Acum vreo 15-16 ani, cînd începeam să vorbesc despre arta de a trăi, spuneam că oamenii de calitate se recunosc după puterea lor de a se transforma. Unii se pot transforma mai repede, alții foarte greu. Ca și lemnele – unele ard mai ușor, aletele mai greu, iar dacă pui pietre în foc, nu numai că nu vor arde, dar se vor înnegri și se vor acoperi de funingine. Este important să nu fim foarte rigizi și să ne putem adapta cu ușurință, atît la mediu, cît și la nevoile interioare ale sufletului. Dacă în anumite perioade de timp transformarea sau, altfel spus, evoluția este opțională, în alte vremuri sîntem constrînși să ne transformăm de schimbările exterioare, care se petrec în jurul nostru. Acum trăim vremuri în care va trebui să ne transformăm mult, să terminăm cu amînările și să devenim cu adevărat oameni de calitate, oameni cu suflet, oameni luminoși. Chiar nu mai avem alte opțiuni, chiar nu mai trebuie să amînăm întoarcerea la compasiune, iubire, bunătate, generozitate, omenie.