Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Profunzimi

Cineva spunea ca nu este important să adaugi zile vieții tale, ci să adaugi viață zilelor tale! Cele mai valoroase clipe ale vieții sînt cele în care am reușit să trăim ceva mai adînc decît de obicei, sînt clipele care au adus ceva profund pentru sufletul nostru. Profunzimea clipelor vine, fie din înțelegeri vaste și adînci, fie din trăiri ale unor sentimente elevate și totodată foarte intense. Clipele semnificative ale vieții pot să apară aproape în orice condiții exterioare. Clipele semnificative ale vieții apar numai și numai în fința noastră interioară. De exemplu, sîntem înconjurați de eternitate și cu toate acestea ne plîngem mai mereu că nu avem timp. Este un adevăr, dar se cutremură la conștientizarea lui numai cei care au sufletul pregătit, doar cei care au posibilitatea să confere prin puterea lor personală, profunzime unui gînd și totodată unui sentiment. Să facem în așa fel încît să avem cît mai multe clipe înflorite în șiragul vieții. Doar acestea contează, clipele în care am trăit ceva adînc. Acum să nu credeți că numărul lor este important. Importantă este doar profunzimea pe care am reușit să o atingem scufundîndu-ne în interiorul unei clipe cu sufletul întreg.

De la o secundă la alta, acul ceasului se oprește puțin. De la o clipă la alta este un spațiu gol, un spațiu atît de adînc încît e puțin dacă spunem că ar fi infinit. Nu vă grăbiți să treceți de la o clipă la alta. Zăboviți din cînd în cînd pe marginea unei clipe și admirați spațiul nesfirșit și plin de o imensă bucurie tăcută. Lumea de azi ne tot sugestionează că trebuie să fim rapizi, să ținem ritmul, să ne adaptăm, să ne facem proiecte, să ne fixăm ținte și termene limită. Eu vă îndemn să vă străduiți să rămîneți în repaus pe marginea unei clipe și să admirați infinitul, eternitatea și ce o mai fi pe acolo. Trebuie doar să vă permiteți să lăsați mintea liberă și inima să se trezească. Cînd în inimă rămîne un singur sentiment, iar în minte un singur gînd și acestea se unesc, atunci este străpuns orice voal și puteți vedea pauza dintre două clipe. Profunzimea trăririi devine infinită. Acestea sînt clipele pe care nu le vom mai uita niciodată și le vom tot povesti.

Previous

Strictul necesar

Next

Urări de primăvară

28 Comments

  1. Anisa Manescu

    Imi permit sa reiau acest citat din comentariul Cristinei (cred ca esti specializata in fizica sau ceva asemanantor):
    „elementele constituente ale materiei si fenomenele in care acestea sunt implicate sunt interconectate si interdependente;nu trebuie intelese ca entitati izolate ci ca parti ale intregului.Mesajul unitatii lumii, a conectarii unii cu altii si cu tot ce este viu se afla chiar in ADN-ul nostru…”
    Imi place foarte mult ce ai spus mai sus, draga Crisitina, e un mare adevar, si eu sunt in cautare de adevar si mai ales de verificarea adevarului prin experientele mele si prin trairile mele. Pot spune ca am inteles acest lucru de unitate când am început Yoga si plimbarile mele printr-un cimitir in apropierea locului unde lucrez. Si de atunci nu ma mai simt singura. Si cred ca suntem un singur popor pe pamânt. Si sunteti toti la fel ca natura. Si ca secolul 21 este secolul universalitatii, caci nu va putea fi altfel in lumea acesta in continua miscare unde culturile, tainele universului se intrepatrund dincolo de granitele fizice stabilite politic si economic, dincolo de limbile diferite pe care le vorbim si pe care le împartasim datorita faptului ca suntem toti la fel in fond.
    Inteleg ca ideea de a se plimba printr-un cimitir ne poate speria sau contraria, dar e un loc perfect pentru a-ti gasi linistea si a putea medita cu ochii deschisi! Acolo nu e zgomot, nimeni nu se grabeste, si pasii se fac neauziti, discreti pentru a lasa loc sufletului sa se odihneasca in pace. Chiar asa uram mortilor, „sa li se odihneasca sufletul in pace”! Si intrebarea mea consternata este: de ce numai sufletul mortilor trebuie sa se odihneasca in pace? De ce noi cei vii pe pamant trebuie sa traim intr-un zgomot continu, in interior si exterior, si nu ne oprim din cursa aceasta ‘dupa viata’? de ce numai ‘maine’ va fi mai bine? De ce numai ‘mâine’ ne vom odihni mai bine? De ce facem atâta zgomot in trecerea noastra pe pamânt? De ce trebuie sa ne obosim atât de mult fara rost? Poate ca ati inteles deja ca ‘viata’ (daca o pot numai asa) pe care o traim pe pamânt in sistemul pe care l-am creat tot noi, e o mare minciuna! E o ipocrizie si un neadevar de fiecare zi! Singurul adevar la care putem avea acces este in interiorul nostru, in valorile noastre si in demnitatea fata de noi insine. Restul este doar minciuna, si noi niste marionete ale acestei societati meschine. Dar tot noi putem schimba împreuna acesta societate prin trezirea constiintei si prin împartasirea acestor valori profunde.
    Ideea aceasta de unitate, de ‘intreg’, de ‘interpedendenta’ este un adevar profund pe care l-am experimentat tot in cimitirul acesta.
    Si o sa redau mai jos un fragment din ceea ce am ‘inteles’ si am trait… atunci:
    In momentul in care constiinta noastra patrunde in aceasta Clipa universala precisa (trecând) in atemporalitatea Fiintei, si plonjeaza in acelasi timp in universalitatea a tot ceea ce este mai plin de viata si mai veritabil pe Pamânt, … cand fiinta noastra se des-fiinteaza trecand in nefiinta firii… in acest moment precis, ‚Eul’ explodat in mii de particule transcende finitudinea Fiintei!…
    Este un moment inexplicabil, o experienta unica atunci când Eul veritabil si profund se conecteaza cu Cosmosul imuabil in globalitatea sa infinita si plonjeaza in aceasta Clipa precisa. A trai aceasta experienta in afara timpului este o posibilitate la îndemâna fiecaruia dintre noi in fiecare clipa a vietii noastre pe Pâmant…
    Finitudinea Fiintei apare in Timpul cronologic imaginat de Societatea ‚moderna’, ‚capitalista’ in care lasam sa ne treaca viata; in orele, peretii (imaginari sau reali), in gândurile noastre, in certitudinile noastre: in limitele pe care ne imaginam ca EXISTA: /Fiinta între limite/. In realitate, finitudinea nu exista. Este o stare de spirit « prin excelenta ». Când (eu) sunt, (eu) exist ca si Fiinta infinita. Când gândesc ca exist, nu exist decât ca Fiinta finita. Deci, imi neg existenta veritabila ! In mometul in care constiinta individuala se aliniaza constiintei universale, starea de pace interioara a Fiintei noastre se deschide lumii, ‘Existentei’.

    Amintiti-va cuvintele acestea ” orice clipa poate sa fie un timp, si orice suspinare poate sa fie o rugaciune.” Trebuie sa veghem la „o stare de prezenta continua, nu trebuie pierdut nici un moment, caci e o mare pierdere”, ne marturiseste Parintele Arsenie Papacioc. Caci viata noastra pe pamânt este inscrisa in temporalitate, si ca sa ne desavârsim – care este rostul nostru pe pamânt (Parintele Arsenie Papacioc) – avem nevoie sa valorificam fiecare clipa.
    Rostul nostru pe pamânt? „A intra in ceea ce poti sa fii”. (Parintele A. Papacioc)
    Va îmbratisez in universalitatea de a fi!

  2. draupadi

    Costinel,
    mi-ai vorbit pe graiul meu, pe structura mea…ma simti….ma uimesti, asa cum si Cristina m-a uimit cand a raspuns la intrebarea adresata de mine in articolul „Controlul emotiilor”. Aveti sufletul trezit si simtiti foarte bine oamenii…
    Iti multumesc cu bucurie si pentru indemnul de a ma iubi si a ma accepta asa cum sunt. Reusind sa fac aceasta in totalitate, mi-e mult mai usor sa-i accept si pe ceilalti exact asa cum sunt. E o provocare! 🙂

    Te imbratisez cu drag!

  3. leonte luminita

    A….si ca sa fiu in asentiment cu ai mei colegi si tinand cont, ca la urmatorul curs, e posibil sa fie necesar, sa spunem cate o poezie, uitati ce am pregatit eu:

    „Peste fagi cu varfuri sure
    A cazut amurgul rece.
    Inserarea muta trece
    Furisata prin padure.
    Spre apus abia s-arata
    Printre crengi, intunecata,
    O vapaie de rubin…
    Din frunzisurile grele
    De-nnoptate tot mai vin
    Glasuri mici de pasarele…

    Reci si palide-n senin
    Se ivesc deasupra stele.
    *
    Si deodata, dintre dealuri
    Se desprinde larg un zvon
    Departat si monoton,
    Ca un murmur lung de ape
    Revarsate peste maluri…
    Creste-n lunca, mai aproape,
    Umple vaile vecine
    De rasunet mare…
    Vine!…
    Fulger negru… trasnet lung
    Dus pe aripi de furtuna,
    Zguduind pamantul tuna,
    Zarile de-abia-i ajung…
    Parca zboara,
    Parca-noata, –
    Scuipa foc, inghite drum,
    Si-ntr-un valvartej de fum
    Taie-n lung padurea toata…

    A trecut…
    Dinspre campie,
    Vuiet greu de fierarie
    Se destrama in tacere…
    Scade-n departare…
    Piere…
    *
    Iar in urma-i, din tufisuri,
    De prin tainice-ascunzisuri,
    Se ivesc pe jumatate,
    Pasarele ciufulite,
    Alarmate
    Si-ngrozite:
    -Cine-i?…Ce-i?…Ce-a fost pe-aici?…
    Ciripesc cu glasuri mici
    Cinteze si pitulici.
    Doar un pui de pitigoi,
    Int-un varf de fag pitic
    Sta cu penele vulvoi
    Si, facand pe suparatul:
    -Ce sa fie? Nu-i nimic.
    A trecut Acceleratul…”

    …..sper din toata inima sa va simtiti copii.

  4. leonte luminita

    „De la o secundă la alta, acul ceasului se opreşte puţin. De la o clipă la alta este un spaţiu gol, un spaţiu atît de adînc încît e puţin dacă spunem că ar fi infinit. Nu vă grăbiţi să treceţi de la o clipă la alta.”

    …am simtit si inca mai sunt momente, cand simt cum inima mea, asemeni acului de ceas, se opreste putin. La inceput mi se parea o eternitate. Apoi, ma lasam cuprinsa, aproape in totalitate, de teama fricii ca voi muri, ca voi disparea….si era atata parere de rau……ma tot gandeam, ce vor face parintii, fratii si cei dragi fara mine…. Cu timpul insa, am observat, ca prin simpla atingere a manii in partea inimii, aceasta parca reinvia. In mana mea se manifesta dorinta mea puternica de viata, de viu, de crud…si cu siguranta, de un nou inceput.
    Oarecum abandonata linistii, tacerii si recunostintei, ca am scapat inca odata, am inteles, ca in fiecare moment suntem exact acolo unde trebuie sa fim si sa traim ceea ce ne este dat sa traim.

  5. Costinel

    …dragă Cristina(Draupadi) esenţa eşti chiar tu…sufletul tău curat.
    Nu e nevoie să cauţi să devii ceva…eşti deja cineva.Bucură-te de călătorie…indiferent de drumul ce-l urmezi.Ştiu că nu-ţi e uşor şi ai senzaţia că înoţi într-un ocean al îndoielilor…când nu mai ştii ce să crezi.Am trecut şi eu prin el.
    Amplificam cu mintea mea proastă toate posibilităţile ….dar pe alea negative…sugestiile otrăvite ale altora (de obicei sânt cei din anturajul tău…dar nu te grăbi să-i învinovăţeşti şi nu încerca să-i schimbi ,unii o fac inconştient,de obicei din invidie).Nimic nu e şi nu a fost întâmplător între tine şi ceilalţi din cercul tău de prieteni.
    Încearcă să-ţi schimbi percepţia.Acceptă-i pe toţi aşa cum sânt ei…cu calităţile şi defectele lor.Dar nu mai permite sugestiilor negative să intre în sufletul tău.
    Ele sânt oricum în mintea noastră şi ne cam conduc viaţa.Trebuie să ai răbdare şi să fii atentă.E uşor să-ţi dai seama de toate astea, în timp,doar observându-le şi observându-ţi reacţia ta la ele.Apoi să te corectezi singură…modul de gândire…de a privi lucrurile,situaţiile date.

    Uneori aparenţele înşeală…încearcă să vezi dincolo de aparenţe.
    Şii mai ţine minte vorba asta de la Costinel(păţitul)…ÎN VIAŢĂ NU EXISTĂ ŞANSE RATATE !

    Se zice că… atunci când ţi se închide o uşă mică…ţi se deschide o uşă mai mare.Totul e să să nu forţezi nota şi să nu îţi fie frică de nici o pierdere(şansă ratată).

    Nici nu ştii ce suflet mare eşti!.Nu mai trăi cu sentimentul că eşti un suflet rănit!Bucură-te!…Iubeşte-te şi Acceptă-te aşa cum eşti!

    RESTUL…CHIAR NU MAI CONTEAZĂ !

    PS: …la noi în alexandria este o fată(femeie) pe nume Stela.Ea s-a născut cu un chip desfigurat…cine nu o ştie şi o vede prima dată se sperie.Ei bine..fata asta Stela se plimbă toată ziua pe centru fără nici o ruşine că arată aşa.
    Cred că e un spirit puternic.Altcineva..în locul ei…ar fi stat numai în casă să nu fie văzută…sau s-ar fi sinucis.Dar ea…n-are treabă…se plimbă de parcă prezintă moda!

  6. cristina

    Tocmai am citit scrierile vostre si…tocmai am soptit in gand…”blogul tau m-a facut sa plang, Cristian, de infloriti ce i-s oamenii!”

    Poveste cu haz…, Costinel, (ahhh, ce nume frumos, spune-l pe tot, te rog!) 🙂
    …mi-ai amintit povestea mea de Dragoste pt ca…asa cum tu cu un click ti-ai gasit o ruda, tot la fel pe mine Dragostea m-a gasit…pornind de la o poza veche…clik…dupa click…dupa click!
    Va daruiesc versuri izvorate din Ea –
    atat mai stie inima mea sa spuna in fata izbucnirii mugurilor vostri de prietenie,in flori!
    Si….ha-ha-ha sa fie, sa umplem Universul cu praf stelar de ha-ha-ha, cu vibratia numelor noastre inaltate!

    Suflet pereche

    Ni-s ochi-nrourati de-aceleasi ape,
    Pe buze ne- nfloresc aceeasi maci;
    Sclipiri de lacuri ,…revarsari sub pleoape…
    Dar tie-ti sta mai bine…, fiindca taci!

    Pe-obraji, si eu si tu purtam roseata,
    Ne duelam in scrisuri de razboi;
    Traim , visam, iubim de dimineata…
    Primul ranit e …unul dintre noi !

    Slobozi din literele ce mi-s dragi,
    Prin juxtapuneri , judecati de Cer;
    As vrea sa nu mai fiu, sa nu mai tragi
    La zid cand sunt …Sau sa ma mistui, sper…

    Ma uit sa vad daca mai sunt intreaga,
    Si daca nu lipseste… careva,
    Cum suntem unu-n lupta,sa-nteleaga
    si mintea ta, si poate…mintea mea!

    Raspunsul meu e vuiet si furtuna,
    Ce-ar scoate radacini ca de copac!
    Ni-s ochi-nrourati sub ploi de luna…
    Dar, mie-mi sta mai bine…, fiindca tac!

    E miezul noptii, si privesc aiurea…
    Fara sa stiu, spre tine brate-ntind,
    Iar Dumnezeu ma binecuvanteaza;
    Cu ingeri albi…as vrea sa te cuprind!

    ps:….si Pasionala, Cristina draga…Romantica si Pasionala 😡
    Sa raaazi!!!

  7. draupadi

    Cristina, numele meu este Cristina. Ma poti striga asa…..Imi place exuberanta si romanstismul tau, profunzimea si visarea….
    Da, ma simt mai aproape de voi acum ca impartasim trairile noastre si constat ca fiecare dintre noi trece prin etape dificile, de negare chiar a Sinelui…pentru a ajunge apoi la esenta sacra din noi…E ca un rau necesar aceasta traversare dureroasa a iluziei.
    Problema este ca odata ajunsi acolo, in esenta, putem ramane stabili?

    Costinel foarte frumos a spus ca a reusit sa devina un martor detasat al propriilor sale trairi si astfel a transcens durerea din momente cheie….

    Sunt la inceput de drum spiritual si ma bucur sa descopar asa frati minunati …

    Salut si imbratisez pe toti cei care scriu pe acest blog…
    Anisa, unde esti, mi-e dor de scrierile tale….

  8. Costinel

    …ştiu că aţi râs cu lacrimi de comentariul meu, de mai sus…eu râd şi acum, după atâţia ani,când mi-amintesc prima mea navigare pe goagălu ăsta.
    L-am testat la engleză pe goagăl….am scris pe google translate expresia „băi inteligentule”….şi era să mor de râs…mi-a dat traducerea „bathrooms intelligent tools”…ha ha ha..ha ha.

    Am zis…bine mă eşti bun…cred că eşti rudă cu Vanghelie de la noi.

    Acuma.. vorbind serios…aş vrea să vă spun că nu prea e de joacă cu netul ăsta.Dincolo de dependenţa creată de mirajul acestei Inteligenţe Artificiale, a acestei lumi virtuale…sântem noi cu tot ceea ce ne defineşte…gânduri,emoţii,dorinţe,frustrări,speranţe şi aşteptări care la rândul lor creează alte aşteptări,alte emoţii…speranţe în sufletele altora.
    De la bun început am intuit şi părţile bune dar şi pe cele rele ale acestui nou mod de comunicare…în sensul că nu am crezut în falsa socializare virtuală.
    Desigur cei ce au muncit şi ne-au pus la îndemână acest mijloc de socializare,poate nu au avut intenţii rele,dar cu siguranţă au scăpat din vedere sau poate nu au putut anticipa efectul interacţiunii om-computer.

    La început i-au zis„ ordinator”… francezii şi „organizer”americanii.

    Vedem abia acum cine pe cine ordonează sau organizează.

    Mi-amintesc că mai demult vindeam şi eu la tarabă nişte medalioane chinezeşti din metal.Era un vultur cu un şarpe în gheare.Un băieţel care cumpărase un vultur d’ăsta s-a întors cu el la mine şi m-a întrebat curios…nene…daa zi-mi şi mie…ce înseamnă medalionu ăsta?!
    …observasem că băiatu avea o privire ciudată…probabil o dizabilitate mentală…de aceea l-am tratat cu respect şi i-am răspuns calm….uite băieţel….eee un vultur cu un şarpe în gheare….vezi?!
    Ce credeţi că-mi zice băiatu?!Da nene…văd şi eu că este un vultur cu un şarpe!Dar cine îl mănâncă?Vulturul pe şarpe?Sau invers?!
    Hopaa…!Am rămas blocat…cu un ăăă…şi un păăi în voce.Nu mă aşteptam ca băieţelul ( care avea un vădit retard mintal) să pună astfel problema.Adică noi, toţi ceilalţi(ce ne credem normali) am fi spus că este un vultur gata să omoare un şarpe.Iar băieţelul ăsta vedea şi posibilitatea cealaltă.Adică…putea cu mintea lui să vadă şi cealaltă jumătate la care eu nici nu mă gândisem măcar.

    O duminică frumoasă tuturor!

    Bucuria primăverii în sufletele noastre!

    ….acelaşi Costinel

    PS: Cristi,preia, te rog legătura.
    Şi te rog eu mult să ne spui şi nouă o amintire frumoasă şi hazlie de-a ta.
    Pe o postare nouă, că aici parcă e un sul de hârtie lung.

    Namaste!

  9. Costinel

    Bună seara,tuturor!Fraţilor o să se supere Cristian că ne jucăm pe blogul lui…ha ha ha…
    Namaste! Maître… ştiu că te bucuri şi că ne-ai iertat deja.
    Cristinuco….ţie ce să-ţi mai zic?!Aaa da…hai să-ţi povestesc un fapt real hazliu şi foarte bizar.
    Eu nu aveam calculator dar avea frati-meu în camera lui.Auzeam şi eu pe stradă că toată lumea navighează pe net sau că vorbesc pe mes.Mă gândeam şi eu…cum o fi cu navigatul ăsta.Într-o seară am căşunat pe frate-meu să-mi dea voie să navighez şi eu…să nu mor prost.Zis şi făcut.Mă lasă la calculator…mi-l deschide pe pagina de pornire şi el se uita la tv la un meci cu steaua(era prin 2006)
    Am stat vreo cinci minute privind ecranul că nu ştiam ce trebuie să fac.
    Până la urmă plictisit şi nervos îi zic:
    …hai mă lasă meciu…vino să-mi arăţi şi mie cum se navighează.
    -bă tu eşti prost…scrie şi tu ceva acolo unde licăre liniuţa aia!
    -ahaa…am văzut-o!…şi ce să scriu?!!!
    -ce vrei tu…lasă-mă să văd meciu!
    -auzi mă?…uite am scris numele meu
    -bine mă…acu apasă cu săgeata aia pe mă simt norocos!
    -!!!!aoleo…uite mă…vino că mi-a dat mai mulţi de mine…ia uite e unu john din america…o fi rudă cu noi!!?
    -e pă naiba rudă cu tine!ceee avem noi rude în america?nu cred!

    (adevărul e că n-am un nume des întâlnit şi pe deasupra e nume armenesc)

    -bă ..să ştii că eu îi scriu în engleză să văd…că poate om fi rude şi nu ştim noi
    -ai înebunit măă…ce ai?cum să-i scrii tu lu ăla în america.Bine fă ce vrei.

    – gata mă ..i-am scris că mă cheamă ca pe el şi i-am zis să mă sune pe telefon…i-am dat număru meu că până tastez eu se face ziuă.

    -băi tu eşti nebun?!cum crezi tu că o să te sune pe tine ăla?!ai înebunit …hai lasă-mă că pierd fazele la meci!…ha ha ha… i-auzi băă vrea să-l sune pă el din america…păi cine-o fi el?!

    Nici nu termină bine vorbele şi telefonul meu începu să sune.
    Ne uitam amândoi unul la altul ca doi proşti…şi râdeam miraţi.

    -acu ce stai?!…răspunde-i odată!

    I-am răspuns omului şi am avut o discuţie emoţionantă cu multe pauze…eram amândoi confuzi de situaţie…de întâmplarea ciudată…
    Mi-a confirmat că sântem rude sigur şi că se bucură şi el.Eu nu înţelegeam cum a ajuns el în america….credeam că plecase la muncă acolo aşa cum plecase frate-meu ăl mare în spania.
    El săracu…acolo se născuse de fapt,dar bunicii lui erau din europa…o întregă istorie….

    După un timp am reluat legătura cu john şi i-am scris că totuşi eu cred că nu e întâmplătoare întâlnirea…regăsirea noastră fie ea şi virtuală.
    Pentru mine era un miracol…un paradox…adică ceva ilogic,incredibil…dar evident şi îmbucurător.
    Cum făcuse universul posibilă această întâlnire?!Cine pe cine căutase?

    Parcă-ţi stă mintea în loc şi nu poţi decât să te minunezi!

    Al vostru Costinel, cu multă iubire şi căldură, vă îmbrăţişez…

  10. cristina

    Darr!…ce frumos ne exprimam,asaaaa…de Primavara, toti!LIBERI,in tinuta de Bal si totodata de Casa…:nescrobiti, sinceri, cu Iubire!
    Pe diferitele frecvente ale Luminii, iubim! Pe diferitele frecvente ale Luminii ne trezim si devenim Lumina Binecuvantata…cum f clar ai observat, draupadi…Te-ai simtit mai „aproaspe” , acum, de cand ne facem oleaca de confesiuni si ne oglindim asemanarile si diferentele unicitatilor ce suntem, unul in altul?!? Eu, daaaa, spun drept:DA…E in natura fiintei mele sa impartasesc, sa ma joc ca un copil si sa ma bucur de voi, de semenii mei…
    Costinel, poezia ta mi-a incalzit inima si m-a facut avantata toata spre adevaratele poezii ale lumii …si cred ca am ramas datoare in sinea mea sa iti mai spun ceva! acum mi-a venit, acum imi dau seama si ….ma pun!

    Costinel, fratele meu de poezie si de crestere si de zbor…stii de ce ma simt bine intr-un grup spiritual ca acesta?!? Maestrul meu e Viata, ca si al tuturor, e Marele Maestru, Arhitectul de Geniu al Infinitului…,nu am altul….
    Mai am o voce „mica”, vocea Sinelui, Maestrul meu interior si uneori cand sunt cuminte il ascult… si alteori, de obraznicutza ce sunt,…nu! Cand il ascult,insa, imi aseaza in mana carti minunate, imi indreapta mersul acolo unde sa-ntalnesc ipostaze,oameni,…verigi in calea fericirii mele,…povesti precum a ta! 🙂

    Cu cat te-ai inteleptit mai profund, cu atat mai mult contributia la trezirea celorlalti iti poate implini drumul, pt ca in grup fortza de trezire, vibratia emanata la unison, meditatia si Rugaciunea, cresc ca efect si usureaza constiinta planetara- accelereaza cresterea…

    Acum , dupa toate cate s-au petrecut aici de a inflorit blogul Cristianului de tot, vreau sa impartasim o poezie pe care , pt simplitatea acordurilor ei de Primavara a fiintei si pt adancimea la care te trimite in tine insuti- sa te aduci la suprafata vietii cu tot potentialul tau de OM – o iubesc:

    Goliciune

    Nimeni nu se scandalizează
    De cei care umblă prin viaţă
    cu inima goală.
    Poate şi pentru faptul că aşa ceva
    se petrece doar printre adulţi.

    Cristian Turcanu

    PS: imi place sa rostesc nume….sa va stiu numele si sa vi-l rostesc….sa ma umplu de voi , de Inaltimile la care fiecare ajungeti si de unde culegeti versuri! Astfel incat, voi spune de fiecare data cand voi lua din ceeaa ce se scrie NUMELE DRAG al autorului…asa cum am facut acum! Cristian, Cristian, Cristian…….,un fel de „buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata” pt regasire….
    Sa nu umblu prin viata cu o inima goala,
    as vrea!!!

  11. draupadi

    Dragii mei, nu intamplator ne-am adunat cu totii in acest camp virtual….cu mic cu mare….
    Ceva profund ne leaga ….si cand spun cu mic cu mare ma refer la gradul de trezire al fiecaruia. Nu-mi imaginam ca propia-mi trezire poate fi atat de dureroasa….
    Citesc cu interes ceea ce voi impartasiti cu atata suflet aici, am de invatat de la voi si de la autorul acestui blog.

    Va doresc o primavara frumoasa, vesela si jucausa, asa ca sufletele noastre :). zzzzzz….zuummmmm…zzzzz

    Va impartasesc si eu o poezie care-mi este atat de draga:

    „Te port în mine

    Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
    Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
    Te port in trup, in sanii albi si grei,
    Cum poarta rodia samanta ei.
    Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
    Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
    Si port la gat, nepretuit sirag,
    Stransoarea cald-a bratului tau drag.
    Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
    In cer inalt de noapte te-am inchis.
    Te port, lumina rumena de zori,
    Cum poarta florile mireasma lor.
    Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
    O poama aurita de smochin,
    Te port in brate, horbote subtiri,
    Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
    Cum poarta floarea rodul de cais,
    Adanc te port in trupul meu si-n vis. ”
    Zorica Latcu

  12. Costinel

    FULG DE NEA

    …fulg de nea,fulg de nea,
    te aşterni în calea mea,
    şi mă bucur şi mă bucur,
    amintirile să-mi scutur…

    pic de ploaie,pic de ploaie,
    ce se pierde în şuvoaie,
    mi-ai spălat lacrimile
    şi mi-ai luat tristeţile…

    pic de ploaie,fulg de nea,
    numai voi ştiţi viaţa mea,
    când mai bună,când mai rea
    pic de ploaie…fulg de nea…

    frunză verde,frunză lată
    ce stai aşa supărată?
    nu mai fii aşa de rece!
    nu vezi că şi toamna trece?!

    amintiri de-odinioară…
    ce credeam că le-am pierdut,
    azi,prin faţă,toate-mi zboară,
    o secundă,un minut…

    se întrec,care de care,
    să-mi arate ce-am făcut…
    alte dăţi…în alte locuri…
    alţi prieteni…alţi duşmani..
    o lună…sau poate ani…

    Parcă vor ca să răzbune
    Clipele pierdute-n van,
    Anii când eram puştan
    Şi de mama n-ascultam…

    Mă trimit înspre oglindă
    Şi mă roagă…şi mă strigă..
    Şi m-aş duce…şi nu prea..
    Ele vor…eu nu aş vrea…
    Şi mă tot gândesc aşa,
    Cu ce le-aş putea schimba:

    Cu-n buchet de crizanteme
    Sau c-o frunză de pelin…
    Să mă lase înc-o vreme…
    Doi trei ani…sau mai puţin…

    ***!*** free of copyright***

  13. cristina

    Mmmmm….paradoxuri si…paradoxuri,…exceptiile care intaresc regula!Totusi, daca am avea ocazia sa impartasim, ai vedea ca suntem foarte asemanatori, nici nu-ti inchipui…si zambesc citindu-ti aventura profunda „prin” ale Vietii si nu…”peste”! Cunosc clipa in care dintr-o data esti luat in brate pt ca puterile tale omenesti au capitulat, sau pt ca in mod cu totul si cu totul constient le-ai predat Lui! Cu atat mai mult, dragul meu drag Costinel, imi sustin invitatia anterioara(si nu voi mai reveni, promit!apoi) si …te chem la o intalnire !…nu la frecventarea unui curs! Pt ca ori aici- unde ne cunoastem virtual si e f bine si asa- ori in sala de la ABC, tot noi suntem si tot pe Cristi il avem ca gazda, in susbsidiar….; acolo eu merg pt un „impreuna” pana in fizic…
    Te admir si te iubesc nu ca ai avut experiente atat de asemantoare cu ale mele incat imi vine sa iti spun „frate”, ci pt ca stiu dintr-o constiinta mai larga ca noi chiar SUNTEM FRATI, celule ale aceluiasi Intreg.
    Heeei! si mi-e dor de tine, stii?!? Ce sa-ti fac, banuiesc ca ai un chip atasat acestor energii!!! 🙂 si mai banuiesc ca iti sta f bine cand emiti, cu caldura si inteligenta „ha,ha,ha”
    Imi amintesti de un prieten…imi scrie aproape zilnic mesajele si….in toate absolut, ca o semnatura,… cascadele de ras….
    Nu suntem chiar atat de departe se pare, nu, Cetatean al Universului?!? cum s-a numit un alt „frate” al meu cand i se putea spune „cersetor”,si….chiar si-a spus, pt ca era fara casa…
    Costinelule, o sa pun pt noi toti aici o poezie …;
    asa sensibil te simt incat… imi amintesti de un suflet pur si as vrea sa iti fac de martisor ziua mai frumoasa.Sa fii sanatos si fericit!

    Vad litere in jocul vietii! Parca
    nici nu-s a mea; eu nu-mi mai apartin!
    Ma-ntreb „ce este” si „ce-ar fi”, si…”daca”;
    Concentric , care-i rostul sa revin ?

    Astazi , acolo, undeva, niciunde-
    In stari elucidate de mister-
    ma caut.Nuferi albi, corpusculi, unde,…
    Alcatuiesc bucata mea de Cer.

    Las pasii pe nisipul de pe plaja
    Sa-mi amintesc de tine, …suflet pur;
    Candva iti cautam ca intr-o vraja,
    Scoici colorate-ntr-un ocean de-azur.

    …Si plec din gandurile mele toate
    indragostit-aici si-acum… As vrea…
    sa uit ce-am fost si sa devin in noapte
    Supraluminic Gand… din Mintea Sa!

    Cand te trezesti in zori scapati in goana,
    Cu un tic-tac de inima,hai-hui,
    De caii cosmici, ca pe-o amazoana,
    sa ma desprinzi…Si-n carte sa ma pui!

    (Sa fiu muza ta…)

    PS: Iuhuuuu, Cristianule, uite dialog la „profunzimi’, sper ca asa cum iti doreai…

  14. Costinel

    …unul din secretele comerţului este tocmai acela de „a nu forţa nota”…adică nu e bine să tragi de un potenţial client, să-l convingi să cumpere.Nu insinuez nimic.Nu vreau să supăr pe nimeni.Cristina nu pot să-ţi spun aici experienţele mele.După ce am dat faliment m-a dus universul unde nici nu gândeam.Aşa se face că am lucrat doi ani în capitală la o multinaţională suedeză.Plecasem din Alexandria să uit de mafia locală şi ajunsesem în miezul mafiei mari.Cum s-ar zice fugisem de dracu şi dătusem peste tasu’…ha ha ha.De aceea am oarece reţineri.Dar că veni vorba…uite am avut ocazia să văd cum reacţionez eu în faţa unuia de care mulţi se temeau.Un personaj discret şi foarte influent care aranjează apele politice.Ei bine, eu un mucea din provincie,am avut curaj să-l refuz şi să-i răspund în doi peri urmat de un surâs amabil.Reacţia lui….a făcut ochii mari…a tăcut un pic…apoi mi-a întors zâmbetul.O perioadă evitam să ne salutăm.Până la urmă am avut „onoarea” să mă salute el primul.Şi când mă gândeam la senatori şi deputaţi care stăteau preş în faţa lui…iar seara făceau pe zmeii la tv. Hmmm…
    Revenind la oile noastre….ştiu că pot învăţa multe de la voi.Vă respect,vă apreciez şi vă mulţumesc.Vă consider şi prieteni şi fraţi.Cât despre urmarea vreunui curs…vă repet…cel mai bun maestru e viaţa…experimentarea personală directă.Cum zice maestru Cristi…arta de a trăi…dar şi …arta de a muri.Eu m-am născut a doua oară.Am încercat să-i ajut şi pe alţii să se trezească….unii nu vor pur şi simplu.
    Le place rolul de victimă…sunt prizionierii sistemului lor de credinţe .Nu-mi permit să forţez nota.Ştiu ce înseamnă să pierzi totul.Să te predai şi să te abandonezi.Am aflat asta într-o zi oarecare…mergeam pe stradă şi mă certam în gând cu Dumnezeu.Îi tot puneam condiţii…eu…Lui…ha ha ha
    La un moment dat am realizat ce spuneam…gândeam…şi m-am întrebat …daaa cine sânt eu să pun condiţii…şi am simţit instantaneu o uşurare.Mai aveam de mers doi km până acasă….deşi în ziua aia eram destul de obosit şi aveam febră la picioare…parcă deodată pluteam…ca şi când cineva mă ducea pe braţe.Acum ştiu că lui Dumnezeu îi plac oamenii curajoşi.

    Am uitat să vă spun….eu am cerşit jos în ţărână în semn de protest faţă de abuzurile primăriei…mă înconjuraseră cu 7…8 jandarmi să mă execute silit….nimeni dar nimeni nu a îndrăznit să mă atingă…mă uitam la ei şi parcă altcineva mai puternic observa totul prin ochii mei.Toate emoţiile mele dinaintea confruntării…frica…ruşinea…umilinţa se transformaseră brusc într-o pace profundă.Dorinţa mea de răzbunare se transformase în iertare.

    Atunci am înţeles paradoxul lui „când accepţi să pierzi totul…de fapt câştigi totul”

    Vă iubesc pe toţi…Costinel

  15. cristina

    Costinel, esti intre prieteni…Cu totii am avut si avem experiente la care credem ca altii nici nu se pot gandi…Cu totii descarcam -canale deschise spre Infinita Lui Creativitate-Miracolul Sau! Astea sunt timpurile, Costinel, …asta e trecerea la saltul cuantic in fiinta umana…
    Si spun ca esti intre prieteni extrapoland blogul Cristianului scump la…Intreg…Nimeni nu a venit „cu pluta” in viata aceasta, nimeni nu a venit la intamplare …Sunt vremurile in care „s-a stat la rand” pt intrupare, pt toate minunatiile posibile prin dispensele celeste pe care le primim de la ierarhiile superioare, ACUM.
    Asadar, ce vreau eu sa spun aici, voi sugera printr-o povestire din viata mea, viata in care…apropo, am hotarat sa fiu „la vedere”.
    Cu ani de zile in urma, f tanara fiind, printre alte activitati ale mele proprii in sensul cresterii ca fiinta, am ales sa merg la un stagiu de Vipassana…Poate stiti sau nu, asa ca eu putin voi explica: practica Vipassana implica anumite rigori necesare intelegerii si pastrarii autenticitatii unei cai a detasarii cum si este… Astfel, am avut de pastrat tacere desavarsita timp de 9 zile – linistea nobila – timp in care chiar nu vorbesti cu nimeni, am avut de intrat in sala de meditatie la ora 4,30 dimineata…parca, am avut de ignorat tot ceea ce stiam dinainte, cel putin ca sistem de meditatie si ca forme de tratament in momentul in care mi-a fost rau, pt ca imi propusesem sa respect calea ca sa o cunosc si sa vad ce si cum mi se potriveste … Si am mai avut o hrana f putina , vegetariana, care abia spre finalul stagiului am simtit ca…e indestulatoare… Multe altele…
    Pe scurt, sar la momentul final, la cea de-a 10-a zi in care „linistea nobila” s-a ridicat si am putut impartasi cu ceilalti trairile avute, izbucnirile din subconstient ale inchiderilor adanci si ale accesarilor facile din mentalul comun…Pe langa dialogul cu semenii mei de acolo, ni s-au pus la dispozitie carti cu marturii ale altor cursanti de prin toata lumea si….tadaaam!!! Ce credeti ?!? Ce crezi, Costinel ca am aflat?!?
    Am aflat ca fara nicio diferenta, am trait cu totii aceleasi revolte „ce caut eu aici?”, aceleasi framantari, aceleasi ganduri…. si cu adevarat atunci am inteles ca suntem camarazi spirituali, oricat de diferite ne-ar fi rolurile… in planul asta dual.
    Nu neg ca exista „varfuri de lance” in toate astea, deschizatori de drumuri care cu Smerenie si Asumare fac inscrieri ale cailor spre Lumina pt noi toti… Le multumesc, le sunt alaturi, ii citesc si le scriu sau pur si simplu le trimit un gand de Iubire si gratitudine si caut sa vad in fiecare din noi partea care poate fi hranita, sa trecem cu toti!
    Tratamente aici sau la distanta, patrunderi in falii temporale cu informatiile lor cu tot, deschideri telepatice in grupuri mari de lucru in care fiecare s-a daruit atat de frumos pt toti…. Ce sa mai amintesc ca sa te simti la unison si nu „altfel”? Nu stiu, sunt multe, daca te uiti in tine, Costinelule drag, desigur te uiti si in mine, in noi, macar in parte deocamdata.
    Imi esti cu atat mai apropiat si asa te si simt cu cat esti mai deschis… cu cat iti asumi,… ne inveti,… impartasim,… iubim si tare mult as vrea sa poti veni la cursul Cristianului, sa ne vedem la un ABC ca la o intalnire si o recunoastere in familia asta de Lumina.

  16. Costinel

    …intru din nou, cu plăcere,aici pe pagina lui Cristi.Întâi aş vrea să le salut pe fete…Cristina…Bianca…Simeona…Angelica… Draupadi…şi să vă trimit gândul meu transformat în sentimentul de recunoştinţă+admiraţie+bucurie=preţuire….<3Eu sânt mai țăran așa…și de aceea vă zic sărutmâna fetelor!Și cu ocazia zilei de 1 martie vă urez un călduros La mulți ani!Multă sănătate și noroc în viață! Lui Cristi…aș vrea să-i cer scuze pentru că am vorbit cu el la„ per tu”.Sau poate că…știam că e un maestru și am vrut să-i testez orgoliu.Știți voi…complexul de superioritate…iluzia aia ce-i caracterizează pe mulți maeștri spirituali.Namaste,Cristi! Odată m-am trezit la taraba mea din bazar cu o doamnă îmbrăcată bine.Dorea să cumpere ceva și enervată că nu o băgam în seamă,a început să urle la mine și să mă amenințe.Am lăsat-o vreo cinci minute să mă beștelească după care i-am răspuns cu un ton calm….doamnă,dacă te crezi atât de importantă,ce naiba cauți în bazarul ăsta?!Am crezut că femeia urmează să mă ia cu geanta la bătaie pe cap.Parcă regretam că spusesem vorbele alea. Deodată…în tăcerea ce se așternuse,am început să observ cum fața încrâncenată a femeii începu să zâmbească.Era un zâmbet mirare.Doamna respectivă începu apoi să râdă și uitându-se când în stânga,când în dreapta,se întreba singură cu voce tare…„chiar așa…ce-oi căuta eu pe aici?!”…Apoi a început să-și ceară scuze….tinere,ai dreptate…mersi! Asta e doar una din multele mele experiențe din comerț.Închipuiți-vă că mergeam de două ori pe săptămânâ la București să iau marfă de la chinezi din angroul Niro.Circ total!Acum eu eram cumpărătorul…trebuia să știu arta negocierii.Apropo…știați că Hermes Trismegistus este protectorul comercianților dar și al hoților?Eu am zis că România e o țară plină cu artiști.Mă bazez pe faptul că foarte mulți români fac comerț.Unii din plăcere alții din nevoie.Oricum comerțul este o artă…clar.Ca să îi cunoști secretele,legile lui nescrise,trebuie să cunoști practic ambele ipostaze(vânzător-cumpărător).E o întreagă psihologie.Băieții deștepți din marketing o folosesc cu succes în realizarea clipurilor publicitare.Nu trebuie să fii specialist în comunicare ca să vezi lăcomia și disperarea frumos ambalate, a unui comerciant…oricare ar fi acela.Fac această mențiune pentru că mă doare când văd cum se încaieră românii pe tigăi „magice” și alte prostii „la reducere”. Dar…poate că și asta trebuia să se întâmple…să învățăm ceva din asta.Cu drag,vă îmbrățișez pe toți,Costinel;}<3:)

  17. angelica

    Ce profund si frumos! Si eu iti multumesc, Cristian! Comunicarea inteleapta ne umanizeaza, ne uneste…hmmm, ne prieste. Nu ego-ului, ci sufletului.
    Imi place ce-ai scris , Cristina! Mereu mi-au placut comentariile tale si-am invatat ceva din ele.
    Costinel, jos palaria! Ca doar e primavara! Si asa va fi mereu in inima noastra.
    Un zambet voua !

  18. Costinel

    …ştiţi şi voi cum se spune…nu eu am găsit blogul lui Cristi,ci blogul m-a găsit pe mine!Şi eu mă bucur şi vă îmbrăţişez cu drag dar în acelaşi timp încerc să nu mă ataşez emoţional…adică vreau să spun că nu aş dori să creez oarece dependenţe…înţelegeţi voi.Apropo…eu nu mai sânt chiar afon în cunoaştere.V-aş povesti nişte situaţii bizare,aproape fantastice,dar nu aici pe net.Ar implica să pomenesc nişte nume foarte cunoscute şi nu am acceptul persoanelor în cauză.
    Încerc totuşi să intuiesc unele întrebări ale voastre şi să vă răspund anticipat.
    Eu am avut cel mai bun maestru:viaţa!Am luat multe şuturi în fund.Atunci nu înţelegeam…acum văd şi îi mulţumesc.Eu tot întrebam ce e aia iniţiere şi nu înţelegeam cum vine cu rotiţele alea din noi.(chakre)Bine,până la urmă am înţeles cum vine treaba.
    Deşi pe mine nu mă iniţiase nimeni,descoperisem accidental fenomenul de a lua durerea cu mâna.Am văzut că merge chiar şi pe fotografie.M-am cam speriat,sincer nici eu nu mă credeam,dar funcţiona…fără nici o concentrare,simboluri sau mantre d’alea.Nu am practicat terapia asta pentru că ar fi trebuit să iau bani.Şi în plus era acea întrebare…am eu dreptul să intervin?Nu vă închipuiţi ce torent de întrebări era în dialogul meu interior.Plus o mulţime de sentimente amestecate…în suflet.
    În fine,acum sânt liniştit.Când mă confrunt cu o problemă care mă depăşeşte mă dau la o parte…să văd mai bine …cauza…imaginea de ansamblu.
    Ce să vă zic?Nu m-am băgat în niciun grup sau mişcare spirituală de niciun fel.Sânt cum s-ar zice…Elveţia.
    Se zice că orice înălţare este precedată întotdeauna de o teribilă umilinţă.Mai ştiu şi că, celui ce are mintea în repaus,întreg universul i se predă.Bănuiesc că e vorba de împlinirea dorinţelor şi de puterea intenţiei,adică trăirea anticipată a sentimentului de bucurie, că deja ai primit ceea ce ai dorit.Sau că universul a lucrat pentru tine,pentru că ai meritat.
    Da ştiu, este teoria sau practica(pt. unii) trăirii în prezent…în acum.
    Este trecerea peste acel LO SFIDANTE din fiecare din noi.Este arta tăcerii,a opririi dialogului interior …tu devii esenţă şi observi totul.Poate fi şi arta contemplării…o floare…un copac.
    Este clipa magică în care poţi să ieşi din lume…să fii în lume dar să nu faci parte din ea.Eu mi-am dăruit multe clipe magice.Mi-am permis să fiu.Am fotografii şi filmuleţe…o să vi le arăt…sânt undeva pe youtube.Oricum le păstrez şi în inimă şi când simt nevoia doar închid ochii şi merg în locul respectiv.Uite,vedeţi…mulţi nu ştiu să folosească puterea vindecării prin vizualizare.Nu ştiu să-şi folosească ecranul lor mental.Poate că…încă nu au încredere în ei.
    Înainte mă deranjau multe lucruri…eram tare ciufut…acum înţeleg,accept şi nu mai judec uşor pe ceilalţi.Ştiu că ceea ce nu-mi place la ei este de fapt şi în mine….rezonăm.Ne vedem şi bunele şi relele în ceilalţi ca într-o oglindă.Dar care e ăla prost care să recunoască?!

    Heee….dacă vă povestesc şi de călătoriile mele „dincolo”….cădeţi pe spate.Am câţiva prieteni care mă ştiu căci m-au sunat fiind curioşi de cazul meu…nu pot detalia.În fine,i-am înţeles şi pe ei, că aveau mai multă experienţă şi nu înţelegeau cum e posibil…unu ca mine…care nu ştia…dar putea.

    Cu bucurie,al vostru Costinel

  19. Cristian Ţurcanu

    Ce frumos! In sfirsit se incheaga niscaiva comentarii dialoguri pe marginea unui articol. De cind am creat acest blog mi-am dorit astfel de dezbateri. Va multumesc si va imbratisez cu drag!

  20. cristina

    Costinel, particip si eu la dialogul acesta initiat de Cristian pe teme atat de ofertante si cu ajutorul tau, atat de autentic exprimate prin traire…profunda.
    Pornind de la expresia ta „Căci, nu-i aşa,până la urmă…orice luptă se reduce la lupta cu tine însuţi.” si adaugand cuvintele lui Arhimede :” Transire suum pectus mundoque potiri” (Ridică-te deasupra ta si intelege lumea), doresc sa reiterez sensul de transcendere a conditiei umane catre cea de spirit prin „ridicarea deasupra” mai mult decat a „luptelor” E o perspectiva spre care privesc increzatoare de multi ani aceasta a cresterii prin Iubire, a abordarii cunoasterii de sine cu intelegerea profunda ca substanta fundamentala a Universului este constiinta, iar ca un stadiu al ei prin care putem alege sa ne manifestam- e Iubirea;unde mai pui ca…hologramic sau fractalic, cum iti e mai aproape de inteles ,rezulta ca ceea ce intampinam in lumea noastra tridimensionala e o proiectie si interfata dintre realitati e… propria minte…Ne putem realmente crea lumea in care traim prin intelegerea „mecanismelor”…Mintea trebuie cunoscuta si nu lupta e calea pt ca si ea are abilitati de crestere ca si restul,(„creste-ti si va inmultiti”-comanda biblica- e… de crestere si pt biologic si pt spiritual deopotriva, si pt parti si pt intreg) deci va creste metodele prin care sa-ti ascunda perspectivele adanci in detrimentul „fabricutei de minciuni” daca se dau…..lupte Si crede-ma,poate aduce argumente f „stiintifice” sau daca esti sensibil, emotionale…

    Hindusii, budistii, spun ca aceasta iluzie maya pe care am pomenit-o mai sus (proiectia sau…”visul”) vine din avidya , ignoranta produsa de mintea noastra aflata sub influenta egoului …Deci, calea care eu vad ca se contureaza ar fi…cunoasterea functionalitatii mintii prin intelegere si Iubire…scoaterea de sub despotismul egoului acumulat prin vieti la rand si… totul cu intelegerea profunda a ceea ce atat de sensibil ai observat si ai scris:
    „Până când fiecare va înţelege că tot ceea ce au făcut(spus sau gândit) altora…şi-au făcut de fapt lor înşile.”

    Unitatea fiintelor umane nu este numai caracteristica centrala experientei orientale (principalul scops al traditiilor mistice orientale fiind de a reorienta menrtalul centrandu-l si redandu-i linistea si pacea prin meditatie)ci si unul din cele mai importante adevaruri revelate de fizica moderna
    Diversele modele ce descriu lumea subatomica , exprima in moduri diferite aceeasi idee:elementele constituente ale materiei si fenomenele in care acestea sunt implicate sunt interconectate si interdependente;nu trebuie intelese ca entitaati izolate ci ca parti ale intregului.Mesajul unitatii lumii, a conectarii unii cu altii si cu tot ce este viu se aflaa chiar in ADN-ul nostru…
    Si stii ce mai imi place foarte mult sa amintesc din stiinta?!? Descoperirea neuronilor oglinda!
    Pt ca…sunt neuroni oglinda care declanseaza impulsuri electrice in creierul nostru atunci cand privim pe cineva ca este atins, cand privim miscarile altora, dar si neuroni care se activeaza in empatie (asa cum explica neurologul V.S. Ramachandran si testele efectuate de Christian Keysers). Daca privesti o persoana care are o rana si sangereaza vei avea o anumita expresie faciala si unele emotii in acord cu aceasta situatie (nu si psihopatii al caror creier functioneaza in unele zone putin altfel).

    Cercetarile de imagistica au aratat ca in timp ce observam starea emotionala a altor persoane, sunt activate aceleasi structuri neuronale care sunt activate atunci cand traim noi insine emotiile respective.
    Dincolo de functia evolutiva a acestei arii neuronale, descoperirea si rolul sistemului neuronilor oglinda pot fi interpretate ca un indicator al modului in care devenim din ce in ce mai conectati, fie ca este vorba de indivizi, grupari sau la o scara mai mare, organizatii si societati.
    Ceea ce unele orientari spirituale sustin de mii de ani, faptul ca suntem conectati, este demonstrat acum pe un anumit nivel, de neurostiinte.

    La nivel ultim, fundamental, UNUL SUNTEM si toata munca noastra comuna aici, tot drumul de intoarcere catre Sursa din care am pornit acest experiment al cunoasterii fizicalitatii lui Dumnezeu poate fi….minunat
    Sufletul, ca si expresie „personalizata” a Sinelui ,retine din tot ceea ce traim doar esentele fiecarei experiente, primeste ceeea ce rezulta ca solutie de Viata prin distilarea actiunilor-reactiunilor-trairi in esente ale intelepciunii cu care merge mai departe…
    Multumesc pt acest „impreuna” de azi, Costinel,…Cristian,…Simeona, Bianca, Draupadi (as vrea sa stiu „traducerea” acestui pseudonim ….muahh!), si …celolalti care, inca, nu si-au declinat vreun nume,
    aici !

  21. Costinel

    Îmi place mult ideea că sufletul ne salvează pe noi,nu noi ne salvăm sufletul.Pare absurd…şi totuşi…e adevărat,pentru cei ce s-au trezit şi nu se mai confundă cu propria persoană.Pentru cei ce s-au regăsit interior.Toţi aceştia cunosc iluziile lumii exterioare….neputinţa,negarea,dependenţa,singurătatea,disperarea…adică acea percepţie a separării de sursă.Mulţi nu ştiu că această percepţie greşită este cauza tuturor suferinţelor din viaţa lor.Nu este vina lor…aşa au fost obişnuiţi(educaţi) să gândească şi să creadă.De familie,de şcoală…de societate…în general.
    Nu e uşor să ajungi la o vârstă şi scapi de aceste convingeri limitative.Îţi trebuie mult curaj şi multă răbdare.
    Este ca şi cum ai observa că windows-ul tău trebuie reinstalat…dar nu ai un backup.
    Eşti undeva la jumătatea vieţii şi deşi realizezi că unele convingeri ale tale au devenit adevărate piedici sau bariere în calea ta…alegi,preferi să nu pierzi nimic din ce ai adunat.Frica asta de a nu pierde este o iluzie convingătoare.Este ca şi frica de necunoscut.Şi cum, mulţi dintre noi, nu cunoaştem vocea sufletului…ne ghidăm după gura lumii.Da..a lumii…că doar asta am fost învăţaţi de mici…că trebuie să o cucerim.
    Avem noroc cu sufletul care este răbdător şi ni le iartă pe toate…chiar dacă nu ştim.El ne lasă să vedem singuri unde greşim.Şi ne pune la dispoziţie două paradoxuri…suferinţa şi bucuria.
    Şi una şi cealaltă ne ajută în viaţă.
    Nici una, nici cealaltă,nu sunt întâmplătoare în viaţă.
    Amândouă te ajută să vezi cine eşti cu adevărat.Dar pentru asta trebuie să ai curaj…să guşti din fiecare.Vei fi atunci maestrul vieţii tale.
    Când un prieten aflat într-o suferinţă te va întreba…„de ce tocmai lui”, vei putea să-i răspunzi atunci, că nu ştii dar că… înţelegi perfect ce simte.
    Este comunicarea profundă a sufletului.Este modul prin care sufletul îţi spune că …undeva…ai greşit…nu faţă de cineva,ci faţă de tine însuţi.
    Căci, nu-i aşa,până la urmă…orice luptă se reduce la lupta cu tine însuţi.Până când fiecare va înţelege că tot ceea ce au făcut(spus sau gândit) altora…şi-au făcut de fapt lor înşile.
    Acum,doar se recunosc.Şii…nu-i aşa…adevărul doare întotdeauna…chiar dacă nu ne convine.Sufletul ne salvează…nu noi salvăm sufletul.
    Sună profund.Este profund.

  22. Costinel

    …uite un paradox profund!Scriu acest mesaj de pe un telefon vechi căci nu am nici calculator,nici laptop.Am doar studii medii(electrician) şi nu am un vocabular elevat(academic).Fără să vreau,ocupându-mă mult timp cu comerţul stradal,am cunoscut oamenii şi comportamentul lor în diverse situaţii.Practic am învăţat limbajul nonverbal al omului.Pentru mine devenise ceva normal să „citesc” intenţiile ascunse ale cuiva.Habar nu aveam că asta este o ştiinţă.Paradoxal este că tot observându-i pe ceilalţi,am început să mă observ pe mine însumi..şiii nu prea îmi convenea ce văd.
    Aşa se face că un amărât ca mine din provincie a ajuns să citească pe Chopra şi nu numai.Traversam atunci o perioadă mai dificilă din viaţă.Habar n-aveam de psihologie sau de spiritualitate.După ce am citit cartea,am început să văd şi să înţeleg altfel viaţa.In viaţa reală eu cam trăisem adică simţisem mai toate emoţiile şi sentimentele descrise de Chopra ăsta,dar nu ştiam că se numesc aşa darămite să le mai şi controlez.Eram cum s-ar zice… pe pilot automat.La manşă era o maimuţică ce făcea haz de fricile mele.Când m-am trezit din transa asta,care durase vreo 36 de ani,am vorbit pentru prima oară cu mine.A fost minunat!Câtă răbdare poate avea sufletul!Acum ştiu când maimuţica trece la manşă în locul meu.Nu mă supăr pe ea…e simpatică.Ne înţelegem reciproc.Nonverbal.Am învăţat multe de la ea.Şi probabil mai are nişte scamatorii de făcut.Nu mai intru în panică aşa uşor.Mă uit în oglindă şi-mi zâmbesc.

    Vă dăruiesc şi vouă un zâmbet!
    Din suflet!
    Costinel….din Alexandria…fost cerşetor.

  23. cristina

    Viata nu m-a lasat prea mult sa cred in profunzimea ultima a vreunei profunzimi…atinse.De cate ori, in clipe extatice sau in abisuri de tristete nu mi-am spus ca, uite! sunt in punctul cel mai profund al acelei trairi…
    Ei bine, daca a fost in Iubire,cand El mi-a intors o fila a Cartii am aflat ca sta acolo scrisa o noua dimensiune, o…Groapa a Marianelor nesondata si am intrat ca pt prima data in ea,fara „asigurare”, in necunoscut
    Daca a fost in „cadere”…, la fel!Cand am crezut ca inteleg, accept si iert nivelul de la care am primit unele lectii care pot fi trecute la acest capitol, fila urmatoare m-a incercat cu…alte profunzimi.Si am aflat ca adancimea la care cazi in tine, daca nu uiti pt ce esti aici,te poate propulsa, direct proportional cu ea, in Inaltimi
    Ce sa mai spun de durere, de dor,disperare,
    de prietenie, umilinta, gratitudine si de prea-plin…Ce sa mai spun de Dragoste?

    Multumesc Bunului Dumnezeu ca are atata incredere in mine incat sa scrie clipelor mele asa profunzimi ,… sa mi le atribuie,…si spun drept ca doar El ma stie in stare sa le patrund, sa le percep in Acum , chiar daca uneori…intarzii
    Si multumesc tuturor care isi asuma roluri ingrate sau de aripi angelice in viata mea, acei adevarati camarazi spirituali cu care venim si duc povara punerii in scena a unor profunzimi! Le sunt prietena,sora, iubita, le sunt…recunoscatoare ca nu ma
    lasa sa adorm…Toate-toate ma intorc in punctul de maxim echilibru !

    Mi-a placut ce ai scris, Cristian!fiecare cuvint il simt ca e marcat de traire proprie acolo, in sufletel si de aceea trezeste in mine, in …noi (uite cat de multe suntem!), amintiri

  24. draupadi

    Iata ca din nou gasesc poezie in scrierile tale: „Zăboviţi din cînd în cînd pe marginea unei clipe şi admiraţi spaţiul nesfirşit şi plin de o imensă bucurie tăcută…”
    Atat cat pot cuprinde, ador profunzimile si le traiesc intens…

    Cu drag, o admiratoare :).

  25. Cristian Ţurcanu

    Va multumesc si ma bucur ca impartasim idei si simtiri asemanatoare din ce in ce mai multi!

  26. Bianca

    Mi se intampla adeseori sa intru pe pagina dvoastra pentru a ma binedispune. Niciodata nu mi-a placut sa las comentarii si cu toate astea imi doresc sa stiti ca pe langa acei oameni care va impartasesc zi de zi bucuria si admiratia lor, exista persoane care va apreciaza in secret:). Sunteti ca o oaza de liniste intr-o lume de basm. Si daca acum cativa ani o spuneam cu tristete, gandindu-ma ca oamenii despre care vorbiti fac parte dintr-o lume demult apusa, acum o spun cu convingerea ca zilnic descopar persoane care merita tot respectul si toata admiratia, adevarate personalitati – stiute sau nestiute -, oameni publici sau oameni simpli care-si duc traiul intr-un mod exemplar, eroic si modest in propriul lor colt de tara.
    In curand voi termina cartea pe care am inceput-o acum cativa ani si pe care am pierdut-o din ochi pentru o vreme, in toata agitatia de zi cu zi. Iar daca o singura persoana care o va citi va trai aceleasi sentimente pe care le traiesc eu citind articolele dvoastra, atunci inseamna ca si-a indeplinit scopul.
    Va multumesc si va doresc multa sanatate!

  27. Multumesc si recunostinta, domnule Turcanu.

  28. angelica

    Sa traiesti intens si profund! Iata o viata implinita! Sa scoti din tine eternitatea si sa o traiesti! Sa scoti din tine plinul si sa-l implinesti!
    Imi place asta : …..” profunzimea atinsa prin scufundarea în interiorul unei clipe cu sufletul întreg” iar la terminarea clipei o pace necuprinsa invaluie inima si mintea.
    De ne-am molipsi unii de la altii cu aceasta profunzime….

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén