Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Gesturi mărunte

Majoritatea acțiunilor pe care le realizăm zi de zi par a fi nesemnificative. Viața ne este plină de gesturi mărunte, vorbe rostite de dragul de a vorbi, gînduri de tot felul, fără noimă. Avem această tendință de a considera unele acțiuni ca fiind importante, iar altele ca fiind nesemnificative. Dacă priviți în urmă puteți sesiza, totuși, că, adeseori schimbări radicale au apărut în viață ca urmare a unor acțiuni mărunte. O acțiune măruntă chiar poate genera schimbări semnificative în ceea ce privește cursul vieții. Astfel, consider că este necesar, din perspectiva artei de a trăi, să fim mereu vigilenți, atenți, conștienți de fiecare gest pe care îl facem, de fiecare vorbă pe care o rostim, de fiecare gînd pe care îl gîndim. Nu este ușor să ajungem la o stare de vigilență atît de ridicată încît să conștientizăm și să estimăm consecințele fiecărui gest sau fiecărei vorbe, însă atunci cînd alegem să pătrundem mai adînc în natura noastră interioară sau în misterele lumii este necesar să dezvoltăm această capacitate de a fi mai mereu vigilenți. La viteze mici nu-i o problemă dacă mai facem acțiuni neconștientizate și negîndite, însă la o intensitate mai mare a trăitului chiar și cele mai mărunte gesturi pot declanșa consecințe foarte complexe și profunde. Nu există gesturi mărunte, nu există clipe care să nu fie trăite la intensitate maximă!

Previous

Iubesc să înfloresc!

Next

Lumină, iubire și pace

8 Comments

  1. angelica

    Buna dimineata!
    Costinel…Doamne ajuta! Nici nu trebuie sa zimbim tot timpul cu…chipul. Undeva in suflet avem o rezerva . Hapy end?
    Dumnezeu este in toate! Si El intervine atunci si acolo unde …nu mai avem putere.
    Si…nimic nu este intimplator! Si…de asta ne dam seama dupa….

  2. Micul Prinţ

    Mulţumesc Cristi!Vă mulţumesc tuturor!Ştiu că mă susţineţi şi că vă gândiţi la mine.
    Mi-ar fi plăcut să vă înveselesc cu ceva……nu ştiu dacă ar fi potrivit momentul.Sânt un pic desincronizat de starea mea naturală,dată fiind situaţia.Poate mă înveseliţi voi cu ceva…o poveste cu happy end!

    Ps: Am tot spus că viaţa e o comedie…trebuie să rectific….este o tragicomedie.

  3. Cristian Ţurcanu

    Doamne ajută, Costinel. Fie ca pentru nimeni nimic să nu umbrească lumina unui zîmbet.

  4. Sa ne dea Domnul ganduri vii, cuvinte vii si fapte vii ca sa putem deveni impreuna Imparatia cea noua, a vietii.
    Cu recunostinta gazdei si tuturor celor ce pasesc in aceasta „casa”, pentru intalnirea in Bucurie.

  5. Micul Prinţ

    De multe ori mi-am spus că viaţa este nedreaptă.De fapt, confundam viaţa cu lumea,cu realitatea imediată,aceea vizibilă şi palpabilă cu toate aspectele ei pozitive sau negative.Mentale,emoţionale şi fizice.
    Deşi nu am o educaţie aleasă,probabil din instinct am făcut ceea ce trebuia să fac,în momentele cheie din viaţă.
    Abia după mulţi ani m-am convins singur că viaţa e dreaptă mereu…doar că noi vedem asta mai târziu.
    Realizăm că absolut nimic nu este întâmplător.Chiar dacă pe moment nu înţelegem cauza şi am fi dorit un alt efect(un viitor personal confortabil)…universul aranjează cel mai bine toate lucrurile.Nu pentru noi ca persoane ci pentru noi ca spirite în evoluţie.

    Deşi trec prin momente grele zilele acestea,ştiu că acesta e cursul firesc al lucrurilor.Altădată m-aş fi răsculat şi aş fi împărţit vinovăţii în stânga şi-n dreapta….şi mai ales în sus.

    Gesturi mărunte…şanse ratate….depinde de la caz la caz.Şi mai ales depinde de interpretarea observatorului…de echilibrul ego-suflet al fiecăruia.Acea pace lăuntrică ce sfidează parcă toate „războaiele” din jur.

    Săptămâna trecută,mă aflam pe holul unui spital la primire urgenţe.Aglomeraţie mare,gălăgie,oameni nervoşi,agitaţi,speriaţi,grăbiţi…un vacarm de nedescris.Am zărit prin mulţime doi tineri cu un bebeluş în braţe,probabil primul lor copil.Se externau şi încercau să treacă prin mulţime.Ajunşi în dreptul meu,deşi nu-i cunoşteam,le-am urat „să vă trăiască!”.Au zâmbit şi m-au mulţumit.Se vedea pe chipul lor că erau miraţi de gestul meu.Nu a fost nimic calculat…Cineva de lângă mine m-a întrebat apoi dacă îi cunoşteam.I-am zis că nu…de ce ar fi trebuit să-i cunosc?

    Ştiu că ajutorul,fie el şi un gest mărunt,precum cel menţionat mai sus,
    valorează mai mult,mai ales când vine de la un necunoscut.Speculaţiile mentale egoiste referitoare la vreun interes dispar….sau mai bine zis aceste gânduri nici nu se nasc.

  6. cristina

    …Am ajuns treptat- developand in lumina propriilor observatii si in intunericul de laborator, de… Floare Albastra a inimii 🙂 – sa intrevad caracterul de modulatie pt ceea ce inspirat ai numit ‘gesturi marunte’…

    Daca la un moment dat te afli pe o anume pista de trait a vietii tale , sa spunem ca oarecum ai ajuns sa te situezi in limite de ‘confortabil’ acolo- (adeseori relaxarea aceasta nefiind rezultatul includerii intr-un curent sau traseu pe crescendo in cunoastere ci doar unul care fiind cu parametrii cunoscuti iti da senzatia de siguranta)-apare necesitatea unui factor de modulatie…
    Banal sau nu, in multe din cazuri eu ajung sa-i spun ‘factorul divin’ sau mana care te opreste…, te …trage de manecutza! Si asta se petrece raportat la obiectivarea ta cu realitatea ,cand nu mai este, practic, in timp real… Am tendinta sa-mi iau drept reper afirmatia unui om drag mie ,Patrick Drouot-fizician care reuseste foarte bine sa integreze datele scrierilor vechi cu invatatura scolilor orientale spre deschidere spirituala existente astazi,apoi cu perceptia proprie si informatie tehnica moderna de laborator (Monroe Institute)
    Ce anume ne spune el? …exista ‘n’ variante de viitor, de cai ce pot conduce la experimentari si destinatii diferite in existenta fiecarui om…si VAD adeseori in GESTURILE MARUNTE acel factor modulator de care v-am spus oleaca mai inainte, factorul purtator de informatie capabila sa faca declicul de pe o varianta a ta de traitor in aceasta existenta, spre alta…,adeseori in alta banda de frecventa decat unde erai situat
    Cu alte cuvinte, dau multor gesturi marunte- despre care tu Cristian ne vorbesti- rolul unui ‘macaz’…Ca le numim ‘scapari’ ale propriilor vigilente sau consecinte karmice functionand din plin in lipsa unui far al constiintei de sine activ, ca le numim si SUNT ‘alegeri-‘ele au puterea bascularii noastre intr-o alta varianta de viitor a vietii decat cea in care, mental , ne situasem …

    Mai vreau sa adaug subiectului acesta -atat de profund ales- factorul ‘perceptie proprie’, pt ca sa nu uitam ca suntem purtatorii unui analizor de bande de frecventa numit creier si ca acesta construieste o realitate concreta interpretand frecventele dintr-o dimensiune care transcende timpul si spatiul…Astfel, pt fiecare dintre receptorii unui astfel de gest marunt lucrurile au proportie si insemnatate absolut diferita functie de insumarea experimentarilor prin eoni temporali 🙂 – bagajul psiho-afectiv-emotional si treapta de integrare a acestuia, pana atunci, in cele traite…
    Functie de cat intelegem , cat alegem sa fim, dam o interpretare sau alta gesturilor marunte care ni se adreseaza sau pe care noi insine le adresam semenilor…Si ma gandesc ca poate o sa revin cu o povestire din viata reala pt ca tot ceea ce am scris sa ramana ca de obicei cu subtitlul ‘parerea mea’ sau….’sa impartasim’ 🙂

    Ma intreb,…oare, toate gesturile marunte poarta in potentialele lor si pe acelea ale iertarii…? Sau…ale intoarcerii ?
    Si daca da, imi doresc mie insami cel putin, asa ca in propriile versuri- ‘aprind stele’- sa se ilumineze candva…:)
    Frumos si intelept a mai incheiat simeona!!!…’fiecare dimineata e o nadejde’

  7. angelica

    …”nu există clipe care să nu fie trăite la intensitate maximă!”
    De cind astept sa scrii! Chiar si un rind! Dar de cind invat rabdarea , practic intens o rabdare fara margini…sau poate are margini, dar cine le poate cuprinde?
    Sufletul este atit de adinc incit in el depozitam tot felul de lucruri, de trairi , de reactii …fantastic de urite si ele ies la suprafata cind ne asteptam mai putin sau , poate, inconstient si chiar din subconstient.
    De aceea , ce bine ar fi sa constientizam gindurile noastre, cuvintele, faptele.
    Sa constientizam ca suntem cine suntem si nu cine am vrea sa fim.
    Si uite: e vremea rugaciunii, a gindului smerit, a bunatatii, a rabdarii, tacerii …
    „Pentru ca oamenii sa nu judece
    aceasta dragoste nefireasca,
    dintre mina mea stinga si
    mina cea dreapta,
    in cea mai mare parte a timpului
    eu ma rog,
    ele se iubesc
    si ne lasam invaluiti de o caldura
    dulce.

    De altfel,
    e tot ce poate face mai bine
    un om cu miinile impreunate,
    intrepatrunse una intr-alta! ”
    ( Cristianu )
    Da, Simeona! In fiecare dimineata e un nou inceput…constient.

  8. Comentariul era mai lung dar am exclus o parte din dorinta de a exprima esentialul.
    …………………..
    In ultimul timp imi este tot mai clar ca, acolo unde ne vom ridica, ne vom duce cu tot ce a fost in jurul nostru – natura, oameni, animale, energie – pentru ca ele au intrat in noi, cu voia sau fara voia noastra… si vom da socoteala pentru felul in care le-am gestionat, pentru felul in care le-am vazut si le-am auzit, pentru felul in care le-am influentat cursul…

    Sigur, e valabil si invers: si altii vor da socoteala pentru felul in care m-au vazut si m-au auzit pe mine dar asta nu e treaba mea.

    Ai dreptate, nu e usor deloc si nu de putine ori viata mi-a dat feedbackul neputintei si al drumului ratat. Dar, fiecare dimineata e o nadejde…

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén