Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Omniprezență

Adeseori ne surprindem în ipostaza căutătorului, ca și cum Dumnezeu s-ar afla ascuns undeva, iar noi trebuie să-l găsim. Adeseori ne tînguim „arată-mi-te Doamne, te caut de atîta timp!” sau spunem cu indignare uneori „unde ești Doamne?” cînd, de fapt, dacă este să credem cu adevărat în Dumnezeu ar trebui să știm că El este în tot și în toate – omniprezent. Nu-l transformați pe Dumnezeu într-un obiect, în ceva ce trebuie căutat și cunoscut. Trăiți mereu cu sentimentul că El este aici și acum în ceea ce simțim, în ceea ce gîndim, în ceea ce ni se petrece – El este mereu prezent, este ceea ce este!

Previous

Test simplu

Next

Prezumția de bunătate

3 Comments

  1. Mica

    De regulă, experienţa mistică (accederea la adevărul primordial prin unire, sau fuziune cu absolutul) este incomunicabilă, prin urmare, ea nu poate fi contestată.
    Nu există raţiuni pentru a o împărtăşi, sau a o contesta pentru că ea nu poate fi probată.
    Misticismului îi lipseşte puterea de a exterioriza (de a demonstra) criteriile de adevăr pe care pretinde că le posedă.
    Experienţa mistică depinde de intuiţia fiecăruia. Aşa cum spunea Sorokin, intuiţia este „un fel de iluminare instantanee şi imprevizibilă” care ne permite să accedem direct la esenţa unei fiinţe sau la soluţia unei probleme. Această capacitate diferă de la individ la individ. De aici rezulta diversitatea ideilor, a credinţelor şi religiilor, de aici pleacă divergentele, uneori ireparabile.
    Dar tocmai pentru că datele intuitive sunt neverificabile, mulţi practicieni tratează cu neîncredere intuiţia, pe care se silesc să o înlocuiască prin metode raţionale (raţionalism) – prin analogie, credinţa ar însemna încrederea în intuiţie…

    Hehe! postările tale lucrează… lucrează… fapt care mă îndeamnă să aduc din nou o floare de cireş din grădina sufletului, ca semn de recunoştinţă.

  2. Micul Print

    Dumnezeu este bucurie.
    Când esti bucuros,traiesti în Dumnezeu.
    Multi nu stiu, sau au uitat ,ca bucuria este o stare interioară.
    Si tot caută în exterior….placerile trecatoare.
    Nici nu trebuie sa-l căutam pe Dumnezeu în afară…ci mai degrabă sa cautam calea interioară prin care Dumnezeu sa ne găsească pe noi.
    Sa ne deschidem ușa sufletului ca sa primim si apoi sa daruim bucuria.

    Dar…stați oleacă…sa citez din memorie…ha ha ha…”oamenii au facut legi si orânduiri clare…regulamente stricte …după care Dumnezeu trebuie să se ghideze cu grijă…nu cumva ca sa se împiedice de El în treburile lor …”

    Cu bucurie,Costinel

  3. Mica

    Dumnezeu este unul din numele date unei fiinte supreme, care este considerata de 84% din populatia globului ca fiind raspunzatoare de inceputul, rostul si sfarsitul intregului univers – ca urmare a nevoii de raspunsuri in fata necunoasterii si neputintei umane.
    Pana una, alta, suntem in stadiul in care, atat stiinta (fizica cuantica) cat si religiile au ajuns la concluzia comuna ca universul este energie. Einstein spune ca materia este energie aflata in repaus.
    Prin urmare putem vorbi de energie creata (repaos) si energie necreata (Logos, haos).
    Omul este o ipostaza a energiei create si este inzestrat cu puterea de a avea acces la energia necreata, prin purificarea propriei energii cu ajutorul virtutilor.
    Iata o abordare interesanta a acestui subiect aici:
    http://www.ortodoxiatinerilor.ro/analogii/17289-fizica-cuantica

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén