În ultima vreme multe dintre virtuți au cam intrat în derizoriu. De cînd comunicăm mai ușor la nivel global și lucrăm în multinaționale, o serie de valori tradiționale au început să devină tot mai firave. Iubirea a intrat în derizoriu, o întîlnim pe buzele tuturor, dar în tot mai puține inimi. Instituția prieteniei  s-a erodat și ea de cînd cu listele de „prieteni” din messenger și de pe rețelele de socializare, „prieteni” legați între ei doar de un clik. Chiar și omenia a intrat în derizoriu ca să nu mai vorbim de credință, smerenie, bunătate. Îcepem să trăim într-o lume tot mai confuză în privința valorilor. Dar ceea ce s-a perimat cel mai mult de vreo 20 de ani încoace este onoarea. Aproape că nu mai există noțiunea de promisiune, de „a-ți ține cuvîntul dat”. Iată un bun subiect de studiu pentru sociologi și psihologi. Ce mecanisme s-au deteriorat în oameni, de nu mai sînt capabili să-și țină promisiunile? Ce s-a atrofiat în noi sau între noi de nu mai avem simțul onoarei?

Chiar dacă părem de modă veche, „trecuti” și „învechiți”  eu vă recomand să fim oameni de onoare, să învățăm să facem promisiuni în cunoștință de cauză, iar promisiunile făcute să fie respectate. Dacă ne-am dat cuvîntul, atunci să ne ținem de el. Acolo, în acea promisiune, este o parte din sufletul nostru, sa nu-l lăsăm să ajungă în noroi!