Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Hai să-ți spun eu cum se face

Unul dintre cele mai enervante lucruri este să primești sfaturi fără să le fi cerut. Cel mai adesea, nici măcar sfaturile cerute nu ne ajută prea mult pentru a depăși un obstacol sau pentru a trece peste o stare proastă. Așa că, sfaturile pe care nici măcar nu le-am cerut cu atît mai mult nu ne pot fi de folos, ba chiar dimpotrivă.

Pe de o parte este bine că sîntem înconjurați de oameni binevoitori, gata oricînd să ne ofere din înțelepciunea lor, gata oricînd să ne avertizeze că ceva nu facem bine, gata oricînd să se implice în viața noastră, însă pe de altă parte nimic nu ne poate încurca mai mult decît cineva care ne dă indicații cum să trăim, cum să facem una sau alta, ce să spunem într-o situație sau alta.

Evitați să oferiți sfaturi celor care nu vi le cer sau, cel puțin, urmăriți să o faceți în așa fel încît celălalt să aibă impresia că vi le-a cerut!

O altă fațetă a lucrurilor  ține de faptul că este bine să ne educăm în așa fel încît să nu respingem instantaneu sfaturile care ne sînt oferite fără ca măcar să le fi cerut. Dacă ne enervează astfel de lucruri ceva nu este în regulă nici cu orgoliul nostru. Uneori, prin sfaturile care ne vin de la ceilalți este posibil să ne vorbească chiar Dumnezeu, oferindu-ne astfel răspuns la unele rugăciuni sau simple întrebări pe care i le-am adresat în ultima vreme.

Previous

Luna lui Mart’e

Next

Cînd începi să vezi

3 Comments

  1. Anisa

    Parintele Arsenie Boca spunea ca „drumul cel mai lung este de la ureche la inima” „ca mii de ani i-au trebuit luminii sa ne-ajunga” as adauga eu, citându-l pe Eminescu în „Steaua”.
    De-a lungul experientelor mele, si prin tot ce am învatat eu din viata pana acum, am înteles ca nu putem hrani pe cineva daca nu îi este foame, nu putem da de baut cuiva daca nu îi este sete… asa cum vorbeste si Evanghelia dupa Ioan…numai „Daca cineva înseteaza sa vina la Mine si sa bea”. Numai atunci suntem pregatiti sa primim ce ni se ofera, sa întelegem sensul profund a ceea ce trebuie învatat. „Un cuvânt este un arbore. Ca s-a nascut pe pamântul tau ori ca a cazut ca o samânta din lumea altora, un cuvânt este pâna la urma, o faptura specifica.” Constantin Noica
    Va îmbratisez pe toti în cuvântul Iubire!
    Cu drag,
    Anisa

  2. Sfaturile unora câteodată sunt un compromis între interesul lor şi al tău.

  3. Mica

    Ma bucur ca ai vorbit atat despre „a da sfaturi” cat si despre „a primi sfaturi”.
    „E plin pamantul de prooroci si de invatatori”, spunea un profesor.
    Mi-am dat seama ca nu este nici o exagerare si ca acest virus ne pandeste pe fiecare. Cred ca explicatia sta in faptul ca viata insasi este o scoala in care invatam mereu si, ca orice invatacel, ne bucuram atunci cand am inteles ceva, dorind sa impartasim cu ceilalti aceasta bucurie. In afara de asta, invatacei fiind, aspiram sa absolvim aceasta scoala si sa o si punem in practica, chiar si ca invatatori. Totul ar fi ok daca se tine seama de anumite criterii.
    Iisus, etalon al desavarsirii, incercand sa impartaseasca invataturile sale omenirii, a sfarsit pe cruce. Desi avea toate atuurile de invatator, nu a fost ascultat si, mai ales, nu a fost urmat, iar cei care s-au simtit contrazisi in „adevarurile” lor l-au eliminat.
    In concluzie, nu oricine poate fi invatator iar, cine este cu adevarat invatator, atat in traire cat si in gandire, va trebui sa-si asume chiar si rastignirea.
    Cat despre a ne asculta aproapele si a urma sfaturile… greu de tot. Nu degeaba viata e o scoala la sfarsitul careia putini sunt cei care primesc cununa.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén