Arta de a trăi

Iată că au venit și vremurile în care se vede cu ochiul liber că fiecare om are adevărul său. Fiecare pretinde că adevărul său este singurul adevărat. Au venit vremurile în care ni se inoculează că adevărul nu poate fi în altă parte decât în sursele oficiale. Au venit vremurile în care se vede cu ochiul liber că adevărul este impus cu forța și susținut cu zâmbetul pe buze, în pofida oricăror evidențe, de cei puternici vremelnic sau doar tupeiști.

În astfel de vremuri este necesar să ne dezvoltăm discernământul, să ne dezvoltăm filtrele proprii de selecție a informației, să analizăm și să identificăm varianta cea mai apropiată de realitate a adevărului. Desigur, ne ajută să privim cu reticență orice ajungem să vedem și să auzim, dar aceasta nu înseamnă să devinim suspicioși, sceptici, neîncrezători, ci doar să discernem cu mai multă atenție orice ajunge la urechile noastre și orice ajungem să vedem.

De asemenea, este bine ca ceea ce transmitem noi ca fiind adevăr, să fie cu adevărat verificat, rezultatul unor convingeri proprii sănătoase și să respecte filtrul bunătății. Adică, să fie ceva constructiv și cu folos celor cărora ne adresăm. Mai ales dacă sunteți vectori de opinie, dacă lucrați în Radio, TV sau influenceri pe internet asigurați-vă că ceea ce transmiteți este adevărat în mod obiectiv și nu adevărat doar pentru cineva, pentru un grup anume. Altfel, vă veți atrage multe ponoase, mai devreme sau mai târziu. Asigurați-vă că inclusiv propriile convingeri se bazează pe valori universale si autentice: onestitate, bunătate, altruism, iubire, onoare, sinceritate. Altfel, mai bine tăceți!

Se vorbește mult în ultima vreme despre faptul că Inteligența Artificială va conduce la dispariția multor profesii pentru oameni, inclusiv aceea de psiholog sau consilier de dezvoltare personală, de „coach” sau „trainer”. Suntem în plină tranziție către un nou tip de societate, probabil voi fi considerat învechit în foarte scurt timp. Deoarece nu am verificat este posibil ca IA-ul să conceapă deja texte motivaționale, inspiraționale sau de îndrumare mult mai bune decât am făcut-o sau o voi face eu vreodată. Însă în munca de consiliere nimic nu te poate ajuta mai mult decât un om, chiar dacă în ce privește exprimarea, consilierul poate fi mai stângaci decât un agent de IA, prezența lui vie lângă tine contează de zeci de ori mai mult.

Ceea ce poate face un IA este să-ți ofere cunoștințe. Preiei aceste cunoștințe doar sub formă de gânduri. Ulterior cu ajutorul lor este necesar să produci transformări în toate celelalte structuri ale ființei. Ori, o bună parte din ceea ce învață un om se asimilează prin efectul de câmp, se asimilează la nivel energetic și abia mai apoi la nivel de cunoștințe. O lumânare se aprinde de la o altă lumânare. Nu poți să aprinzi o lumânare transmitându-i cunoștințele despre cum se poate aprinde! Copiii se spune că nu învață ceea ce le transmit părinții verbal, ci învață mult mai mult din ceea ce fac părinții, din ceea ce sunt părinții!

Astfel, voi continua să scriu și să ofer consiliere spirituală și de dezvoltare personală, iar cei care chiar vor să se transforme, vor să aibă parte de o viață frumoasă, vor aprecia mult mai mult o conversație cu mine, chiar și online decât cu un agent IA. Unele transformări nu le poți obține fără o calibrare energetică corespunzătoare, calibrare care se obține cel mai ușor atunci când ești în preajma unui om cu experiență în domeniul în care dorești să obții îmbunătățiri.

Suntem oameni mari, gigantici chiar, de aici și senzatia de supra-aglomerație, cum că nu am mai încăpea pe planetă! În realitate este loc suficient pe planetă, nu suntem chiar atât de mari și de mulți. Mari ne sunt doar egourile. Un ego nu partajează spațiu cu un alt ego, nici măcar un milimetru pătrat. Fiecare ego este bine delimitat de orice alt ego și dornic de expansiune, deoarece pentru ego mărimea contează. Sufletele cu cât sunt mai pure și mai rafinate cu atât sunt mai asemănătoare și chiar contopite, ocupând din ce în ce mai puțin spațiu pe măsură ce în conștiința lor cuprind nemărginirea!

Ca „giganți” ne deplasăm mai repede dintr-un loc într-altul, pașii ne sunt mai mari, sărim ușor peste munți și văi, dar ceva pierdem totuși. Ratăm toată frumusețea lucrurilor mici care se pot afla între doi pași. Adeseori urmărim în viață cu obstinație să bifăm anumite puncte de pe lista cu cele musai de făcut sau de obținut ca să te consideri un om realizat sau împlinit. Și în graba de a ajunge la bifarea următorului punct, a următoarei achiziții sau realizări personale ratăm o multitudine de mici emoții, de trăiri care provin din iubire, din relaxare, din acceptare, din dăruire, din libertate, din împărtășire. Cu timpul realizezi că aceste mici trăiri, mici gesturi, mici lucruri sunt tot farmecul vieții. Nu neglijați lucrurile mici! Oamenii cu adevărat mari știu asta, au descoperit cheia că împlinirea cea mai mare vine din realizarea lucrurilor mici. Oamenii mărunți, cu egourile mari, își spun mereu că lucrurile mici sunt nesemnificative, cantități neglijabile. Mare păcăleală. Și o mare capcană. Tocmai neglijarea lucrurilor mici ale vieții ne împiedică să devenim cu adevărat mari.

La o mănăstire budistă era o statuie a lui Buda confecționată din lut. Nu era nici pe departe o operă de artă remarcabilă, dar călugării au prețuit-o datorită vechimii sale și urmăreau să o întrețină în stare cât mai bună. Au moștenit-o din generație în generație de mai bine de 500 de ani. La un moment dat au apărut crăpături în corpul statuii și fiind cam ocupați cu diverse activități au amânat momentul în care să se ocupe de restaurarea ei, astfel că acele crăpături au devenit ceva mai mari. Într-o zi, un călugăr care a privit mai atent crăpăturile a observat ceva lucind în interior. Starețul a consimțit să lărgească acea crăpătură pentru a cerceta mai bine și astfel au găsit sub stratul de lut o statuie a lui Buda confectionată în întregime din aur. Probabil, cândva demult, pentru a o proteja de invadatori, călugării din vremea respectivă au acoperit-o cu lut, iar între timp, cumva, s-a uitat de acest aspect, generațiile viitoare ajungând să fie convinse că statuia era confecționată în întregime din lut.

Cu toții suntem din aur la interior! Toți oamenii au o esență alcătuită în întregime doar din cele mai pure și înalte virtuți. Străduindu-vă să vă raportați în permanență la esența plină de bunătate a fiecărui om cu care interacționați, vă veți dezbrăca voi înșivă de lutul care vă acoperă esența pură și luminoasă a ființei. Priviți dincolo de stratul de lut și îmbrățișați plini de iubire esența fiecărui om cu care vă întâlniți. În esență suntem identici. Ne diferențiem doar prin lutul care ne acoperă.

Nu vă grăbiți să astupați repede orice crăpătură care apare în lutul trupului vostru! Nu vă grăbiți să acoperiți rănile care mai apar din când în când! Nu fugiți de suferință imediat ce apare! Occidentalul este educat că suferința trebuie respinsă și că a suferi nu dă deloc bine la imagine. Suferința este uneori cel mai bun învățător, cea mai limpede oglindă și începutul celor mai semnificative transformări. Priviți prin crăpăturile care mai apar în lutul din care sunteți făcuți la suprafață. Nu vă întoarceți privirea ca și cum nu ați vrea să le vedeți, de parcă dacă nu le vedeți, nu există. Priviti-vă rănile, îmbrațișați suferința și ascultați-i mesajul. Vă veți descoperi astfel esența de aur a ființei.

Prin intermediul imaginației și al gândurilor pe care le întreținem preponderent ne creăm realitatea sau cel puțin perspectiva asupra realității, ceea ce de regulă este cam același lucru. Din acest motiv este necesar să fim mult mai atenți cu gândurile pe care le întreținem și să urmărim să ne îmbunătățim viața prin intermediul puterii creatoare a imaginației.

Când eram copii, luam o bucată de lemn și o consideram tractor si ne jucam cu ea în praful din curte. Ne puneam pe noi o cutie de carton si o consideram cine stie ce armură strălucitoare și impenetrabilă. Această transfigurare, deși reprezenta o realitate falsă (imaginată), ea ne conferea trăiri reale și adevărate. Trăirile erau cu atât mai intense și adevărate cu cât imaginația era mai vie și intrarea în rol era mai puternică.

Ca adulți ne-am pierdut în mare parte puterea de transfigurare, această putere extraordinară a imaginației prin care ne-am putea îmbunătăți foarte mult trăirile sufletești și modul de a percepe viața. Urmăriți să redobândiți puterea de transfigurare, care în copilărie vă făcea viața atât de frumoasă și atât de plină de bucurie. Folosiți puterea de transfigurare mai ales în relația de iubire pe care o aveți, dar și în orice alt domeniu al vieții și veți vedea că veți avea parte de îmbunătățiri semnificative.

Visați si hrăniți-vă visurile! Alegeți să percepeți realitatea prin „lentile” care să o înfrumusețeze și trăirile pe care le veți avea vă vor umple de bucurie, iar uneori, puterea de transfigurare, susținută de ajutorul lui Dumnezeu, vă va modifica realitatea însăși, astfel încât să devină precum în visurile voastre.

Alegeți să priviți viața din perspectiva frumuseții și a bunătății și veți observa cum trăirile interioare se vor îmbunătăți semnificativ, chiar dacă realitatea va rămâne în mare parte aceeași.

Nimic nu vă împiedică să vă imaginați că luati masa într-un restaurant de lux, plasat într-o locație magnifică, chiar dacă sunteți în fiecare zi la aceeasi masă ponosită din cocioaba voastră. Cu cât veți reuși să vă imaginați mai intens aceasta cu atât vi se va umple sufletul mai mult de bucurie. Doar testați și dați frâu liber imaginației creatoare! Bucuria provine întotodeauna din interior!

De la fluturi avem de învățat lecția cea mai importantă în viață. Din omidă târâtoare, să-ti crească aripi și să zbori! Ca să-ți crească aripi este necesar să te închizi în tine pentru o vreme și să te ocupi acolo, în sufletul tău, de creșterea aripilor. În tine și prin tine însuți este secretul celor mai mari transformări ale vieții!

Sunt vremuri în care poți să mergi prin viață pe jos. Totul este așezat, drumul este bătătorit și accesibil, cu urcușuri și coborâșuri, dar continuu și neîntrerupt. Destinațiile sunt numeroase și cunoscute.

Alteori, prin viață mergi navigând. Cu o barcă mai șubredă sau mai puternică navighezi pe apele vieții, adeseori furtunoase, bazându-te doar pe apa și hrana pe care le-ai agonisit până în momentul în care ai plecat pe mare. Orientarea este mai dificilă, destinațiile mai îndepărtate și necunoscute, menținerea direcției mult mai dificilă, dacă nu cumva nici nu ai cârmă.

Ținând cont de cum au devenit vremurile și drumurile, mările și oceanele mersul pe jos și abilitatea de a naviga nu mai sunt suficiente. Lecțiile de zbor au devenit necesare. A venit timpul să ne creștem aripi!

Cu anii, te dezgolești de gânduri cum se dezgolesc copacii de frunze toamna. Dacă un copac desfrunzit pare uscat și morbid, omul fără de gânduri devine senin și nesfârșit.

Hrănește-ți sufletul, omule! Faptele bune, cuvintele frumoase și clipele înflorite sunt hrana sufletului. Trăiește simplu, mereu îmbrăcat în lumină. Protejează-te de frig și de singurătate sub mantia călduroasă a iubirii. Tovarăș de viață să-ți fie bunătatea! Și îmbrățișează cerul cu stelele lui cât mai des!

Plantele ajung să crească în cele mai neașteptate locuri și chiar înfloresc! Cu atât mai mult omul poate înflori în cele mai dificile vremuri. Spre deosebire de plante care au nevoie de puțin pământ, de câteva picături de apă și lumină, omul poate înflori doar prin ceea ce are înlăuntrul său.

Bucură-te omule de viață! Este mai scurtă decât o recreație. Ce copil își pierde timpul într-o recreație pe nimicuri! În recreație facem cele mai importante lucruri, cele mai personale dorințe sunt hrănite și, adeseori, împlinite în timpul recreațiilor.  Trăiți-vă viața ca pe o recreație! Trece repede, prea repede pentru câte minunății am avea de făcut!

Setea de putere, mania controlului și orgoliul de a fi cineva – cele mai mari iluzii și hoți de timp!

Un fir de nisip este insignifiant, dar dacă a ajuns în pantofii tăi sau în ochi devine o mare problemă. Greutățile cu care ne confruntăm nu sunt mai mari decât un fir de praf în comparație cu măreția pe care o avem ca și ființe umane și cu toate acestea, iată că sunt suficiente doar câteva probleme și ajungem să uităm de măreția noastră de anvergură cosmică.

Amintiți-vă mereu și mereu, de infinita Bucurie care sălășluiește în noi înșine, fiind parte din natura proprie a ființei. Amintiți-vă mereu de infinita bunătate și iubire care se pot revărsa din noi pentru a hrăni tot ceea ce ne înconjoară. Scoateti-vă firul de nisip din pantofi și redobândiți-vă zâmbetul și bucuria de a trăi liberi și fericiți prin voi înșivă. Suntem născuți prin iubire și bucurie pentru a fi bucurie și iubire!