Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Spațiu-timp

Spațiul și timpul au încă multe mistere pentru noi oamenii. Ca ființe create existăm în spațiu și timp, iar spațiul și timpul ne influențează așa cum ne înfluențează gravitația sau o altă forță în al cărei cîmp ne aflăm. Spațiul și timpul nu sînt aspecte exterioare, absolute sau relative, nu sînt doar niște concepte subiective. Spațiul și timpul formează efectiv substratul substanțial al ființei noastre și totodată al întregului Univers.Tot ceea ce există ca formă, există în spațiu și timp, iar spațiul și timpul își exercită o influență continuă asupra a tot ceea ce există ca formă.

Gîndurile și stările noastre nu numai că sînt înfluențate de spațiu-timp, ele sînt chiar create de spațiu-timp. În interiorul ființei noastre spațiul și timpul se comportă altfel decît în lumea exterioară, obiectivă. Faptul că timpul și spațiul sînt percepute foarte diferit în funcție de starea în care ne aflăm, m-a făcut să înțeleg treptat ca aici nu este vorba doar de o percepție subiectivă. Spațiul și timpul nu sînt percepute în mod diferit în funcție de starea în care ne aflăm, ci spațiul și timpul ne creează stările pe care le avem în funcție de modul în care interacționează între ele la nivelul propriei ființe. Astfel, bucuria și tristețea nu reprezintă decît o modalitate aparte de manifestare a continuumului spațiu-timp în ființa noastră. Cînd sîntem fericiți, spațiul se dilată, avem senzația că avem foarte mult spațiu, că sîntem foarte mari, că ajungem cu capul pînă la nori, că putem prinde cu mîna luna și stelele, că putem îmbrațișa Soarele și Cerul întreg. Timpul, dimpotrivă, pare că dispare cu totul atunci cînd sîntem fericiți. Trecutul și viitorul se estompează, totul se reduce la o clipă, la momentul prezent. Așa se petrece cu timpul și spațiul cînd sîntem fericiți – spațiul se dilată, timpul se suspendă! Cînd sîntem triști, avem foarte mult timp și foarte puțin spațiu. Tristețea ne face să cădem adînc în trecut, să ne agățăm de un viitor cît mai îndepărtat. Tristețea crează sau este creată de prea mult timp și de prea puțin spațiu. Cînd sîntem triști vrem să ne închidem în noi, să ne contractăm, să devenim cît mai mici. Chiar și trupul se gîrbovește și are tendința de a ocupa cît mai puțin spațiu, de a se deplasa cît mai puțin atuncî cînd sîntem triști.

Pornind de la aceste observații putem înțelege mecanismele subtile care există între spațiu și timp și să găsim acea proporție de spațiu-timp care să ne asigure starea sufletească dorită. Ca și aplicație practică este bine să știm că bucuria va fi menținută atît timp cît lăsăm sufletul să se expansioneze, să crească, să acopere spații din ce în ce mai vaste, simultan cu o conștientizare din ce în ce mai profundă a clipei, a momentului prezent, a timpului ca eternitate. Tristețea poate fi combătută prin crearea de spațiu. Aduceți mai mult spațiu în suflet și tristețea se va diminua sau poate chiar va pleca. Cînd sînteți triști nu vă închideți în casă, ieșiți la plimbare, călătoriți, mergeți pe un vîrf de deal sau de munte și cuprindeți orizontul întreg în îmbrațișarea privirii. Cu cît veți aduce mai mult spațiu în suflet cu atît se va diminua mai repede starea de tristețe, indiferent de ceea ce a cauzat-o. Cu cît crește spațiul din noi, cu atît mișcarea timpului, între trecut și viitor se estompează, și cu cît se mișcă mai încet timpul, cu atît simțim mai bine eternitatea și fericirea care o însoțește mereu.

Bucuria și tristețea sînt doar o problemă de spațiu-timp!

Previous

Cîteva gînduri

Next

Mintea la lecția iubirii

5 Comments

  1. Cristian Ţurcanu

    Daca ar fi sa trebuiasca sa cunoastem intreg universul ca sa-l putem transcende ne-ar fi oarecum imposibil. Mai avem calea iubirii care ne pooate conduce dincolo de spatiu timp, altfel am tot invata! 🙂

  2. Mica

    Uau, ce provocare ai pus tu aici!
    Un asemenea subiect iti da de lucru pentru multa vreme.
    Nu ma pot abtine sa nu filosofez si eu un pic.
    Omul nu-si afla linistea pana nu-si gaseste rostul si locul. E in firea lui aceasta nevoie – nevoia de a sti cine e? unde se afla? cat va exista? cum va exista?
    Aceste intrebari caracterizeaza existenta oricarui element din univers. Pentru a afla raspunsuri si-a creat notiuni ajutatoare precum spatiul, timpul, repaosul, cauzalitatea… cu care sa poata dimensiona, ordona si structura informatiile obtinute cu ajutorul simturilor.
    Astfel, limitand macrocosmosul la nivelul orizontului sau de intelegere si ratiune, il poate explora pas cu pas dupa care, extrapoland intelesurile devine stapanul universului prin cunoastere.
    Prin urmare, menirea omului este transcenderea granitelor materiale, dincolo de realitatea perceptiva, cu ajutorul cunoasterii.
    Omul este menit sa fie stapanul lumii si de aceea spatiile mici il incorseteaza.

  3. Cristian Ţurcanu

    Nu ne retine nimic. Mai trebuie doar rabdare! In ce priveste comentariul legat de managementul românesc as îndrazni să intreb ce este ăla? 🙂

  4. Draupadi

    Sunt martora unor rasturnari de situatii fantastice in firma la care lucrez…managementul romanesc lasa mult de dorit, nu apreciaza calitatea angajatilor, ii da pur si simplu afara…fara preaviz, azi ii anunta, maine nu mai sunt… In managementul romanesc se cauta vinovati in loc sa se caute solutii. Nu se investeste in calitatea oamenilor, nu stiu sa fidelizeze angajatii, se folosesc de ei iar la prima greseala ii da afara.
    Au adus la conducere asa zisi manageri executivi care de fapt sunt niste kamikaze, intrucat li s-a dat termen de trei-patru luni sa resusciteze un cadravru….nu au reusit! Intr-un an de zile am avut trei manageri executivi, rezultate foarte slabe, salariile nu se mai dau la timp si mai ales nu se mai dau intregi dar se cumpara masini scumpe….
    Va intrebati ce caut aici. M-am intrebat si eu…Probabil ca sa invat sa spun lucrurilor pe nume si sa am curaj sa iau o decizie si sa plec? Dumnezeu ma pune in situatii din care trebuie sa invat sa imi asum responsabilitati, sa iau decizii, sa-mi slefuiesc calitatile …dar nu simt sa fiu aici !!! Nu ma simt bine cand nu este corectitudine, dreptate…
    Binecuvantati sunt cei care vin cu drag la locul de munca !
    Imi place enorm de mult acest citat:”Find a job you like and you’ll never work a day in your life!”.
    Sunt in cautarea menirii mele….

  5. Draupadi

    E un articol cu o abordare inedita….constientizarea momentului prezent a mai fost aborbata, e un lait motiv al vietii noastre. Si totusi stiind atatea lucruri de ce oare nu putem sa le si aplicam , sa devenim ceea ce stim….? Emitem atatea idei si totusi nu suntem ceea ce emitem…..mai e un pas… ce ne retine?

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén