Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Un pas înainte

Este un pas înainte atunci cînd te oprești măcar pentru o clipă din tăvălugul vieții pentru a contempla lumea, ființa, inima, soarele, mintea sau luna.

Este un pas înainte atunci cînd te retragi din toate care nu simți că sînt ale tale.

Este un pas înainte de fiecare dată cînd rămîi pe loc, liniștit și nu fugi după toate fantasmagoriile minții.

Este un mare pas înainte orice pas făcut în direcția inimii tale.

Este un pas înainte orice bine pe care l-ai făcut în lumea aceasta cu o inimă sinceră.

Să faci un pas înapoi poate fi uneori șansa unui pas înainte pentru mulți din jurul tău.

Este un pas înainte și atunci cînd începi să înțelegi că, deși ți se spune să cauți cu frenezie fericirea, suferința nu trebuie alungată, pentru că numai ea poate da valoare, contur și claritate bucuriei tale. Suferința este atrasă de faptele noastre rele, dar de plecat pleacă singură, nu trebuie să te lupți cu ea. Cînd suferi nu denigra suferința, îndreaptă-ți eforturile spre lumină și suferința va pleca singură. Suferința nu trebuie nici îndrăgită sau căutată, dar dacă a apărut în viața ta accept-o cu seninătate. Este un mare pas înainte cînd ajungi să înțelegi aceasta.

Este un pas înainte atunci cînd cu înțelepciune reușești să găsești echilibrul între a trăi pentru ceilalți și a trăi pentru inima ta.

Este un pas înainte atunci cînd realizezi ca cea mai profundă savoare a vieții nu vine din realizarea lucrurilor mărețe, ci din capacitatea de a fi pe deplin și plăcut emoționat de cele mai banale gesturi sau lucruri.

Este un pas înainte atunci cînd începi să înțelegi cît de insignifiantă este viața ta și cît de absurd este să faci sacrificii enorme doar pentru a fi „Cineva”! N-am văzut prostie mai mare decît să alergi după faimă! Desigur, nu faima este problema, pentru că unii devin faimoși datorită valorii lor, problema este dorința de a fi faimos, asta da, este o mare prostie, mai ales în zilele noastre în care astfel de valori – celebritatea, faima – sînt extrem de perisabile.

Este un pas înainte pentru sufletul tău atunci cînd nu mai simți să mergi în direcția dată de scopurile iluzorii ale lumii și începi să te simți tot mai bine cu tine, cu ceea ce ai, acolo unde ești.

Totuși, este un pas înainte să renunți la așteptări îndelungi și să faci măcar un minim gest de îndrăzneală prin care să cauți să obții ceea ce pînă acum doar ai așteptat să primești de la alții sau să-ți pice din cer.

Este un pas înainte să acționezi și să eșuezi decît să nu fi acționat deloc niciodată.

Există și un loc din care, dacă privești, remarci că orice pas făcut este un pas înainte. Chiar și statul pe loc este tot un pas înainte din perspectiva acestui loc! Tot așa cum există un loc din care se vede că oricîți pași ai face nu te deplasezi nicăieri, un loc din care dacă privești nu există înainte sau înapoi, stînga sau dreapta, sus sau jos. Este un mare pas înainte să ajungi în acest loc. Vă îmbrățișez!

Previous

În interior avem aceeași împărăție

Next

„Crede și nu cerceta!”

8 Comments

  1. Maria

    Multumesc, multumesc… Maria e un nume sarbatorit de doua ori, nu stiu daca o mai fi vreunul… Fiica mea cea mica s-a nascut de Sf. Maria…

  2. Micul Prinţ

    Ce frumos lucrează universul!

    Am citit undeva odată expresia „celui ce are mintea în repaus,întreg universul i se predă.”

    Chiar aşa?!…m-am mirat eu.Apoi am zâmbit ironic şi am ieşit din pagina aia.Păi asta sfida până şi imaginaţia mea!Cum adică să se predea universul unui om cu mintea în repaus?!E imposibil aşa ceva!Probabil cel ce a zis asta era vreun nebun.Sau o fi doar o metaforă…cine ştie?!

    Mă opresc aici şi vă las pe voi să completaţi cu ce vreţi….gânduri,întrebări,mirări….

    Vă îmbrăţişez cu drag….

  3. angelica

    Maria….La multi ani ! Ce bine c-ai venit! Maicuta Domnului iti indruma pasii , putin cite putin, spre regasire . O zi minunata sa ai si zimbetul sa ti-l fure fetele in fiecare zi si tu…sa ridici privirea spre cer si apoi s-o cobori in inima caci Dumnezeu iti da inca o portie de fericire.
    La multi ani , Maria!
    Multumesc Cristian ca…multe ne mai permiti sa zicem pe aici.

  4. Micul Prinţ

    La mulţi ani,Maria!

    N-ai ratat nimic….poate doar ai amânat întâlnirea…ha ha ha.

    Tata era ca tine…perfecţionist(tipicar)…normal pentru fecioare…dar ne-am înţeles bine.Nu suporta să-i arăt eu ceva…trebuia să fie ca el mereu.Dar îi făcea pe toţi să râdă din te miri ce.Le mai descreţea frunţile.Avea o memorie şi un talent deosebit.Mulţi prieteni mă invidiau că aveam aşa tată pus mereu pe glume.El glumea…râdea şi de moarte cu dezinvoltură.Nu avea habar de religie dar a trăit frumos.

    Mi-ar fi plăcut să-i pot da curaj…atunci.Dar cuvintele nu mai aveau rost în clipele alea.

    Ştii Maria,mulţi oameni fac unele lucruri în viaţă doar ca să dovedească ceva părinţilor….abia când aceştia nu mai sânt….îşi dau seama că părinţii lor i-ar fi iubit şi fără dovezile alea(reuşitele în viaţă).Apoi trăiesc cu regretul că au pierdut mult timp cu acele lucruri necesare dar neesenţiale.

  5. Maria

    Am fost o persoana agitata, mereu in lipsa de timp, mereu pe fuga, mai ales cand cele doua fete ale mele erau mici… Si totusi, in momentele cand perfectionista care eram reuseam sa le pun pe toate la punct, ma cuprindea asa un gol interior… nu-l intelegeam, parea ca viata mea era asa cum multi si-ar fi dorit sa fie … ce-mi lipseste, ma intrebam? Multi ani mai tarziu, aveam sa primesc crampeie de raspunsuri, aveam sa ratez intalnirea vietii mele, cu acea lumina de la capatul tunelului in care mi-a fost frica sa pasesc… de fapt, ego-ul meu inca prea puternic m-a facut sa ezit… da, frica, Micule Print… cine stie cand voi mai avea o a doua sansa… Acum, departe de preocuparile de odinioara, cu o activitate noua care ma implineste mai mult si pe o cale pe care am pasit impreuna cu toti ai mei, ma pregatesc pentru Marea Intalnire … cu mine 🙂

  6. cristina

    …sa ierti…si nu pt ca cineva in afara ar avea nevoie de iertarea ta ci pt ca cineva inauntrul tau are;….sa daruiesti tandrete si caldura sufleteasca pt ca celuilalt ii e frig,…; sa ai ,…. sa manifesti incredere TOCMAI in imprejurarile in care semenii ar parea ca nu o merita, au dezamagit….: e singurul act din partea ta care sa iti provoace constiinta,…! pt caaaa… e simplu sa zici ‘am incredere’ doar in conditiile in care confirmarea a devenit regula…Sustinerea celuilalt e si dezmarginirea ta si a lui, atunci cand in mod f greu i se mai ofera….Prin increderea in conditiile acelea vitrege iluminam si NE iluminam potentialul de expansiune …Totul cu asumare, constient…
    Capitolul ‘Un pas inainte’ se ofera multor intelesuri, multor profunzimi si …mai multor taceri….
    Bine ai revenit Cristishorule, iti simt zambetul ,…seninul in ochi,…
    textul tau a facut din mine un loc mai larg … 🙂

  7. angelica

    Cristian, un asemenea loc este aici! Tu…faci pasul inainte !
    Si parca ne spui : Haideti! Indrazniti!
    Ai venit si…ne indemni la regasire! Ne trezesti noaptea si ne zici : Hai , imparatia este in voi! Uite: e lumina! Treziti-va sufletul!
    E un pas inainte fiecare zi in care te trezesti „viu” si multumesti Creatorului.
    E un pas inainte sa intelegi tacerea ta, a oamenilor , caci numai asa intelegi si constientizezi tacerea lui Dumnezeu.
    E un pas inainte cind te adincesti in tine si lasi inima deschisa.
    In fata ta ,Cristian, intotdeauna voi face un pas inapoi.

    E un pas inainte sa trimiti mintea in inima ta.
    E un pas inainte tristetea de azi , acceptata ca pe-o binecuvantare.
    E un pas inainte sa stii sa citesti privirea .
    Iti multumesc ….asa de mult…

  8. Micul Prinţ

    Frumos!
    Cioc!cioc!…e cineva pe aici?!

    ……..
    Făcusem atâţia paşi pe drumul spre mine…dar mereu mă opream.
    Mintea mea nu putea concepe această întâlnire magică.Sau poate că ştia dar nu vroia să piardă controlul.

    Dar…într-o zi…magicul s-a întâmplat.
    Gândurile au dispărut undeva în altă parte şi în locul lor s-a aşternut o tăcere misterioasă.

    Păşisem în afara timpului.

    Cumva,reuşisem să nu mă mai gândesc la nimic.Nu ştiu cum am făcut asta.Ştiu că ultimul gând(mirare) a fost unul înfricoşător….oare cum o fi când nu voi mai fi?!
    Cred că atunci am apăsat un buton invizibil…sensibil…sau poate am deschis uşa ce mă despărţea de sufletul meu.

    Mulţi ajung în faţa acestei uşi dar se opresc şi se întorc din drum.
    Hmm!Unii nici măcar nu ciocăne la uşă.
    Probabil este prea mare frica de ceea ce vor vedea….dincolo.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén