Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Trezirea

Dacă este vorba să trezești din somn pe cineva nu-i foarte greu să faci aceasta. Mai greu este atunci cînd vrei să trezești pe cineva care crede că este treaz deja. Cu toate că de-a lungul cîtorva mii de ani ni se spune în multe feluri că trebuie să ne trezim majoritatea dintre noi avem dificultăți în a înțelege măcar ce înseamnă această trezire. Pornind de la scrierile filosofilor antici, de la Evanghelie și alte scrieri spirituale din diferite părți ale lumii și pînă la lucrările oamenilor de știință contemporani peste tot găsim îndemnul de a ne trezi sau cel puțin mențiunea că sîntem adormiți, că sîntem orbi față de o imensă parte a realității. Așa cum lumea aceasta dispare atunci cînd adormim, se pare că există o lume imensă, o realitate vastă care ne rămîne inaccesibilă chiar și atunci cînd avem senzația că sîntem treji. Trebuie să ne trezim față de această realitate profundă și misterioasă pentru a ne considera cu adevărat oameni vii.

Acum, după ani de zile de eforturi, pot spune că am ajuns să înțeleg ce înseamnă această trezire, însă îmi rămîne să mă și trezesc efectiv, ceea ce nu este tocmai chiar atît de simplu. Oricum, un pas destul de mare este să ajungi să știi că trebuie să te trezești. Un pas și mai mare este ca după ce ai auzit sau ai citit pe undeva că trebuie să te trezești să urmărești să înțelegi ce înseamnă aceasta, iar pasul uriaș pentru orice suflet este să ajungă să se trezească efectiv, să se ridice din „somnul cel de moarte”, care îl face să fie asemenea unui „cadavru umblător” atît timp cît nu a ajuns să se trezească cu adevărat la viață.

Previous

Sub standard

Next

Apreciere prin lipsă

15 Comments

  1. angelica

    O dulce binecuvintare, Anisa!
    Si…multumesc!

  2. Anisa Manescu

    Despre trezirea in Dumnezeu… cu Parintele Sofronie

    Mahnirea ta, tristetea[1] trebuie sa te viziteze, asa cum se intampla cu orice om. Problema principala este cum primim noi aceasta. Parca ti-am scris ca daca noi traim aceste stari doar ca pe niste stari ale „noastre”, atunci sufletul saraceste si, in final, devine neroditor, iar viata, de asemenea, lipsita de sens si deosebit de trista.Sarcina noastra, pe care ne-o pune in fata Evanghelia, este sa devenim persoane universale, sa purtam in sine intreg cosmosul, sa traim intreaga profunzime a istoriei lumii si, inainte de toate, a OMULUI. Deoarece omenirea intreaga sunt „EU” si intreaga istorie este viata mea. Orice durere, orice bucurie, orice traire a iubirii, a bucuriei, a tristetii, nadejdii, deznadejdii, orice experienta a bogatiei, a saraciei, a foamei, a fricii, a puterii, a smereniei, a luptei, a neimpotrivirii si celelalte sunt pentru noi o descoperire a ceea ce se petrece in lume si, prin experienta noastra personala, ce ni se pare atat de mica si neinsemnata, noi cunoastem Existenta in toata plinatatea ei. Mergand pe o astfel de cale, reactionand astfel, ne pregatim sa primim Duhul lui Hristos, care ne-a descoperit chipul desavarsirii fiilor lui Dumnezeu si, asemanandu-ne si noi cu chipul Sau, biruim lumea (Ioan 16, 33), ne asezam deasupra lumii si devenim cosmici si supracosmici, in masura asemanarii noastre cu Hristos. Noi nu avem taria sa cautam dureri, suferinte: orice fiinta vie are o nazuinta fireasca spre bucurie, iubire, lumina. Dar ca cei ce suntem invatati de Dumnezeu, nu ne infricosam in fata suferintelor, deoarece prin ele, de asemenea, ne imbogatim cu o vesnica cunoastere, primim viata atotcuprinzatoare. In felul acesta ne pregatim si pentru experienta mortii, pentru a fi capabili sa primim „o mai buna inviere”. Desigur, in centrul atentiei noastre sta HRISTOS, Dumnezeu si Omul. Fara El, noi suntem in intuneric; fara El, nu suntem capabili sa aflam unde este pacatul, adica abaterea de la iubirea vesnica a Tatalui, iar intelegerea naiva a pacatului ar fi trebuit inlaturata de multa vreme.” ( ”Ne vorbeste parintele Sofronie. Scrisori”)

  3. Anisa Manescu

    Părintele Rafail Noica: “Nu ne dăm seama cât trăim în închipuire”

    “Zice omul: „mi-a venit un gând…” Ce-nseamnă – gândiți-vă toți – ce-nseamnă „mi-a venit un gând”? De unde? Ce este acest gând care mi-a venit? Părintele Sofronie tot așa spunea: de fapt, în fiecare gând, este un duh”.

    http://invitatielaortodoxie.wordpress.com/2012/03/25/parintele-rafail-noica-nu-ne-dam-seama-cat-traim-in-inchipuire/

  4. angelica

    Multumesc Draupadi,
    Ti-am simtit sfintenia, atunci cind ai vorbit despre par. Iustin. Si…apropierea.
    Cind ajung in Iasi, iti dau curaj din simplitatea mea si am sa te string in brate.
    Viata asta-i minunata
    Cind ajungi sa stringi in brate, lumea toata!

  5. Anisa Manescu

    ”Rugăciunea este un act lăuntric al
    duhului nostru. Ea se poate
    exprima în cele mai diferite
    forme. Nu rareori, ci destul de
    des, aceasta se exprimă prin
    tăcerea noastră în faţa lui
    Dumnezeu, tăcere pentru că
    Dumnezeu vede toată
    profunzimea gândurilor noastre,
    toate dorinţele inimii noastre, şi
    nu întotdeauna suntem capabili
    să le exprimăm în cuvinte.
    Dumnezeu înţelege mişcările
    tainice ale inimii noastre şi
    răspunde la ele.” (”Ne vorbeste pr. Sofronie- Scrisori”

  6. Draupadi

    „Ma trezesc atunci cind toate ferestrele dinlauntrul meu sunt deschise catre Dumnezeu!” Ce frumos ai spus Angelica…
    Eu sunt din Iasi….

    Va imbratisez…virtual caci fizic nu am avut curajul ….:)

  7. angelica

    Draupadi…ma scuzi ca indraznesc…de unde esti?
    O imbratisare….mare, mare!

  8. angelica

    Scopul vietii noastre este de a-l dobindi pe Duhul Sfint, de a-l simti, de a-l trai…
    Ne trezim cind constientizam acest lucru.
    Ma trezesc atunci cind toate ferestrele dinlauntrul meu sunt deschise catre Dumnezeu!
    A avea inima curata…ce bucurie infinita!
    A iubi, dar a nu astepta, ci doar a darui … ce greu-dar ce sentiment maret este!
    Inlauntrul meu este o lumina. Daca ochii mei ar oglindi-o …ar insemna ca sunt treaza clipa de clipa!

  9. cristina

    …si pt ca v-a placut Florinul meu , iata, cuvintele lui f explicite in subiectul acesta, si ii multumsc… :

    Florin Munteanu: Perioada ultimilor decenii este o perioada de transformari profunde, o perioada de trecere de la o viziune a societatii industriale, bazate pe materie, produse, valori tangibile …la o viziune centrata pe In-formatie-Energie-Materie. Sunt multi vectorii ce au generat aceasta transformare: tehnologia informatiei si comunicatiile, automatizarea, strapungeri concepuale printre care: Complexitatea ca stiinta, stiinta computationala, neurostiintele… Putem spune ca suntem intr-un punct critic definit ca: Inceputul Sfarsitului … si Sfarsitul Inceputului. „apucaturile” societatii cantitative, consumeriste nu mai pot fi sustinute economic generand competitii acerbe, la niveluri din ce in ce mai josnice… dar se manifesta din ce in ce mai pregnant dorinta tinerilor de a fi liberi, de a se misca liber pe planeta… de a nu-si mai vinde viitorul pentru o casa, sau mai ales pentru o a doua casa (de vacanta). Cu rucsacelul in spinare, tineretul de azi eploreaza, doreste sa cunoasca Lumea, sa se cunoassca, sa se inteleaga, sa afle nemijlocit ceva despre celalat… Nenumarate miscari cu deschidere spirituala tind sa bulverseze (dar si sa recreeze) o „liniste” culturala (metaculturala). efectele schimbarii se resimt divers… de la frenezie nejustificata la depresie… Viitorul devine Nepredictibil si asta sperie! Predictibilitatea indusa in social de produsul industrial (ordinea piramiala, stabilitatea fluxului tehnologic si a procedurilor) a dat pana nu de mult senzatia de stabilitate, de siguranta… Lumea nu Traia Viata ci isi Planifica Viata… Cat timp aceasta ar fi o actiune bazata pe auto-cunoastere si liber arbitru, nu ar fi rau… Planificarea ar fi atunci, in fapt, implinirea visurilor personale… Dar din pacate, structura sociala IMPUNE „alegerea” pe o „piata a Muncii” … Manipularea a atins rafinamente de neimaginat (bazate pe stiinta cognitiei, pe teoria retelelor, pe sociofizica…) asa ca in fapt liberul arbitru este inlocuit de o batalie pentru conformitatea cu modele impuse de media… Nu mai stim cine suntem… si, cat timp suntem in batalie, nu este nici o problema…caci nu simtim mare lucru… intrega atentie este data obtinerii „bonusului”, premiului… Cand ne trezim insa din aceasta lupta aberanta, ne cuprinde panica: „oare cine sunt? de ce fac ce fac? cat timp mai fac asta? cum sa ies din aceasta situatie in care nu vad iesirea decat dupa cei 20 de ani de rate?… „. Si panica ne arunca din nou in MATRIX… Asa este bine! Am siguranta! Compania este puternica… Si eu sunt puternic… Am ce imi trebuie! Pot cumpara de la Mall! Pot merge in concediu in Austria, la schi! E bine domn’le!

    Aceste oscilatii intre stari generate de perceptia din cand in cand a ROSTULUI vietii sunt semne ale TREZIRII SINELUI! Sinele VEDE, STIE (caci are proprietati de perceptie holiste: se si spune: „a avut PREZENTA de SPIRIT si a reusit … nici nu inteleg cum… impotriva legilor fizici a scapat din accident”) Spiritul prin definitie SIMTE si respecta o singura valoare VIATA, VIUL …implicit pe CELALAT! Noi numim aceste relatii NATURALE etica, morala… Consider ca etica si morala nu se invata! ele sunt proprietati ale Intregului, ale Sinelui… proprietati intrinseci ale SINELUI. deci nu de discursuri de etica avem nevoie ci de STIINTE DESTEPTATOARE care sa trezeasca SINELE.Odata trezit el ESTE etic…ESTE moral!
    Tot ce este legat de VIU… de BIO este esentiala acum. Sa ne apropiem cu mintea si inima de ceea ce este VIU, de NATURAL… si restul va face Universul insusi, caci este cel mai priceput Mentor!

  10. Cristian Ţurcanu

    Pe scurt inseamna sa nu dormi. Un alt raspuns tot pe scurt inseamna a fi constient de natura esentiala a propriei fiinte si totoda a Universului. Pe de alta parte a fi trezit se poate defini prin raportare la o anumita realitate fata de care te comporti ca si cum nu ar exista. De exemplu, unii stiu ca masele de oameni sint manipulate de catre diversi factori. Fata de aceasta manipulare unii sint treziti, stiu ca exista, altii dorm si se multumesc cu baliverne.

  11. Claudiu

    Ce înseamnă să fii trezit?

  12. cristina

    Draga mea Draupadi!…ori China, ori Rusia,ori ele la un loc plus restul ne-citat din planeta….cum mai arata daca ne ridicam? Ne pozitionam in Spatiu, in Intreg ,in posibilitatea de constiinta a Intregului Univers care are toate cerurile deschise…Si !…privind din nou la China cu aceasta perspectiva,…cat de mare e la scara de Intreg?
    …unde sunt eu?!?
    Sunt unde aleg dupa ce mi-am facut plinul si am parcurs din teritoriul asta dureros de mult insa incurajator de ‘mic’ cat sa ii dau valoare zero si sa trec: daca in ‘cerul meu’ e stramt si-s angoasata, ma simt insingurata sau altcumva, hai sa imi amintesc, in numele tuturor care locuiesc un spatiu asemanator,ca exista ‘deasupra’! ..urmatorul Cer

    Totul e deschis, totul e ca si Omul-sistem deschis in continua miscare…doar universul e fractalic, nu?..si daca am fost prin ego cat o tzara, sa fiu prin suflet, constient, cat un Univers, cel putin!…; multidimensionala, iubita Draupadi…asa cum El ne-a conceput.
    Unde e poarta de trecere din cerul mic ‘China’ catre o alta posibilitate de intregire?!? In care punct cardinal sa o cautam?!? Nu stiu, poate primim aici pareri, puncte de vedere de la cei care citesc,…modalitati personalizate prin trairile fiecaruia de a-si descifra harta , insa… prima mea cautare ar fi… in Inima 🙂

    ps: e un loc atat de viu pe blog, de…’umblat’ incat simt cu fiecare mica literutza scrisa sau doar lansata in eter cat suntem de ‘impreuna’…Weekend frumos!

  13. Draupadi

    Acum macar constientizez ca ma aflu intr-o colivie…am avut gratia sa ies si sa zbor spre inaltimi, ma descopar in nuante noi, vii….magice….si tare bine e….in preajma unor suflete trezite!

    Aceasta este si apiratia mea, sa ma TREZESC, sa fiu in AICI si ACUM, ma doare sa vad cat de mare mi-e ignoranta si parca simt ca nu am puterea sa o depasesc….. stiu ca am un ego mare cat CHINA (cineva mi-a spus ca RUSIA e mai mare decat CHINA:))) si m-am mai linistit ). Sper sa-mi gustati gluma cu ego-ul….Nu trebuie blamat la maxim acest ego, e si el un partener de viata…:)
    Simt ca suntem, multi dintre noi, pe drumul cel bun, e bine ca ne dorim TREZIREA…succes deplin si sa ne regasim cu totii in curand !
    Cristina, tare ma bucur ca ai citat din parintele Iustin, am dat print si l-am pus la birou, sa-l citesc in fiecare zi…
    Va iubesc !

  14. cristina

    ps: inca un imbold la Trezire !

    dar mai intai , marturisesc ca-s f incantata de articolul tau, Cristian …mereu ma simt ‘atinsa’ si reprezentata corect, in parametri reali, de tine! -ca fiinta care aspira la trezire…Pt ca…spun drept, ASPIR! Multumesc pt ca faci aceasta munca…in orice conditie…si multumesc pt ca te regasesc in multe din cele spuse de Parintele Justin Parvu mai sus…

    Deeeci, ps: In octombrie 1947, marele Mahatma Gandhi i-a inmanat nepotului sau, Arun Gandhi, o bucata de hartie pe care notase lista ce o voi scrie incontinuare. O lista pe care Gandhi o publicase în 1925 in Young India, cuprinzand … “cele sapte gafe pe care societatea umana le comite si care cauzeaza toata violenta“. Aflat doar in vizita in India, Arun s-a intors a doua zi acasa, in Africa de Sud. A fost pentru ultima oara cand si-a vazut bunicul: Mahatma Gandhi a fost asasinat trei luni mai tarziu…
    Si, nu in ultimul rand…: numele real al lui Gandhi a fost Mohandas Karamchand. Prenumele de Mahatma – “marele suflet”, in sanscrita – i-a fost atribuit de catre poetul Rabindranath Tagore.

    Cele șapte păcate sociale…

    Bogăţia fără muncă.
    Plăcerea fără conştiinţă.
    Cunoașterea fără caracter.
    Comerţul fără moralitate.
    Ştiinţa fără umanitate.
    Credința fără sacrificiu.
    Politica fără principii.

  15. cristina

    In memoriam – Parintele Justin Parvu
    “ Este har: ”
    – să iubeşti fără să fii iubit…
    – să slu­jeşti fără să fii preţuit…
    – să dăru­ieşti fără să ţi se mulţu­mească…
    – sa te jert­feşti şi fără să ţi se recu­noască…
    – să ierţi fără să fii ier­tat…
    – să-l susţii pe cel care te-a lepă­dat…
    – să rămâi lini­ş­tit, deşi eşti nedrep­tă­ţit…
    – să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
    – să crezi deşi nu eşti deplin lămu­rit…
    – să inves­teşti clă­dind fără speranţe…
    – să taci pen­tru a nu face rau aproa­pe­lui…
    – să vor­beşti de dra­gul ade­vă­ru­lui…
    – să te jert­festi pen­tru drep­tate…
    – să înduri fără să mur­muri, fără să câr­teşti….
    – totul să-ţi apa­rţină, dar tu de toate bucu­ros
    să te lipseşti…

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén