Duminică vom sărbători una dintre cele mai misterioase și fascinante manifestări a spirtualității creștine: Pogorîrea Sfîntului Duh. Desigur, ca orice altă sărbătoare din calendar se evocă un eveniment istoric. La cincizeci de zile după Învierea Domnului Iisus și la zece zile după Înălțarea Sa la Cer, cu tot cu trup, cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi a venit și a pătruns în ființele apostolilor, conferindu-le acestora puteri uluitoare.

Mîngîietorul, Sfîntul Duh, n-a fost din cîte știu eu niciodată reprezentat ca avînd formă umană, așa cum Dumnezeu și Iisus au fost reprezentați în iconografie. Natura Sfîntului Duh rămîne misterioasă și fără de formă, manifestîndu-se în multe feluri. Toate cele bune se desfășoară prin acțiunea și prezența Sa. Este instrumentul și totodată puterea prin care toate se fac și se desfac după Voia Tatălui Ceresc, Dumnezeu.

Dacă vrem să sporim în cele bune trebuie să atragem în ființa noastră lucrarea Sfîntului Duh, iar pentru aceasta trebuie să ne acordăm vibrațiile interioare pe aceleași frecvențe cu ale sale. Trebuie să fim blînzi, să fim cu puritate în intenții, să fim buni cu ceilalți, să vrem să ne abandonăm Voinței lui Dumnezeu, să fim cu iubire, cu smerenie și cu înțelecpiune în inimă și minte. Toate intențiile noastre bune, toate lucrările realizate în acord cu voința lui Dumnezeu sînt susținute de Sfîntul Duh.

Sărbătoarea de duminică este ocazia de a-l ruga pe Dumnezeu să ne trimită Mîngîietorul în suflet. Primirea Sfîntului Duh depinde de Grația lui Dumnezeu, dar putem ajuta la aceasta, făcînd curat în viața noastră, pregătindu-ne ca pentru un oaspete de seamă. Duminica pogorîrii Sfîntului Duh ar trebui să fie petrecută mai ales în rugăciune, să coborîm în inima noastră, să facem să înflorească virtuțile și să rămînem cît mai mult în tăcere. Nu știu dacă ați constatat pînă acum, dar lui Dumnezeu îi place să comunice mai ales prin tăcere, rămîneți deci cît mai mult în tăcere și rugați-vă în inimă fără cuvinte!