iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

A răspunde cu bine la rău

Esența bunătății și totodată măsura evoluției noastre spirituale se vede în capacitatea de a răspunde cu bine la un rău care ni s-a făcut. Mai toate sistemele religioase și spirituale din toate timpurile, conțin, într-un fel sau altul, îndemnul de a răspunde cu bine la rău. Pentru a putea ajunge la o asemenea performanță este necesar să trecem sub controlul voinței emoțiile perturbatoare: mînia, mîndria, invidia, gelozia, neîmplinirea ș.a. Alchimizarea ființei pentru a face cu putință să răspundem cu bunătate răului care ni s-a făcut, necesită efortul, adeseori îndelungat, de a exersa unele practici specifice, dar tot acest proces laborios începe cu voința de a ne îmbunătăți. Celor mai mulți oameni le lipsește voința de a răspunde cu bine la rău. Nici măcar nu conștientizează că așa ar fi normal, mai ales dacă sînt creștini. A dispărut încrederea în realizarea binelui d’apăi în a răspunde cu bine la rău! „Cum să fim fraieri să-i facem un bine celui care ne-a facut rău?” – se întreabă majoritatea dintre noi. Și cu toate acestea umanitatea noastră constă în a fi capabili să răspundem cu bine unui rău. Este singura cale de a elimina răul din lume. Răul nu se elimină cu rău. Pe calea aceasta mergem de mii de ani și iată că din punct de vedere emoțional și spiritual nu am evoluat prea mult, ba dimpotrivă, răul a proliferat. Atunci cînd răspundem cu bine la un rău care ni s-a făcut, „cantitatea” respectivă de rău, dispare din „economia” lumii.

Ori de cîte ori ne dăm seama că sîntem cuprinși de emoții perturbatoare, trebuie să înțelegem că este ca și cum am fi cuprinși de o „otravă” și pentru binele nostru este necesar să căutăm antidotul. În sistemele spirituale și religioase ale omenirii, mai nou și în psihologie, sînt prezentate multe soluții pentru a deveni imuni la emoțiile perturbatoare. Ca oameni normali și responsabili le vom căuta și le vom aplica, pentru ca astfel, să ne transformăm spre binele nostru și al multora. Voința de a face binele și de a răspunde cu bine la rău este începutul. Treziți această voință și restul pașilor vă vor fi călăuziți în mod miraculos.

Previous

Între politețe și autenticitate

Next

Toate-s noi și vechi sînt toate

4 Comments

  1. Lenuta

    Multumesc!Frumos si interesant articol! Chiar daca am avut uneori de suferit si altele de acest gen, nu m-am putut ,,lecui” de aceasta latura nativa oricat am incercat! Am lasat sa decurga totul normal si firesc, asumandu-mi responsabilitatea fata de mine insumi, ca in viitor sa stiu si gasesc puterea de a depasi eventuale neplaceri in astfel de situatii.
    Va imbratisez cu drag!
    Pace, Iubire si Lumina, tuturor fiintelor!

  2. Anisa

    Si as vrea sa mai adaug ceva ce eu consider important: inainte de a putea raspunde cu bine la rau, avem nevoie sa incercam sa nu facem rau la fel cum ni s-a facut si noua! Si odata ce am reusit sa ‘infaputim’ acest pas, vom gasi curajul si forta de a raspunde ‘mai bine’ la rau. Este o lupta continua cu noi insine, cu egoul nostru, cu natura noastra…. deoarece schimbarea aceasta implica sa actionam in profunzimea fiintei noastre pentru a o cristaliza ca un diamant. Mult curaj!

  3. Anisa

    „Voinţa de a face binele şi de a răspunde cu bine la rău este începutul. Treziţi această voinţă şi restul paşilor vă vor fi călăuziţi în mod miraculos.” Ideea aceasta de trezire a vointei este samburele devenirii noastre! Si cand dorinta de a face bine este mai puternica decat dorinta de a face rau si inerenta fiintei noastre, atunci stim ca pasii nostri au pornit deja pe acest drum. Fiecare poarta cu el o acumulare de experiente, mai placute sau mai putin placute, in care au fost poate momente cand ne-am simtit tradati sau neintelesi si chiar batjocoriti! Dar daca ne-am simtit asa este si pentru ca noi ne-am considerat victime ale situatiei in care ne aflam. Eu insami am trait mai mult timp cu ideea aceasta ca ceilalti au abuzat de bunatatea mea: dar de fapt, nu era adevarat, am inteles eu mai tarziu. Eu am fost prima care aveam nevoie sa daruiesc din fiinta mea. Si cand daruim, primim mai mult decat ne putem imagina! De exemplu, ati donat deja sangele vostru? Va indemn, este o experienta unica si plina de sens care ne pune in legatura imediat cu intreaga umanitate! Si atunci toti suntem egali si viata are un sens mult mai profund! Nu este o experienta anodina, va asigur! Si aceasta experienta m-a inspirat sa scriu cuvintele urmatoare: Un punct. Lumina. Energie. O picatura de sange. O picatura din sangele nostru. Viata. Dragostea. Speranta. Un Sarut. O atingere. Un Copil. O Fiinta. O Iubire. Un Punct. Totul. O Idee. O Stea. Un Cer. Universul. Spatiul. Fiinta. A Exista. Inceputul. Sosirea. Punctul.

  4. Laura

    Frumos articol. A raspunde raului cu bine e calea cea mai buna, dar si cea mai grea de a ajunge la inima celui ce ne-a facut sa suferim. Spun ca e grea deoarece dorinta ca binele sa izbandeasca cere tarie de caracter, rabdare si multa perseverenta. Insa, cei ce reusesc sa practice aceasta „terapie” asupra aproapelui sunt si cei mai iscusiti „medici”. Se salveaza mai intai pe ei, apoi cu rabdarea, perseverenta de care vorbeam mai sus, salveaza si „pacientul”. Binele e cel mai bun remediu gasit vreodata asupra raului.

Dă-i un răspuns lui Anisa Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén