Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

La plimbare

Cel puțin pentru mine sînt foarte reconfortante plimbările și mă gîndesc că mulți oameni nu prea își permit să iasă pur și simplu la o plimbare, fără a avea o țintă anume. Am și oportunitatea de a lucra într-un birou care se află situat în apropierea parcului Copou. Astfel, îmi este de ajuns și jumatate de oră pentru a ieși la o plimbare ca să-mi limpezesc mintea, să-mi încarc sufletul. Este foarte plăcut să mă plimb, să merg fără a avea o destinație anume, fără a fi grăbit, fără a aștepta să ajung undeva sau să mă întîlnesc cu cineva. Merg, pas după pas, mai încet sau mai repede și nu mă gîndesc la nimic, nu mă aștept la nimic. Privesc fără a căuta ceva anume și astfel orașul, strada, parcul, întreaga natură mi se revelează într-o lumină cu totul nouă. Este un mod excelent de a fi cu tine însuți. Plimbările sînt binefăcătoare pentru suflet și minte, ajută mult la eliminarea stresurilor, la revigorare. Dacă vă plimbați împreună cu cineva, urmăriți să vorbiți doar dacă este necesar, fără a vă simți obligați să întrețineți o discuție. Mergeți în tăcere unul lîngă celalalt sau discutați despre ceva plăcut, reconfortant, relaxant.

Invitați la cîte o astfel de plimbare îngerii sau chiar pe Dumnezeu însuși. Imaginați-vă propriul înger păzitor pășind alături de voi. Doar căutați să-l simțiți, însoțindu-vă. Nu este necesar să-i vorbiți, este suficient să știți că este acolo cu voi, să-i faceți loc, să-l ajutați să traverseze strada, să-i faceți loc pe bancă, dacă alegeți să vă așezați pe o bancă, să-i împărtășiți printr-un simplu gest ceea ce simțiți. De fiecare dată cînd ieșiți la o plimbare veți descoperi cu siguranță ceva nou, chiar dacă vă veți primba pe aceleași alei de fiecare dată. Împărtășiți îngerului vostru ceea ce vă încînta de fiecare dată.

Cei care au ca animal de companie un cîine înțeleg mai bine ceea ce vreu să spun aici, pentru că ei trebuie să iasă aproape zilnic la plimbare cu cîinele lor. Nu e chiar plimbarea pe deplin reconfortantă de care vă vorbeam mai sus, dar e totuși un fel de plimbare. Mergeți pe jos măcar 2-3 km pe zi. Cu siguranță vă veți simți mai bine.

Previous

Cîte ceva despre Femeie

Next

Educație ecologică sau bun simț?

2 Comments

  1. Anisa

    Ma face sa zambesc comentariul tau, Cristian. Si asta pentru ca ma trimite cu gândul la o fetita de 5 anisori cand eram la Londra acum câtiva ani… Si careia mama ei i-a spus: „Elise, go for a walk with your brother!” (mergi la o plimbare cu fratele tau!) Si atunci Elise a protestat si a spus: „But a walk is with a purpose! I don’t want to go anywhere but just walking!” (dar cand ne plimbam inseamna ca avem un scop anume! NU vreau sa merg nici unde). Si m-a facut sa zambesc – ca si acum – si mi-am zis in sinea mea: ‘da, câta dreptate are fetita acesta de numai 5 ani! Ea a inteles acest lucru la 5 ani, si eu nu imi dadeam seama la varsta mea de adult. Ea voia doar sa se plimbe ‘tout simplement’ (pur si simplu) fara sa mearga intr-o anumita directie si cu un anumit scop. In engleza putem utiliza verbul ‘to stroll’ (a se plimba) ca sa putem spune ca ne plimbam fara un scop anume. Si exact acest lucru dorea ea in sufletelul ei de copil nevinovat. Si atunci am inteles. Si desi am inteles, am continuat sa ma plimb cu un scop anume, de parca numai asa puteam sa ma plimb prin viata atunci – si pana mai tarziu… Pana intr-o buna zi cand am simtit ca a ma plimba astfel (to walk) incepea sa ma oboseasca, sa-mi capteze atentia asupra a ceea ce aveam de facut, ceea ce ma impiedica sa profit de ceea ce ma înconjura: de soare, de ciripitul pasarilor, de copacii din jur, de seninul cerului, de întalnirea mea cu viata!… Si azi merg la lucru in fiecare dimineata pe jos; si chiar daca este de fapt ‘a walking’, profit de aceste momente ca si cum ar fi mai mult ‘a strolling’ pentru mine… Imi place sa privesc cerul – incercati si voi, face ceva sufletului vostru, va asigur, ceva frumos si bine, va umple de seninul lui si va ofera libertatea de-a exista – , imi ciulesc urechile sa ascult ciripitul pasarelelor printre vuietul masinilor…imi incordez privirea sa contemplez mai bine copacii ale caror muguri incep sa prinda contur si sa se deschida cate un pic in fiecare zi la orice atingere de caldura – si mai ales nu vreau sa ratez nici o clipa din acest moment unic ce anunta venirea primaverii!… la un colt de strada am intalnire cu soarele care-mi incalzeste sufletul si ma lumineza… si o briza calda sau mai racoritoare imi mângâie obrajii abia treziti la viata din somnul noptii!…
    Nu uitati sa va goliti mintea de gândurile care va apasa… si sa le lasati macar pentru o cilipita in voia Domnului… si sa multumiti Universului pentru frumusetea din jur, pentru ca va da curajul sa va nasteti la o noua zi de care puteti profita din plin!…

    Cele mai frumoase lucruri sunt cele care nu costa nimic! Si cultivand o constiinta in trezire in fiecare zi, veti invata sa multumiti vietii pentru ceea ce va ofera mai presus de ceea ce se poate cumpara: iubirea, tandretea, mângâierea, bunatatea, rabdarea, puterea de-a (se) ierta!
    Nu uitati ca fiecare zi e unica si nu se mai repeta! Profitati din plin s-o traiti acum cu drag! Si sa impartasiti aceste binecuvântari cu cei din jur, cunoscuti sau necunoscuti pentru ca inima stie sa comunice oriunde si cu oricine in felul ei când iubeste!…

    Si nu uitati ca Domnul ne are pe toti in palmele lui! Asa mi-a spus mie intr-o zi un preot român (caruia ii multumesc pe aceasta cale) si o impartasesc si eu cu voi la rândul meu pentru ca ma ajuta sa ma eliberez un pic in fiecare zi de grijile uneori inutile ale vietii…
    Va imbratisez cu drag pe toti ~
    Anisa

  2. monica

    deci tu esti cel care se plimba cu ingerii prin parc…. 🙂 minunat mod de a medita. tot cautam ceva care sa mi se potriveasca.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén