Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Frunze, flori și roade noi

A venit din nou primăvara. Lumina ei se simte chiar și pe vreme ploioasă. Suflul ei de viață ne însuflețește, iar lecțiile ei ne sînt oferite din nou cu blîndețe. Tot ceea ce face natura în fiecare primăvară trebuie să facem și noi în interior. An de an ni se oferă aceeași lecție, an de an învățăm tot mai puțin din ea!

Luați ceva de la capăt! O iubire, o relație, o profesie, o pasiune –  luați-o de la capăt. Faceți-o să renască! Priviți-o ca și cum abia se naște. Nu trebuie să schimbați o iubire cu alta, sau o profesie cu alta. Luați-o doar de la capăt. Păstrați-i aspectele și coordonatele esențiale și pe această structură faceți să renască toate detaliile, cuvintele, gesturile și gîndurile sale specifice. Copacii își păstrează ramurile, dar în fiecare primăvară pe acestea apar frunze, flori și roade noi. Regenerați iubirile! Amintiți-vă de început, iubiți ca la început, iubiți ca și cum abia ați începe să iubiți. Nu vă împiedicați în amintiri și neiertări, astea sînt frunze moarte pe sol, putrezesc și hrănesc toporașii. Chiar dacă frunzele sînt identice cu cele de anul trecut ele sînt cu totul noi și fiecare își trăiește viața de acum.

Previous

Supremația omului

Next

Luna lui Mart’e

4 Comments

  1. angelica

    M-ai facut sa zimbesc si uite….zimbesc. Mai e un pic…un pic.
    Da, da…BCR-ul : primii la urari, primii la comisioane…
    La multi ani si fetelor cochetelor, doamnelor si domnisoarelor….

  2. Cristian Ţurcanu

    Mai sint citeva zile pina la ziua mea, Angelica. Oricum cei de la BCR mi-au trimis inca de ieri urari de ziua mea si chiar spuneau ca vor sa fie primii. 🙂

  3. angelica

    Frumoasă, elegantă, distinsă, profundă, plină de viaţă, adeseori neînteleasă, hulită, alungată, criticată – Pasiunea rămîne cea mai de preţ comoară a fiecăruia dintre noi. Pasiunea este ceea ce ne însufleţeşte. Pasiunea este singura care ne poate conduce adînc în noi înşine şi ne găseşte drumul cel mai bun prin meandrele vieţii.

    Viaţa merită să fie trăită doar cu pasiune. Ceea ce facem, să facem cu pasiune. Pasiunea are darul de a ne face să ne simţim vii, strălucitori, luminoşi. Pasiunea este singura capabilă să dea miez vieţii, să dea un sens trăitului, să dea un rost zilelor. Pasiunea atrage şi menţine bucuria în noi, chiar şi atunci cînd ne confruntăm cu cele mai mari obstacole. Pasiunea face să fie apreciată chiar şi cea mai nesemnificativă activitate, dacă este susţinută de ea. Cînd Pasiunea decide să se implice în ceva, orice ar fi acel ceva, devine dintr-o dată foarte semnificativ, foarte viu, foarte profund. Orice realizare măreaţă din această lume şi din întreg Universul este şi rodul Pasiunii! Oriunde vedeţi o realizare extraordinară acolo să ştiţi că a fost şi este prezentă şi Pasiunea!

    Pasiunea ne face să acţionăm ca întreg, să acţionăm cu tot sufletul în ceea ce avem de făcut, să fim mereu cu totul în noi înşine. Pasiunea adună la un loc tot ceea ce sîntem şi face să se manifeste armonios fiecare plan al fiinţei. Chiar dacă oamenii pasionali par a fi uşor „plecaţi de acasă” ei sînt de fapt singurii cu adevărat ACASĂ şi sînt totodată toată savoarea vieţii, avînd darul de a-i molipsi cu bucurie şi poftă de a trăi pe toti ceilalţi din jurul lor.

    Dacă nu o aveţi deja în viaţa voastră, nu întîrziaţi şi invitaţi-o pe această minunată, nobilă şi fascinantă Graţie, a cărei prezenţă vă va aduce atîtea şi atîtea beneficii, să vină la voi în suflet. Gasiţi-vă timp măcar pentru o singură activitate care să vă pasioneze şi încet, încet simţiţi apoi pasiune în tot ceea ce faceţi. Dacă e să cuceriţi pe cineva, cuceriţi Pasiunea, restul, orice altceva vă veţi dori, vor fi darurile ei. Are o zestre foarte bogată!
    …..Am citat din …martie 2013…Cristian, pasiune si cuvinte frumoase spuse din inimi, suflete vii, curate, entuziasmate.
    Eu stiu ca….e ziua ta si-ti multumesc ca existi!
    La multi si binecuvantati ani!

  4. Mica

    În fiecare primăvară suntem chemaţi să înfăptuim logodna cea sfântă, pregătind nunta hierogamică dintre sufletul omului şi sufletul divin.

    În fiecare primăvară trăim metafora fetei de împărat care are de ales între mirele-luceafăr şi teluricul Cătălin; între o viaţă trăită în pace, armonie şi înţelepciune, în universul nelimitat de timp şi spaţiu, alături de Hyperion, şi o viaţă trăită sub imperiul norocului, sufocată de chinga limitelor umane, alături de Cătălin.

    Suntem chemaţi de mire la nunta din Cana Galileei pentru a trăi minunea transformării apei în vin, ca început al unei noi deveniri, la capătul căreia vom cunoaşte pe deplin transformarea vinului în sânge şi a pâinii în trup.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén