Talentul tău

Îți cunoști talentul? Știi care este darul tău? Se spune că nu este om care să nu aibă talentul său propriu, care să nu fie bun la ceva. Talentul se vede în ceea ce reușești să faci bine fără efort, lucrînd cu ușurință, cu entuziasm, cu pasiune. Talentul se recunoaște în ceea ce ai ajuns să cunoști în profunzime datorită curiozității și pasiunii cu care ai cercetat în mod constant un anumit domeniu. Talentul este corelat de obicei cu domeniul artistic, însă în orice domeniu al vieții, manifestarea talentului face ca totul să devină o artă. Nu arta creează talentul, ci talentul creează arta! Așa am ajuns să vorbim despre artele meșteșugărești, arta culinară, arta de a vorbi, arta de a face dragoste, arta de a face orice!

Este important să ne cunoaștem talentul, înzestrările noastre native sau deprinderile pe care le putem dezvolta cu ușurință și să facem în așa fel ca viața noastră să curgă în direcția exprimării propriului talent. Talentul nu trebuie să devină doar un hoby, ci însăși activitatea principală a vieții noastre. Ideal ar fi să putem trăi de pe urma a ceea ce suntem înzestrați să realizăm cu pasiune, cu măiestrie, adică de pe urma talentului nostru, pentru că doar în acest mod devenim unitari și putem să ajungem mai repede la starea de împlinire a sufletului. Mulți nu ne cunoaștem talentul. Mulți chiar dacă ni-l cunoaștem îl exersăm doar ca pe un hoby, pentru că profesia noastră de pe urma căreia cîștigăm un salar ține de alt domeniu de activitate. Din această categorie fac parte și eu, salariul mi-l cîștig din altă muncă decît ceea ce mă pasionează cu adevărat! Însă nici Eminescu n-a trăit doar pe urma poeziei, nici mulți pictori, muzicieni sau artiști, în general, n-au reușit să-și asigure cele necesare traiului doar de pe urma exersării talentului lor. Și, în fine, mai există o categorie de oameni, aceaia care au șansa de a face din talentul lor  – profesia lor sau cel puțin activitatea principală a vieții lor. Acești oameni, bucurîndu-se și de un dram de noroc, par a fi cei mai împliniți sufltește.

Este important să ajungi să-ți dai seama ce te pasionează cu adevărat și ceea ce poți realiza cu ușurință, folosindu-te de înzestrările tale native sau de ceea ce ai reușit să asimilezi rapid și în profunzime fără efort. Un filozof și totodată un om om de știință celebru – fizicianul Deepak Chopra – spunea: „Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aș fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis.”

Este greu să controlezi o societate în care să se permită dezvoltarea talentului personal. Sistemul educațional este rigid și este destul de dificil la ora actuală, să creezi cadrul necesar dezvoltării înzestrărilor native ale fiecăruia în parte. La nivel macro este aproape imposibil să creezi o lume în care fiecare să-și găsească cu ușurință locul său cel mai potrivit. Însă fiecare în parte își poate asuma la un moment dat propria sa evoluție în așa fel încît să-și poată exersa talentul. Un prim pas este să ajungi să-ți dai seama care este talentul tău – ce poți realiza frumos și bine cu ușurință, cu pasiune, cu măiestrie?

Acest articol a fost publicat în Arta de a trai. Salvează legătura permanentă.

7 răspunsuri la Talentul tău

  1. greab mioara spune:

    super ,super,felicitati si sa continuati tot asa.multumiri

  2. Cristian Ţurcanu spune:

    Nu exista lucrare speciala, ci doar carte potrivita la momentul potrivit pentru omul potrivit. Dumneavoastra incepeti sa cautati ceva de citit, pe internet (e plin de carti in format electronic) sau prin librarii si anticariate. La momentul potrivit veti gasi cartea potrivita…dar trebuie sa incepeti sa cautati.

  3. Dragos spune:

    domnule turcanu va rog sa mi recomandati sa citesc o lucrare pe care o considerati d voastra mai speciala Multumesc

  4. Cristian Ţurcanu spune:

    Sint de acord ca talentul trebuie sustinut de munca daca vrem sa realizam ceva prin intermediul lui, dar efortul depus in directia in care esti inzestrat cu talent este intotodeauna placut si rodnic, pe cind eforturile chiar oricit de mari realizate intr-o directie in care nu ne trage inima nu prea dau roade, mai ales roade care sa dainuie. In iubire este ceva similar. Starea de iubire ne este data intr-un fel sau altul, ne trezim cu ea in suflet, dar exprimarea iubirii depinde apoi de noi, de eforturile noastre, de priceperea noastra s.a.m.d.

  5. eleonora spune:

    In general, incerc sa nu folosesc cuvantul talent, caci este pretentios, nu pentru mine, dar pentru cei pe care ar trebui sa-i incurajam. Incerc sa conving, bazandu-ma pe propria experienta ca, talentul poate fi castigat, daca vrem, prin munca enorma. E mult mai simplu acest modul caci atunci si cei care nu au acces la informatii corecte reactioneaza, ce-i drept pe moment, si chiar vor sa faca ceva. Simpla incredere ca nu e chiar atat de complicat și doar daca vrei poti fi talentat schimba datele problemei pentru oamenii care nu au sperante in viata. Talentul la fel ca si credinta se cultiva, oare poti deveni credincios daca nu depui eforturi serioase in a constietiza lumea stereotipurilor in care traim, oare ar putea fi George Enescu renumitul compozitor daca nu ar fi cantat la vioara de la varsta frageda (adica munca serioasa in decursul intregii vieti)? Asadar, sa mai scapam de un stereotip in viata noastra si sa credem ca prin munca serioasa putem deveni toti alesii Domnului, copii supradotati, talentati si cu har in viata – prin asta sa ne gasim treptat fericirea absoluta!

  6. Cristian Ţurcanu spune:

    Probabil ca si eu daca as avea de platit rate nu as mai avea timp de acest blog! Si as avea nevoie de un imprumut! Din ce ai scris reiese ca uneori si „greselile” sint bune! Ai ajuns din greseala pe aceasta pagina web, sper sa revii de acum cu bucurie… Iti multumesc!

  7. cristina spune:

    Fericiti sunt acei oameni care pot profesa ceea pentru ce au talent innascut.
    Imi aduc aminte ca, diriginta din clasa a 8-a mi-a spus ca am talent sa fiu profesoara (atunci…..). Am ras in sinea mea….. Ee, dupa 15 ani, fara sa urmez sfatul ei, ci….destinul, am ajuns sa predau. Si nu mi-am dat seama ca am talent pentru asta decat cand nu am mai predat. Am facut-o si atunci cu drag, dar abia acum imi dau seama ca pentru asta sunt facuta, sa-i invat pe altii (din pacate……nu-mi pot plati ratele din asta).
    Felicitari pentru acest blog Cristi Turcanu, l-am descoperit din greseala (am dat peste articolul „Valoarea timpului”, si de atunci am inceput sa „triez” tot ceea ce imi consuma timpul si am ajuns la concluzia ca sunt o sclava a cotidianului, ca sunt subjugata si imi irosesc timpul, fara sa imi dau seama, cu lucruri mult prea neinsemnate).
    M-ai „castigat”, fac si eu parte din cele cateva zeci de persoane care iti citesc articolele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *