Nu suntem perfecți

Una dintre cele mai grele conștientizări pentru majoritatea dintre noi este conștientizarea imperfecțiunii noastre, conștientizarea ignoranței care ne caracterizează, în mai toate domeniile vieții. A recunoaște și a accepta faptul că suntem slab pregătiți în ceea ce privește cunoașterea de sine, cunoașterea mediului înconjurător, cunoașterea universului este unul dintre cele mai grele lucruri, pentru că a recunoaște și a accepta aceasta, nu se rezumă doar la a ști că nu știi, a accepta cu adevărat că ești ignorant înseamnă a te mobiliza să cercetezi, să studiezi, să experimentezi să te îmbunătățești în mod continuu. Nu este suficient să spui că „asta n-o știu”. N-o știu, dar fac efortul de a o afla!

Toți avem senzația că știm la perfecție unele domenii ale vieții. mai toți avem senzația că știm ce este iubirea, ce este sufletul, ce este lumina, ce este viața. Faptul că ne considerăm cunoscători a tuturor acestora este cea mai mare piedică în calea transformării și perfecționării. Autosuficiența și lenea, la care, adeseori, se adaugă și orgoliul, ne țin blocați în ignoranță și într-un surogat de viață din care nu ieșim decât cu vânătăi pe suflet și un noian de regrete.

Nu este o tragedie să recunoști, față de tine însuți, în primul rând, că nu știi ce este cu adevărat iubirea și apoi să te străduiești să o cercetezi. Nu cercetarea este dificilă, ci dificilă este să trezești curiozitatea și abnegația de a studia cele mai importante aspecte ale vieții, fără de care nu vom putea muri împăcați și senini!

Acest articol a fost publicat în Arta de a trai. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *