Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Ceea ce este real

Unele lucruri există doar ca definiție sau ca iluzie. Linia orizontului deși o putem defini și o putem vedea, în realitate ea nu există. Cînd ajungeți să vă certați cu cineva, faceți-vă timp să vedeți dacă obiectul disputei chiar există, dacă nu cumva vă certați pe ceva ce nu există, chiar dacă în aparență este ceva ce se poate vedea sau poate fi definit. Priviți mai îndeaproape cam tot ce vă umple viața și căutați să vedeți care lucruri există cu adevărat și care sînt doar iluzii. Cîte din tristețele pe care le aveți chiar sînt reale? Cîte din fericirile pe care le aveți au rădăcini în realitate? Un indiciu pentru a gasi ceea ce este real… în preajma lui tinzi să devii tăcut! Cînd dai de ceva real nu simți să vorbești despre el și nu-ți mai vine să cauți altceva. Cînd găsești ceva cu adevărat real în tine, ai senzația că inima ți se oprește, timpul dispare, sufletul îți înflorește.

Previous

La mulți ani România!

Next

Lupta cu viciile minore

3 Comments

  1. leonte luminita

    „Cînd găseşti ceva cu adevărat real în tine, ai senzaţia că inima ţi se opreşte, timpul dispare, sufletul îţi înfloreşte”.
    Intr-adevar, sunt situatii cand inima mea alege sa se manifeste libera de mine si de asteptarile mele. Si cand am mai multa nevoie de sustinerea si ghidarea ei, se pare ca din motive necunoscute, alege sa se manifeste separat, intr-un abandon total si neasteptat si atunci ma simt intr-un univers in care nu exista viata, nu exista moarte….poate doar gandul nerostit al tacerii. Dar cumva stiu ca nu sunt singura si ca El, prin cel de langa mine, va trimite doar o scanteie si va fi deajuns sa o reaprinda….

  2. cristina

    …Am ajuns sa vad limpede ca suportul existential a tot ceea ce sustin in afara, are energie si viata din interior, in credintele mele…;am ajuns sa vad,- asa cum foarte plastic ai creat imaginea dintre iluziile optice si realitatea obiectiva-, ca reactiunile noastre sunt in baza luminii ajunsa in ACUM de la o stea demult apusa…
    La ce ma refer?!? La inregistrari vechi,din trecutul-ca si timp mort- a carui realitate nu mai are cum sa rezolve in prezent provocarile…De ce le pastrez?!
    De ce raspund vietii prin prejudecati, fie ele religoase, stiintifice, morale, de orice ordin- ma intreb…?
    Einstein a postulat, sa zicem, minunat chestia asta cand a spus ca…nu putem rezolva probleme folosind acelasi tip de gandire cu care au fost create.

    Si iata exemplul meu in discutia aceasta, in dialogul-meditatie pe care tu, Cristian, ni l-ai propus, chiar daca voi muta un pic punctul de asamblare al constructiei noastre:
    Am citit candva la Osho, in „Eu insa va zic voua…”o pilda…Diferenta comportamentala a omului vizavi de furie si de imbratisare
    Cand ne umple furia, cand cineva ne-a apasat toate butoanele de la bordul navei care suntem, reactionam instantaneu: tipam, facem gesturi disproportionate cu realitatea, lovim, ne incrancenam, rezolvam pe loc si ne dam frau liber in acest sens…
    Darr,…ce ar fi daca…?!?
    Ce ar fi daca am amana manifestarea pe…a doua zi? Daca in momentul in care ma simt ranita, jignita de celalalt nu raspund nicicum, ci…doar aman pe a 2-a zi? „Vino maine…!”
    As mai alimenta toate acele gesturi perturbatoare spre exterior?! Ce ar ramane pt maine din furia mea?!?…Cata realitate as mai gasi in ea a 2-a zi, cata energie de tzunami?!?Poate as pastra un prieten, as intelege un context si o decizie care de fapt au fost de crestere…a mea si a celuilalt
    Si mai zice Osho ceva care mi-a schimbat in modul cel mai adanc abordarea in viata…Daca furiei ii acordam realitatea clipei acum, fara niiicio amanare si credit sa o manifestam din plin, haotic, reactionand instantaneu, apooooiii…imbratisarile, din contra,, le „reportam” sau le „sarim” definitiv!
    De ce ne sa ferim de imbratisari?!? De ce nu, cu usurinta, sa le oferim?…sa le primim?…Daca e sa facem un gest superficial, repede gasim disponibilitatea interioara, darr pt cele de profunda deschidere, de ce nu ne acordam sansa imediata?!?
    Privim la o imbratisare ca la un hotz de buzunar…”Aaaa, nu ma las imbratisat, cine stie, omul acesta poate e un hotz, poate imi cotrobaie buzunarele hainei, sufletului, …?!”
    Darr,…ce ar fi daca…?
    Ce ar fi daca mi-as primi lectiile venite prin semeni cu bratele deschise, cu „daruiesc si primes intr-o curgere libera”?
    Impactul acestei imagini pt mine a fost ca de cutremur si spun sincer ca de atunci imi permit sa exist altfel deschisa,radianta…Am inteles ca omul e punctul de convergenta al tuturor energiior care vin spre manifestare din Univers aici ,iar inchistarea noastra le blocheaza intr-un colt de fiinta suprimandu-le harul…
    Atata timp cat in exterior nu vad un hotz de buzunare ci un camarad spiritual- in toate permutarile posibile de situatii de Viata-, raman prezenta radianta, dispusa la imbratisari,…expusa emanatiei Oceanului Infinit de Iubire Divina
    Si ca sa ma intorc in contextul creionat de tine,Cristian,o sa includ mistificarile mental-emotionale ale fiecaruia in raport cu viata in… fenomenul de Fata Morgana…
    Ne cercetam adeseori si pe noi si pe altii prin straturi-straturi-straturi si nu direct, cream miraje si devenim, pt o bucata de vreme, Morgana-vrajitoarea din propriul taram fermecat,
    Avalon…

    …Iti multumesc pt inca un prilej de a fi impreuna, aici, Cristian!

  3. Angelica

    Si tacerea vorbeste…prin ganduri si emotii. Si tacerea-i un cuvant, ce se rosteste doar in gand. Dumnezeu nu mi-a dat darul vorbirii, dar mi-a dat darul de a scrie tacerea.
    Privesc lumea si-o ascult…

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén