Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

În zilele ploioase

În zilele ploioase ne spunem că ploaia este bună, ne spunem că este necesară pentru pămînt și, ca atare, o suportăm cu atît mai ușor cu cît îi înțelegem mai bine rostul. Cînd încep ploile ne îmbrăcăm adecvat, ne reducem deplasările, ne luăm umbrelă și ne vedem mai departe de ale vieții, rezolvîndu-ne treburile, știind în sinea noastră că în scurt timp norii se vor dispersa, iar ploaia va înceta.

 

La fel și cu suferințele noastre! Dacă ajungem să le înțelegem rostul, le suportăm mai ușor. La fel ca și ploaia, orice suferință durează un timp limitat. Dacă nu este prea abundentă, ea chiar face mult bine fără să dăuneze cu nimic. Dacă durează prea mult și este mai intensă, va face și stricăciuni, remodelînd harta interioară a sufletului, dar totodată va oferi și șansa unei reconstrucții din temelii. Totul este să ne amintim că „după furtună vine vreme bună”.

Numai că, spre deosebire de ploi, uneori suferințele parcă nu se mai termină. De exemplu, la nivelul vieții politice nu se mai termină cu scandalurile, nu se mai termină cu noroiul. Este o mocirlă continuă, de parcă acești oameni ar face parte din cu totul altă ordine a vieții. De ani și ani se împroașcă unii pe alții cu noroi, de ani și ani se critică, își pun bețe în roate, fac tot felul de jocuri murdare, încît ajungi să te uiți la ei ca și cum ar fi din altă lume. Trăind în mediu nenatural li se alterează oraganele de simț, li se alterează bunul simț, neuronii și mai ales inima. Acolo unde ploaia este continuă, este aproape imposibil să crească ceva bun, este aproape imposibil să trăiești, să te dezvolți. Mergînd mereu și mereu cu picioarele prin noroi și cu ploaia căzîndu-ți în cap ți se alterează gîndirea, valorile, percepția și ajungi să nu-i mai înțelegi deloc pe cei care trăiesc și vor să traiască în condiții normale, în condiții în care ploaia alternează cu zilele însorite. Noi nu-i mai putem înțelege pe politicieni, ei nu ne mai pot înțelege pe noi. Trăind în medii atît de diferite este imposibil să mai ajungem să avem aceeași perspectivă asupra realității. Sper să se mai oprească ploile și în lumea lor, să se mai zvînte noroiul, să încolțească iarba și să răsară florile. Sper să-și dea seama cu toții că nu sînt oameni speciali, nu sînt cu nimic diferiți, că nu merită privilegii de nici un fel. Însă la astfel de înțelegeri ajung doar oamenii cu sufletele sănătoase! Iar pentru un suflet sănătos mai avem nevoie și de soare! Ba aș putea spune că avem nevoie în primul rînd de soare, iar de ploaie doar cînd și cînd. Aș limita orice mandat politic, orice funcție de conducere. Să nu poți trăi de pe seama politicii mai mult de cîțiva ani, după care să treci la o activitate sănătoasă și productivă în societate.

Previous

Imaginația creatoare

Next

O simplă observație despre bucurie și tristețe

1 Comment

  1. România nu are politicieni adevăraţi. Cei care au fost, din păcate ne-au părăsit mult prea repede. Pe Ion Raţiu, Corneliu Coposu, Ion Alexandru, nu i-aţi auzit ironizânud-şi adversari politici. Mai mult decât atât, Seniorul Corneliu Coposu a scris poezia Rugă în acest sens.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén