Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Îmblînzirea timpului

Pentru mintea obișnuită este important ca timpul și spațiul să fie finite. Timpul devine finit datorită ciclicității. Anual retrăim aceleași sărbători. Astfel, ceea ce părea a fi fără început și fără sfîrșit, misterios și de neînțeles – marele distrugător – devine astfel accesibil, îmblînzit și domesticit. Un mic bobîrnac Pamîntului, o înclinare a axei sale de rotație și timpul a luat o formă cu care mintea se poate înțelege – marele distrugător e doar un an, care se tot repetă!

Previous

La mulți ani fericiți!

Next

Întîlniri de suflet 2014

3 Comments

  1. angelica

    Incitant articol ! Misterios chiar! Caci se termina in …puncte, puncte…e timpul etern !
    Si in calatoria noastra …poposim si traim o viata paminteasca .
    Anisa, multumesc ! Ca bine spui : la Nasterea si Invierea Domnului, traim sentimentul intens si puternic de parca ar fi prima data . Dar bine ar fi , de ar constientiza toti sa traiasca si sa simta ce-a fost si ce este !
    La multi ani ! Ani binecuvintati !
    ( Cristian, la lansarea cartii tale – da Doamne sa fim toti ! )

  2. Anisa Manescu

    Eu as spune… timpul devine finit datorita… mintii! Ma plimbam intr-o zi prin natura, si ma uitam in jur la copaci dar si la cladirile razlete… si la inserarea care se apropia… si ma gândeam… nu exista decât zi si noapte, totul este ritmat de soare, de opozitia intuneric-lumina… dar timpul chronologic nu exista decât in mintea noastra.

    La început, omul masura timpul în anotimpuri, ciclul lunar, deplasarea aparentă a planetelor. Dar înca din perioada celor mai vechi civilizații, omul a fost preocupat de măsurarea timpului și aceasta pentru a-și putea organiza viața socială, religioasă, economică (mai întai cu ajutorul calendarului babilonian si a clepsidrelor, apoi a ceasurilor si a cronometrelor).
    (http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_m%C4%83sur%C4%83rii_timpului)

    Nevoia de a masura timpul vine poate din nevoia omului de a ‘face comert cu timpul’, trasatura inerenta a omului de a diviza, de a discrimina, de a-si însusi lumea in care traieste. De fapt, când meditam, dar si atunci când ne simtim bine si deci traim pe deplin clipa prezenta, nu masuram timpul in secunde, minute sau ore… spunem „ah, nu am vazut timpul trecând!” sau „ah, ce repede a trecut timpul!” sau „timpul a trecut pe nesimtite!”. Este minunat sa ne simtim eterni in timp, sa ne simtim intregi, ne-descompusi in secunde, minute, ore!…

    Si apoi, noi românii, traim sarbatorile de Craciun si de Paste, respectiv Nasterea si Invierea Domnlui, dar si a noastra intr-un plan metafizic, cu aceeasi reculegere si bucurie de parca ar fi prima data! E minunat acest sentiment!

    Sa aveti un an 2014 bogat in spiritualitate si sanatate! La Multi Ani!

    „Atunci când oamenii se vor apropia mai mult de Dumnezeu, vor fi pe o cale spiritual si vor trai stari de iubire profunda pentru toti ceilalti oameni… în speranta ca toti vom întelege necesitatea vindecarii spiritual a umanitatii prin vindecarea prin vindecarea spirituala a fiecaruia din noi…”.

    “Ziua e pentru negustor, noaptea pentru poeti.” – Octavian Goga

  3. Mica

    In legatura cu notiunea “Spatiu-timp” cred ca e ceva care lucreaza si se vrea cunoscut…
    Acum catva timp mi-a atras atentia un verset din biblie si m-a cutremurat adevarul acesta stiut de mii de ani:
    “… toate lucrurile … erau si s-au facut” (Apoc. 4.11 – unele traduceri)

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén