Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Viața și lucrurile

L-am rugat să-mi dea toate lucrurile/ Ca să pot gusta viața./ Dar EL mi-a dat viața/ ca să pot gusta toate lucrurile!  – Rumi

Vă propun ca temă de meditație aceste versuri ale lui Rumi. Par a fi înțelepte! Cînd le-am citit, mie aproape că mi s-a oprit mintea. Chiar nu avem nevoie de mai mult! Viața ne este darul cel mai de preț, numai că viața la care se referă Rumi, viața care ne poate face să gustăm toate lucrurile este viața sufletului trezit. Viața egoului este plină de dorințe, egoul vrea toate lucrurile din lume ca să ajungă să guste o fărîmă de fericire, însă dacă sufletul unui om s-a trezit, dacă își simte inima vie, atunci el este pe deplin fericit și se bucură de tot ce este în jurul său, de cele mai simple lucruri.

În direcția aceasta copiii sînt cei mai buni învățători, pentru că mintea lor nu este legată de lucruri și de „valoarea” lor. Ei au VIAȚA care îi îndeamnă să „guste” toate lucrurile, nu au nevoie de lucruri ca să guste viața. Oare cînd pierdem darul acesta? Și de ce o fi atît de greu să-l recîștigăm? Desigur, copilăria nu este stadiul perfecțiunii și maturității spirituale, dar unele daruri spirituale de excepție le avem doar cînd sîntem copii și cumva trebuie să le redobîndim pentru a ne desăvîrși, iar începutul drumului poate fi acesta: nu avem nevoie de toate lucrurile din lume ca să gustăm viața, ci este de ajuns că avem viața ca să „gustăm” toate lucrurile din lume!

Previous

Pasiune

Next

Cîteva vorbe despre vorbe

21 Comments

  1. angelica

    Multumesc si iar…multumesc.
    Tie Cristina pentru poezie…imi aduce aminte de Eminescu. Esti un pui de Eminescu.
    A rade primul de tine insuti inseamna intelepciune…Costinel.
    Esti un dulce….
    Viata este minunata si este un dar pe care trebuie sa-l traim si sa-l pretuim .

  2. Costinel

    Costinel încearcă să vă schimbe starea de spirit şi să vă molipsească…cu puterea lui de a face haz de necaz.
    Există o vorbă înţeleaptă…„râzi şi lumea va râde cu tine…”
    Râsul este balsam pentru suflet.
    Ştiu că aparenţele pot înşela…mă gândesc la tristeţea,uneori drama, din spatele veseliei pusă în scenă de mari actori de comedie.
    Ar trebui să învăţăm de la maramureşenii de la Săpânţa.
    Câtă putere la ei!Pardon…în ei!

    Ştiu că nu prea sânt vremurile aşa bune şi că nu prea am avea motive să râdem ca „proasta-n bâlci”…şi totuşi nu înţeleg… ce este aşa de greu să râzi?

    Nu ştiu…sânt nişte tipare proaste de gândire…ilogică.Vez domne nu este bine să râzi de ceva hazliu din trecut că vei fi luat de prost.
    Ştiţi voi…vorba aia „numai proştii râd de ce-şi aduc aminte! ”

    Eeei ce să spun?!Gândire de academician!…Păi mai bine să fiu un prost ce râde…decât un deştept trist,supărat…morocănos!Viaţa trece oricum!

    Şi dacă tot nu poţi schimba trecutul…măcar să poţi să râzi de el!

    Te vezi pe tine din afară. Dar nu te vezi cu ochii ci cu sufletul !
    Te descarci de false vinovăţii transformate în energii negative.

    Mare ştiinţă nu trebuie.
    Recunosc că am fost prost…că am greşit atunci.

    Cred că râsul de tine însuţi(de greşeli)
    este o formă de a te ierta tu pe tine.
    O formă de împăcare cu trecutul pentru a merge mai departe.

    Hai că mă fac filozof cu atâtea idei şi iese exact opusul a ceea ce intenţionam la început…
    …..e un paradox şi ăsta….un fel de psihologie inversă.

    din suflet,Costinel

  3. Costinel

    Hai să vă fac să râdeţi oleacă!

    Ţineţi-vă bine!

    Am citit şi eu câteva cărţi despre gândirea pozitivă despre cum să te relaxezi şi să meditezi pentru prosperitate şi abundenţă.
    Am văzut chiar maeştri de la noi pe youtube dând instrucţiuni de imaginaţie în vederea atragerii banilor…a abundenţei.(ştiinţific se zice dezengramare).
    Băă…zic…ăştia ştiu ei ce ştiu…ia să mă relaxez şi eu şi să las banii să vină la mine!

    După două, trei zile de însămânţare cu idei forţă(un fel de mantre) a subconştientului meu au apărut în planul real,fizic,nişte efecte spectaculoase.
    Credeţi-mă că am râs cu lacrimi.

    Am ieşit la piaţă la cumpărături ca de obicei.Când am ajuns jos în casa scării….ce-mi văzură ochii?!!
    Toate cutiile poştale pline cu afişe,nişte flyere colorate care imitau teancuri de milioane.Bancnotele alea de un milion care au pe Caragiale pe ele!
    Erau multe împrăştiate şi pe jos.Călcam pe ele!

    Ia uite băăă…zisei cu voce tare…ăştia sânt paranormali…mi-au ghicit gândurile.!Iete ce de bani veniră la mine!
    Aşa repede măăă?!!Nu mă aşteptam!
    Bag seama că voi aveţi mai multă nevoie(foame…lăcomie)decât mine!

    Ce ţi-e şi cu băncile astea, domne!
    Ce darnice sânt ele şi cum au ele grijă de noi!
    Recunosc că au imaginaţie.Nu mai vin cu oferte d’alea cu scris mult şi mărunt!Vin direct cu banu, xeroxat color, în ochii fraierului!

    Ce noroc chior…să găseşti milioane în cutia poştală.
    Are dreptate indianu ăla Chopra…cu legea potenţialităţii pure…e deştept foc.!
    Probabil nici lui nu-i mai ies pasenţele pe criza asta…că l-am văzut de curând pe lângă Oprah…

  4. Costinel

    Angelica,te salut şi eu!

    Lucrurile în viaţă sânt simple.Doar căă… noi le-am complicat.
    Odată ce intrăm din copilărie în adolescenţă începem să gândim ca ceilalţi…în şabloane.Le copiem apoi comportamentul.Uităm de dorinţele noastre(ale sufletului) şi mergem prin viaţă încorsetaţi de regulile impuse de societate(de lume).Este un fel de autocondiţionare,de autolimitare.

    Uite de exemplu chiar şi scrisul este ceva anti-intuitiv.Ne limitează oarecum în comunicare.

    Alt exemplu ar fi formele de adresare de politeţe.Sânt deasemenea o formă a fricii,o mască a egoului.Vorbim cu cineva politicos de teamă să nu fim cumva respinşi şi să nu obţinem ceea ce ne dorim de la acel cineva.Adică vezi…e simplu!Ne comportăm artificial,anormal…una gândim despre cel din faţă şi alta îi spunem.Noi ştim asta în capul nostru(în minte) căci avem acel dialog interior permanent.
    Analizăm permanent reacţiile celuilalt.Avem întotdeauna pregătit mental un plan B.Pentru că aşa ne-am obişnuit să judecăm lucrurile….prin prisma lui „eu…mie…al meu”.

    Nu cred că cineva ar avea nevoie de o pregătire specială ca să poată să devină observator al propriului său comportament în relaţia cu ceilalţi.
    E vorba doar de atenţie.Bine,acum nu vreau să mă dau eu deştept…ştiu că s-au scris cărţi multe despre ”conştiinţ㔺i alte expresii sofisticate.
    Tot experienţele sânt baza.

    Într-un fel vorbim cu cei din familie şi în cu totul altfel cu cei de la serviciu sau de la şcoală.Acasă vorbim deschis,dezinvolt, poate chiar agresiv, pentru că ştim sută la sută că cei dragi ne înţeleg„ pornirile”şi ne acceptă aşa cum sântem.
    Când ieşim în lume,pe stradă,deja schimbăm placa…pentru că nu ştim ce va urma….devenim politicoşi,drăguţi,zâmbăreţi…..sântem alţii.Vrem să fim văzuţi bine.
    Adevărul este că dacă tu singur te vezi bine…nici nu mai contează părerea celorlalţi.Nu mai ai nevoie de „recunoaşterea” lor.Intri în starea de autocunoaştere.Dăruieşti fără să aştepţi ceva în schimb.
    Viaţa…e o comedie!Trăieşte-o ca atare!

    PS. Aş face un experiment cu toţi „prietenii”din agenda telefonului meu.Le-aş trimite la toţi deodată un sms prin care să-i anunţ că am câştigat o sumă mare la loto.Cu siguranţă le voi stârni „dorul de mine” şi nu vor şti cum să mă sune mai repede…desigur…doar să mă întrebe cum o mai duc.Iar eu să mă prefac că nu-mi amintesc cine e cel de la capătul celălalt al firului.Ha!Ha!Ha!

    Da…şi vă propun până data viitoare un subiect de meditat…el sună cam aşa…„
    CINE TE CAUTĂ, TE MERITĂ ”

  5. cristina

    Angelica frumoasa, pt pofta ta de poezie si de Abundenta,…”iti caut scoici”

    …iti caut scoici

    Eu vreau sa strang , iubire, cat mai mult!
    Pe pagini albe litere de zare;
    Sa fiu bogata lumi-n absolut…
    Dar… Universul n-are buzunare!

    Sunt continuta intr-un continut:
    Ma-nvart in cercuri largi catre fiinta;
    S-adun, iubire, tot ce am avut
    Si am pierdut candva, din nestiinta…

    Nimic nu-i gol, din plinul Sau culeg-
    Pe pagini albe litere de zare-
    sa fiu eu insami! Vreau sa ma dezleg,
    Si poate tu esti sansa urmatoare…

    O sa-ti mai scriu si-o sa te mai citesc;
    Vin slove si cuvinte in pereche:
    Ma umplu de iubire, daruiesc,
    Si plec sa caut Cartea Lui cea veche.

    Dar iti promit ca de ma-ntorc cumva,
    Sa fiu altfel: cum ma doresti. Eu parca
    Ma simt plutind acum in apa ta,
    Iar tu ma legeni cald, ca pe o barca

    Si-adun cu mana mea ce-i trecator-
    In sacii peticiti pe cai stelare,
    De-a lungul plajei Cerului, iti zbor
    Si-ti caut scoici , iubirea mea cea mare!

    ps1: Micule Printz, eeesti? Uite, ti-am scris din viata mea si te salut moldoveneste, asa ca Teodoreanul meu drag din scrierile vechi cu …”mi-i jale”
    🙂 si sa sune a dor!

    Cristishorule, ….nu-i simplu cu noi aici: rasarim , apunem, ne abundim, poezim, dansam, ne….iubim! Radem!!!
    si e important… Muah!

    ps2:Mi-a placut ABC-ul si pt informatie, desigur, darrr…pt stare! pt prezenta ta radianta , pt acel ADEVARAT „noi” care se creeaza in jurul tau si in care ne iei…Cat despre trandafirul de la rever….,ce sa mai spun, domnule?!?
    Pt cine nu l-a vazut , tadaaam…sa bage cu imaginatie: un bobocel rosu stacojiu la rever, care…si-a gasit rostul si in exemplificarea unor exercitii de dictie.
    Doamne…Cristi, de unde iti vin?!? si….unde e semnul acela cu inima pe aici, ca nu ma descurc sa il pun!

  6. angelica

    Buna seara si Buna dimineata!
    Viata, viata…cusuta cu ata! Toti suntem legati printr-un fir. Ne atragem, ne sucim, ne rasucim, ne privim …ne ascultam. Imi place atat de mult cum vorbiti….
    Eu va ascult. Si-mi incalzesc inima prin voi.
    Costinel, te salut din Piatra Neamt.
    Cristina, m-ai umplut cu abundenta din tine, din micul univers al mintii si al inimii tale.
    Cristian…fara cuvinte!
    Revin la subiect: Vrem sa traim viata sufletului ca un copil, fara atasamente, fara asteptari, fara dependente….dar e greu cand nu ai o pregatire.
    Ne trezim la un moment dat, cautandu-l disperati pe Dumnezeu, cand de fapt El este tot timpul cu noi:in inima noastra. Viata e un dar imens plin de iubire. Uneori, cautam dincolo de iubire lucruri , avem dorinte , asteptari…recunoasteti si voi ati fi vrut candva sa impliniti asteptarile ego-ului .
    E nevoie de vointa, rabdare , de constientizare a vietii din noi si de langa noi…
    Universul lucreaza in armonie cu trairile noastre…profunde.
    Ma inclin in fata inspiratiilor voastre , a poeziilor …hmmm: delicioase! Mi se facu si pofta!

  7. Costinel

    Am avut ocazia să văd efectiv cum lucrează Universul.
    Mă tot trezeam târziu…soarele era de mult sus.Aaah…iar n-am văzut răsăritul!Ce puturos sânt!
    ************
    Trece vreme,vine vreme fusei nevoit să mă angajez.Trebuia să mă scol la patru dimineaţa şi să fac naveta la Bucureşti.Uitasem şi de răsăritul de soare şi de alte dorinţe.Intrasem în rutina unui navetist.Vă daţi seama ce „plăcere” este să te trezeşti din patul călduţ şi confortabil şi să ieşi pe uşă gândindu-te dacă n-ai uitat ceva acasă.
    Abia după două,trei luni am realizat misterul!De la Alexandria la Bucureşti microbuzul făcea o oră şi ceva.Plecam mereu pe la ora cinci,pe întuneric….Aşa că profitam de ora asta să mai dorm un pic.Mă obişnuisem cu zgomotul motorului şi cu zdruncinăturile datorate gropilor…nu mă mai deranjau.
    Şi totuşi…undeva la mijlocul drumului „cineva” îşi permitea să mă trezească şi să mă deranjeze.
    Era răsăritul soarelui!
    La început n-am realizat…uitasem…fusese chiar dorinţa pusă de mine!
    Să văd răsăritul soarelui!
    Am început să zâmbesc ….ahaa!….deci care va să zică aşa lucrează Universul!
    Scopul meu…dorinţa mea…fusese îndeplinită!Mijloacele sau detaliile chiar nu mai contează!

    Aveţi grijă ce vă doriţi!

    PS:după doi ani de navetă şi alte experienţe…am zis…gata…mulţumesc.
    Acum am alte priorităţi!

  8. Costinel

    Cristina,îţi mulţumesc pentru gândurile şi vorbele tale bune,frumoase şi înălţătoare.
    Aş dori ca pe viitor să vorbim mai concret pe blogul ăsta minunat…în sensul să nu mai folosim citate din diferite cărţi,ci să fim cât mai normali în exprimare.Să venim cu exemple concrete din vieţile noastre…atât cât se poate.
    Haa!Binee…nici nu doresc să transformăm blogul în ceva de genul americanilor care au probleme cu alcoolul şi se adună undeva povestind fiecare cum luptă cu dependenţa de alcool.(Asociaţia Alcoolicilor Anonimi)
    Mă înţelegi ce zic.

    Uite o surpriză de la mine…sparg eu gheaţa primul…am rude chiar în frumosul Iaşi…verişorii mei Silviu,Ionel,Andreea.Şi mi-e dor de ei.Nu i-am mai văzut de peste 30 de ani când veneau în vacanţe la noi în Alexandria.Eram copii pe atunci…ce ştiam noi ce ne rezervă viaţa?
    A tot circulat propaganda asta nenorocită că voi sânteţi moldoveni şi noi munteni….că unii sânt aşa şi alţii altfel…tot ca să ne dezbine şi să putem fi uşor de manipulat.

    Uite…eu acum câţiva ani am fost nevoit să construiesc şi să vând decodoare de Hbo ca să câştig o pâine.Am încercat mai multe modele dar toate nu mergeau bine…aveau pierderi(ieşeau din frecvenţă)….până la urmă mi-a dat cineva un model la care nici nu mă gândisem…era foarte simplu şi mergea stass!
    Nu m-am lăsat până nu am aflat cine-l inventase….un ieşean!Wooow…şi eu care credeam că moldovenii….aşa fusesem învăţat!Nenorocită politica asta!
    În fiecare seară îi ziceam lui Dumnezeu să le dea sănătate la toţi moldovenii!
    Am rude şi în Bacău şi prieteni în Piatra Neamţ.
    Chiar dacă viaţa ne desparte cumva..eu ţin mult la ei şi la voi şi ştiu că sentimentul este reciproc.

    Am avut ocazia să merg la Botoşani la Oradea, la Sfântu Gheorghe,în Timişoara,în Caransebeş şi m-am simţit bine cu toţi indiferent de dialect.Am amintiri frumoase cu toţi.
    M-am uitat şi eu pe youtube şi am văzut-o pe doamna Pricop….nu am cuvinte…jos pălăria…vorba lui Angelica.Parcă o vedeam pe tanti Nina mătuşa mea din Iaşi.

    M-am lungit oleacă iară şi e târziu…

    Dacă doriţi neapărat detalii cu caracter personal despre mine are Cristi adresa mea de yahoo unde mă puteţi contacta.Nu folosesc nici messenger nici facebook.

    Visez că sânt departe
    Şi fericit că sânt,
    Văd timpul cum împarte
    Clipele pe pământ…

    Ce văd…nu pot a spune,
    Cuvinte…nu găsesc.
    Ştiu că-i o altă lume
    În care-ncet păşesc.
    ******************

  9. cristina

    As vrea sa fiu un Ambasador al Abundentei…Chiar!!! Uite, m-am decis, mie functia asta mi se potriveste 🙂
    Candva m-am intrebat, asa ca un om de bun simt care a citit in Biblie Geneza …de ce cand Domnul le-a facut pe toate,la final, apaaai toate i-au placut…TOATE ERAU BUNE…? Cautand in „Facere” nu gasim vreun paragraf din care sa aflam ca moartea, saracia, boala, prostia, ipocrizia…au fost create de Inteligenta Divina…(Ma mandresc cu faptul ca un cercetator roman , un om daruit si pasionat ,-Florin Munteanu-in afara formatiei lui de matematician, este si un cautator autentic cu un demers spiritual profund …- a facut o demonstratie geometrica minunata a provenientei virusului ca germen patogen….Ce credeti? …ca e o creatie a mintii umane, nu a aparut pe Pamant prin Gratie Divina 🙂

    Atunci mi-am pus intrebarea…cine le-a creat pe astea ale Pandorei?!? Cine mai are putere creatoare pe planeta ?!… insa …din ignoranta legilor evidente ale Vietii, in loc CHIAR sa creeze-ceea ce presupune „a face cu Dumnezeu”, adica constient si asumat- s-a apucat de …”facaturi”!…De experimente egoiste – zagazuri si obstacole in curgerea fireasca …(?)
    Cand te pui in calea trenului ( metafora a Vietii ) caree…..vine nenica, e la drum intins, ce anume ti se poate petrece?!?…saaa…te „loveasca”?!?…zic 🙂
    Dar cand cunosti functionalitatea, scopul,legitatile si mai ales cand iti asumi un drum!!!, te urci frumos in tren si mergi odata cu el, te duce in siguranta …nu te mai pui (pt ca te-ai desteptat!) in calea lui .Si toate astea se pot face prin bun simt, observatie, informare, si apoi mai ales prin A APLICA

    „De obicei săracii nu se plâng că e viaţa grea sau că lumea e rea….pe când bogatii se plâng zilnic.”
    Oare cati oameni pe planeta Pamant, la ora actuala , sunt saraci…?…Miliarde?
    Si daca majoritatea oamenilor sunt saraci si nu se plang, sunt BUNI,in Pace,in dialog continuu si sustinut cu Dumnezeu, atunci de ce constiinta planetara nu creste?Ca doar majoritatea da rezultanta …Sa se fi transformat deja locul acesta intr-o oaza a Linistii si Pacii …
    Eu nu o sa ma pun acum sa-i caracterizez desi cunosc pe foarte multi, …indemn numai sa recunoastem boala ca sa ne vindecam, sa nu fim ipocriti, cresterea e o optiune proprie ca urmare a claritatii si sinceritatii cu sine si asa trebuie sa ramana!

    As vrea sa fiu un Ambasador al Abundentei , din toata inima DA!!!
    Ce m-as fi facut daca nu as fi probat pe propria-mi raspundere , cand am aflat ca scrie in Biblie „unde ti-s gandurile, acolo ti-s energiile”?!? Si m-am decis ca gandurile mele sa fie MINUNATE , si acolo unde s-a incarcat cu altceva, precum acest cuvant, sa imi asum inaltarea la loc sau mai Sus…Sa ma pun pe mine in energii MINUNATE si sa le daruiesc din Abundenta .Unde sa imi fie gandurile, m-am intrebat?!? Am de ales: la ce Dumnezeu a creat…”har peste har” ne zice acolo, sau la ce noi am proliferat…..? Si m-am uitat in jur si am hotarat: la Abundenta Sa, la Lumina…
    Iar daca unii au dus in derizoriu cuvinte, sintagme, (luam exemplul „minunat-ului” incontinuare )a caror conotatie candva Eminescu…,Teodoreanu, o adorau… sa le evit?!? Sau sa le dau valoare printr-o manifestare pura…sa le incarc in dans si poezie si cantec cu sufletul meu…?
    Am de ales…mereu am de ales!

    Mintea omului este structurata pe straturi si tare mult mi-ar placea sa emitem din ce in ce mai putin din cel mai superficial strat al ei!
    Pe de alta parte, subconstientul nu ne contrazice niciodata , el accepta mereu ceea ce afirmam in mod constient…si iata o traducere a cuvintelor biblice cu care am inceput mai sus „unde ti-s gandurile acolo ti-s energiile”. Spun drept, prefer sa afirm ca Dumnezeu , pt ca nu ne vrea nici saraci, nici bolnavi nici …..,a facut asa o mare risipa de Abundenta in toata Creatia incat…..este pentru toti , deci eu caut sa ma acordez la El

    Dragule si scumpule si micule Costinel…(nah, ca te-am facut Micul Print)…polemica in sensul dizarmoniei pe blog la Cristian….nu ai sa vezi! 🙂 (el e un spirit inalt si legea rezonantei functioneaza oooricat am ignora noi una sau..alta) insa dialog, da.muah !si iti multumesc
    (maine vei fi la ABC inclusiv prin inima mea!)

    Cristian, pt ca ne creezi aici un spatiu al constiintei libere in exprimare, iti fac un dar asaaa…ca o oglinda:

    Suflet de orhidee

    Te simt si te respir, nu esti niciunde…
    Si totusi, de n-ai fi ce-as respira?
    Imi treci pe trup privirile-ti profunde,
    Din literele unei carti absurde ,
    Si imi inalti caderile… cu ea…

    Pui palma ta in podul palmei mele,
    Cu potriviri ce-n gand n-ar incapea…
    Si-mi lasi pe degete de cer inele-
    Tu ,suflet de-orhidee prins in ele-
    pulsand prin mine…, parca, viata ta!

    ps: poate ca am mai pus odata aceasta poezie, nu stiu….dar o meriti ever 🙂

  10. Costinel

    Abundenţă sau nu….importantă e starea de spirit…atitudinea fiecăruia şi nu în ultimă instanţă…GESTUL.

    Chiar dacă un om e sărac material,numai simplul lui gest(intenţia bună venită din suflet) contează foarte mult în ochii lui Dumnezeu.
    De obicei săracii nu se plâng că e viaţa grea sau că lumea e rea….pe când bogatii se plâng zilnic.

    Bine,n-aş vrea să polemizez acum pe acest subiect însă amintesc o vorbă de duh..”aici e pe crezute,dincolo e pe văzute”
    Şi mie îmi place literatura spirituală dar cu regret constat că a devenit o nouă găselniţă pentru unii…o chestie comercială care aduce profit.

    Prefer să ies în parc sau să merg pe malul gârlei şi să admir totul.
    E un fel de a vorbi cu Dumnezeu nu de a citi ce scriu alţii despre El.

    Uite…vezi parcă nici nu-mi mai vine să folosesc cuvântul ”minunat”!
    L-au confiscat băieţii deştepţi din marketing…ăia care fac reclame comerciale.L-au pus şi pe pungile de detergent.Mai au să-l pună pe hârtia igienică!Eventual să fie scris cu culoarea mov! Ha.Ha.Ha

    O zi minunată….ăăăă….pardon!

    Gestul contează!

    Costinel

  11. Cristian Ţurcanu

    Multumesc pentru versuri, Cristina! Sint adorabile.Parca-s venite din alta lume, o lume care imi aminteste de acasa.

  12. cristina

    Nu o sa ma satur niciodata de Rumi…Mevlana Jalaluddin Rumi…
    O sa spun cateva cuvinte din perspectiva omului simplu care sunt , cel care constientizeaza ca odata ce vietuim ca spirit in trup uman, pornim cu necesitati in aceasta dimensiune atat pt unul cat si pt celalalt, pana la dinamizarea elementelor telurice in noi, transmutarea lor si…bineinteles sublimare
    …Conceptul de „detasare” este foarte larg uzitat in zilele noastre si tare mi se pare ca adeseori in genul „trage usha dupa tine!”…A te detasa de ceva cu adevarat nu este un simplu act de constientizare si… pac!…realizarea lui!; chiar daca vine in momentul ACUM, e un capat al unui drum pe care l-ai realizat pana ai ajuns AICI…
    Unui flamand nu-i poti cere sa se gandeasca la binele omenirii, la balene esuate , la cauze nobile cand gandul lui, obsesiv, da tarcoale hranei lipsa ….Un flamand trebuie mai intai sa isi inscrie starea de satietate si de siguranta ,apoi va putea veni timpul in care , in mod deliberat, sa mai faca un pasishor si sa se detaseze…sa scape de angoasa si obsesie…Mai intai trebuie sa ai! Abundeta a fost creata de Dumnezeu pt noi….! De ce nu-s sub Soare si sub Stele doar 2-3 tipuri de flori, de animalutze, de gaze, de arbori, de chipuri…..? Peste tot unde privim e ABUNDENTA…Ce anume o blocheaza pt ca ea sa fie pura revarsare in viata noastra?!?
    Conditionarile…Imprimarile pe care ni le-au facut sau ni le-am insusit de-a lungul existentelor a „n” societati…
    Nu lucrurile te vor determina sa te bucuri de Viata, dar drumul catre constientizarea Vietii celei Adevarate trece prin abundenta…pe planeta Pamant si… ne-o putem permite, e doar o chestiune de accesare a particulelor purtatoare de germenii materiei- in superpozitie cum ne spune fizica-…sau, de accesare a Oceanului Infinit de Energie Libera in care traim…
    Acum, dupa ce sigur mi-am pus in cap multe opinii contra a ceea ce am sugerat :), o sa merg mai departe…la momentul de Gratie in care , in dar de la El ca o revelatie, realizezi ca….”Doamne, dar e atat de simplu, nu-mi trebuie nimic din toate astea, din desertaciunile lumii….daca Te simt si Te traiesc pe Tine in inima mea….Daca te revars asa cum Te primesc si sunt prezenta radianta catre tot ceea ce exista, din orice regn!”
    Aaaa, desigur ca e necesara puritatea, starea de copil pt asta,….dar nu vorbim de copilaria ca aspect biologic, aceea nu-i suficienta si nu iti garanteaza nimic…Ca si copil, esti tot fiinta care subsumeaza in bagajul ei de calator prin vieti toate acumularile karmei…E necesara starea de COPILARIE la maturitate , e o ASUMARE! Asadara, sa fii Adult, cu responsabilitati in lumea asta si cu starea de COPIL…cu vibratia ei, cu lipsa etichetelor si prejudecatilor cu acceptarea si iertarea de sine si de semeni in realitatea fiecaruia…
    Poarta de intrare catre Sine este inima si starea de Copilarie o deschide!Ea face legatura cu Sinele …si… de aici, „Lasati copiii sa vina la Mine!”

    In incheiere…zic: ” EL mi-a dat Viata ca sa pot gusta toate lucrurile”….Atat avem sa ne reamintim si constientizam: ca am primit deja VIATA, doar sa ne „pozitionam” in curgerea ei !

    ps: inspirate si inspirante versurile Costinelului nostru drag….Cristi, imi place ca te-ai exprimat!!! 🙂 si vreau sa spun si eu:
    Costinel…,versurile tale sunt ca aripile pe trup- iti intregesc zborul, iti confera anvergura si Inaltimi…sunt „din tine”.Iti daruiesc 2 strofe dintr-o poezie mai veche a mea pt ca….vezi tu!…se leaga intr-un alt fel 🙂
    …………………………………………………………
    Nici n-apucau cuvintele sa plece!
    Aveam asaa, mereu, un foc si-un jar…
    Simteam in unda ta cu aer rece
    De munte,prea zburdalnica, sa sar!

    Si sa ma stinga chiar si pentru-o clipa,
    Din yin si yang intreg sa fim facuti:
    Sa-ti cresc pe trup ca si cealalta-aripa
    In zbor cand ne-naltam…sa ma saruti!

    …………………………………………………………….
    Acum, in dar pt toti: „Stele Albe…”

    Stele albe

    Tin minte ca era o vreme
    Cand nu purtam pe trup nici salbe,
    Nici coronite sau bratari;
    Purtam pe trup doar stele albe…

    Veneam asa…la ora-n care
    Sultanul de Argint stia,
    Ca nu-s nici fata nici femeie:
    Ca sunt a lui, din praf de stea…

    Si strazile-mi duceau nestirea
    Cum duce marea val cu val,
    Lasandu-mi glezna transparenta…
    De-ndragostit imaterial.

    Ce dor mi-era de tine…Totul
    am daruit: cercei si salbe
    sa fiu a ta… ;de-atunci port numai
    Bijuterii de stele albe…

  13. Cristian Ţurcanu

    Da, si mie imi place foarte mult Oda inmetru antic a lui Eminescu. Cindva am scris un comentariu foarte avintat la aceasta poezie. Cred ca l-am publicat undeva prin paginile revistei Arta de a trai magazin…. „suferinta tu, dureros de dulce…”

  14. Costinel

    Mulţumesc pentru apreciere!Au fost scrise prin ’96.Mai am şi altele dar sânt prea triste….profunde…

    Oricum…nu se compară cu” Odă în metru antic”….„nepăsare tristă…pe mine,mie,redă-mă!”

  15. Cristian Ţurcanu

    Mi-au placut versurile tale Costinel. Iti cinta sufletul in ele, au ritm, sint melodioase, te leagana si te duc departe in largul sufletului si al lumii. Ce bine ca ni le-ai impartasit!

  16. Costinel

    Aş putea să vă recomand clipul lui Story Water…sensul vieţii în 700 de cuvinte…sau capitolul Eclesiastul din biblie.Nu ştiu…fiecare are drumul său în viaţă.Cu urcuşuri şi coborâşuri.
    Cu timpul,fiecare învăţăm din greşelile noastre sau ale altora.
    Important este să ne dăm seama când greşim şi sa fim sinceri cu noi înşine.Dacă nu facem asta,după un timp,viaţa ne va pune în situaţii identice sau asemănătoare cu greşeala neasumată în trecut.

    Orice om are calităţi şi defecte.Cine vrea să-şi vadă şi să-şi corecteze defectele o poate face simplu…să se uite în jurul său(la ceilalţi) şi să observe ce nu-i place la celălalt.

    În general facem multe lucruri în viaţă ca să obţinem sau ca să arătăm ceva celorlalţi.În spatele oricărei acţiuni este mereu un calcul mental…un interes egoist de care nu ne dăm seama pe moment.Ne folosim de lucruri să câştigăm oameni sau invers ne folosim de oameni să obţinem diverse lucruri.(care ne trebuie!)

    În tot acest lanţ sau cerc, creăm dependenţe sau ataşamente…şi faţă de oameni şi faţă de obiecte.Sântem convinşi că nu putem trăi fără ele…dacă într-o zi le-am pierde.Şi chiar suferim atunci când le pierdem.De fapt cam toată viaţa trăim cu această frică…de a nu obţine ceea ce dorim sau de a pierde ceea ce am obţinut deja(avere,faimă,prieteni).

    Paradoxal este că, deşi ştim cu toţii că nimeni nu va lua nimic cu el dincolo…asta e clar!…majoritatea preferă să intre în cercul acumulării de lucruri.Nu-i nimic…timpul nu se grăbeşte… şi vine viaţa cu ironia ei,care te „ajută”să vezi ce ai pierdut.Unii nu văd decât atunci când e prea târziu.

    VIAŢA…?!! CE COMEDIE!!!!

    Vă recomand să vizionaţi filmul CUIBUL DE VIESPI(românesc) sau filmul AVARUL(francez)

  17. Costinel

    A MAI TRECUT UN AN

    A mai trecut un an,
    Sau doar mi s-a părut…
    Mai ieri,să jur puteam
    C-a fost…doar un minut.

    A mai trecut un an,
    Sau poate,doar un vis,
    În care tot cădeam
    Mereu…ca-ntr-un abis…

    A mai trecut un an,
    Sau poate,doar un val…
    Din care încercam
    Să construiesc un mal…

    A mai trecut un an,
    Sau poate,doar o clipă…
    Pierdută-ntr-un ocean
    De pescăruşi ce ţipă…

    A mai trecut un an,
    Cu ceasul lui cu tot…
    Dorinţe…nu mai am…
    Să mai visez…nu pot…

    =DORINŢA=

    O stea căzătoare
    Să fiu,aş fi dorit…
    Căzând mereu în mare,
    Poate m-ai fi zărit…

    O apă curgătoare
    Să fiu,aş fi dorit…
    Curgând mereu la vale,
    Poate m-ai fi-ntâlnit…

    Un vis călător
    Să fiu,aş fi dorit…
    Murind mereu în zori,
    Poate m-ai fi iubit…

  18. Camelia

    Nu tot ce este in lume ne este de folos dar cu siguranta pastrandu-ne puritatea sufletului in viata pe care ne-a daruita Dumnezeu vom gusta din fericirea si bucuria de a fi…

  19. Costinel

    ….aseară am intrat, după mult timp,pe pagina lui Tavi(Octavian Ţigănuş) aşaa doar ca să văd ce mai face.Am vrut să-i scriu ceva la comentarii,dar era târziu şi am renunţat….i-am trimis doar un gând bun prin eter…ceva de genul …mă bucur că eşti cu noi,aşa cum eşti!
    Poate că unora nu le convine stilul lui de abordare,aparent greoi,complicat şi descurajant(critic) pentru cei ce lansează pe net tot felul de teorii şi scheme de „ascensionare”a spiritelor dornice de o evoluţie rapidă şi spectaculoasă.Teorii şi scheme ce te fac să crezi că există posibilitatea să poţi urca anumite trepte sărind anumite etape necesare chiar evoluţiei în sine.

    Personal,întâlnisem şi eu pe net site-urile cu pricina….nici nu m-am obosit să le reţin titlul…erau prea ascensionaţi pentru nivelul meu de conştiinţă.Le-am urat în gând ascensionare plăcută!Nu,nu le port ranchiună…pur şi simplu i-am văzut ca pe nişte adolescenţi care văzuseră prea multe desene animate cu superman.Acum doar încercau să salveze şi ei lumea, aşezaţi confortabil cu un mouse în mână şi cu coada ochiului pe statisticile site-ului…să vadă numărul de accesări.

    Cristi,scuză-mă că nu am vorbit pe tema frumoasă propusă în această postare dar promit că revin spre seară cu nişte poezii frumoase…inspirate şi inspirante.

    Pe voi fetelor vă pup şi vă îmbrăţişez cu drag!

    PS…chiar dacă nu voi fi (fizic) la cursul de Duminică….voi fi sigur acolo cu sufletul meu.

  20. La cele spuse de dumneavoastra adaug:

    „Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte.”

    Scopul devenirii noastre ar fi sa ne intoarcem la „bunatatea” originara.
    Pentru aceasta, singura cale este sa redevenim copii, ca punct zero al cresterii spirituale… si nimic nu ne va bucura inimile pana ce nu vom fi ajuns la acea maturitate, acel „barbat”, care poate vedea lumea „faţă către faţă”, avand deplina intelepciune cu care a fost creat.
    Multumesc, Doamne, pentru acest prilej al vorbirii cu Tine!

  21. Gabriela

    cand ajungi sa gusti viata esti cel mai fericit, cand treci peste o parte din frica, cand deja ai gustat viata asa cum e in inima ta, cand lucrurile pe care le faci ti se par simple sau, mai ales, cand ti se pare ca le cunosti deja, e minunat

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén