Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Mintea la lecția iubirii

În ceea ce privește iubirea, mintea a creat de-a lungul timpului fantezii care de care mai uimitoare, care de care mai frumoase, care de care mai inspirate. Oameni cu o mare măiestrie în mînuirea cuvintelor au exprimat iubirea în fel și chip. Poeții, sfinții, filosofii, psihologii, psihiatrii și neurologii nu s-au lăsat pînă cînd nu au analizat din toate punctele de vedere posibile iubirea. Cu toate acestea, fiecare om este în fața iubirii complet dezarmat. Cu toate că tînjim întruna după iubire, cînd ne apare în cale ne găsește mereu nepregătiți. Iubirea, ca și sentiment, provine dintr-un loc care se află dincolo de granițele minții. Iubirea nu este ceea ce gîndești și nu are nevoie de gînduri sau cuvinte pentru a se putea manifesta și exprima. Iubirea este ceea ce ești!. Însă relațiile de iubire au nevoie de gînduri și de cuvinte pentru a se putea forma și consolida. Într-o relație nu este suficientă iubirea. Este necesară și exprimarea iubirii, iar exprimarea iubirii presupune să ne folosim mintea – mintea năstrușnica! De aici încep cu adevărat problemele. Dacă am reuși să ne mutăm dincolo de minte, să trăim prin intermediul acelei conștiințe care nu se bazează pe gînduri și cuvinte, pe spațiu-timp, ar fi suficient să iubim!

Cînd mintea încearcă să cuprindă iubirea, fie are tendința de a exagera și de a proiecta asupra iubirii propriile sale fantezii abracadabrante, fie o minimizează și îi întoarce spatele. Cînd ne îndrăgostim devenim cu toții poeți sau cel puțin cititori de poezie! Căutăm cuvintele cele mai inspirate care au fost scrise vreodată pentru a ne declara iubirea. Intrăm într-un proces de transfigurare, adică de înfrumusețare a realității și pînă la un punct este minunat că se petrece astfel, însă dacă acest proces de transfigurare în care este implicată mintea, depășeșete o anumită limită, el devine dăunător pentru iubire și, mai ales, pentru  relație. De exemplu, un îndrăgostit poate să înceapă să-și declare iubirea într-un mod ideal, folosind cuvinte meșteșugite, adunate cu trudă din cărțile scrise de-a lungul sutelor de ani. Cînd primești o declarație de iubire în care ești descris în așa fel încît nu te mai recunoști deloc, oricît de măgulitoare ar fi descrierea, dacă în tine nu este deja aprinsă cu aceeași intensitate flacăra iubirii, ai tendința să te retragi. Prima lecție pe care trebuie să o învățăm în iubire este să fim cît mai naturali, să ne exprimăm cît mai natural, să facem declarații cît mai frumoase, dar fără să ne îndepărtăm prea mult de realitate.

Mintea are tendința să exagereze foarte mult în iubire, să facă sau să promită lucruri nebunești, care în loc să consolideze o relație o pot distruge. Pentru a avea relații fericite, pe lîngă iubire avem nevoie și de o anumită măiestrie în exprimarea iubirii. Iubirea ne este dată, exprimarea iubirii trebuie educată!

Previous

Spațiu-timp

Next

„Suflete pereche”

4 Comments

  1. Draupadi

    acest articol ma trimite la „Prea multe ganduri”. 🙂
    „Nicicînd nu te vei simţi viu datorită gîndurilor, ci datorită trăirilor directe cu întreaga fiinţă a fiecărei clipe.”
    „Avem nevoie să reînvăţăm să simţim, să privim, să trăim pur şi simplu.”
    PUR si SIMPLU….
    ” În loc să iubim, ne gîndim că iubim. Este dificil de sesizat diferenţa dintre a te simţi bine şi a gîndi că te simţi bine, dar este totuşi o mare diferenţă.”
    Doamne ajuta sa revenim in simtirea sufletului !

  2. Cristian Ţurcanu

    Corect! sau macar sa se imprieteneasca. Mintea sa nu creada ca doar ceea ce e mare e valoros!

  3. Draupadi

    Mica, ce frumos si la obiect ai punctat :)…

  4. Mica

    Cu alte cuvinte, mintea sa fie in slujba iubirii si nu iubirea in slujba mintii.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén