Cu timpul am învățat că nu este bine să facem afirmații categorice, mai ales, despre lucrurile nemăsurabile. În matematică da, poți să spui că 1+1=2, însă în multe alte domenii lucrurile nu sînt chiar atît de universale și clare. Mă surprind cei care în elanul lor tineresc vin cu afirmații atît de categorice și ferme cu privire la chestiuni care își caută răspunsul de mii de ani. Este uluitor cum cineva vine și afirmă cu o vehemență uimitoare cum că femeile sînt fie proaste, fie profitoare, uitînd că are și el o mamă! Cu toții avem senzația că îi cunoaștem pe ceilalți, nu ezităm să categorisim oamenii ca fiind așa și pe dincolo, ignorînd faptul că omul continuă să rămînă o enigmă chiar și dacă este să-l privim numai din punct de vedere anatomic.
Decît să spunem că oamenii sînt fie buni, fie răi, este mai bine să spunem ceva de genul că există oameni buni, așa cum există și unii oameni răi. Decît să spunem că politicienii sînt niște mincinoși și ahtiați după cîștiguri personale, este mai bine să spunem că există politicieni mincinoși și ahtiați după cîștiguri materiale. Cu timpul am învățat că este mai corect să ne exprimăm în acest mod și să înțelegem că orice generalizare și orice simplificare în ce privește judecarea oamenilor nu ne poate fi de folos. Aceasta apare din cauza minții, prea multă minte și nematurizată. Cînd trăim în minte ajungem să fim prea fascinați de gînduri și idei în detrimentul simțirii și trăirii directe. După ce te muți în suflet și folosești mintea ca pe un simplu instrument, ajungi să vezi mai bine relativitatea și complexitatea lucrurilor. Nu mai ești tentat să faci afirmații generaliste și superficiale despre cum sînt oamenii. Abia dacă poți să spui că îi cunoști, cît de cît, pe cei mai apropiați de tine. Cînd ești în suflet nu mai simți nevoia să vorbești despre oameni la modul general, începi să vorbești despre Ion, Gheorghe sau Maria, Vasile sau Elena și chiar și atunci o faci cu o oarecare reținere. Nu vorbești despre ei la modul general, ci doar despre anumite aspecte concrete și particulare din viața lor, recunoscînd că în mare măsură fiecare este și va rămîne un mister. Cînd ești in minte necunoscutul te sperie, trebuie să-l etichetezi cumva, să-l definești într-un fel sau altul și să ai senzația că îl cunoști. Cînd ești în suflet nu te neliniștește misterul, necunoscutul nu îți provoacă angoase, ci te fascinează!
Anisa
„Mă surprind cei care în elanul lor tineresc vin cu afirmaţii atît de categorice şi ferme cu privire la chestiuni care îşi caută răspunsul de mii de ani.” Da, asa este, ne permitem cu asa o mare libertate si o inebranlabila certitudine, sa judecam, sa categorisim, sa divizam in functie de culoare, religie, curent politic si multe alte criterii, si credem ca avem dreptate sa o facem. Dar sa avem grija sa „nu pronunţam niciodată cuvinte exprimând limitarea sau sărăcia, căci „prin cuvintele tale te vei condamna”. (Florence Scovel Shinn, în Poarta secretă care duce la reuşită)
Mahatma Gandhi si Lao Tse spuneau „Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău.”
„Nu vorbeşti despre ei la modul general, ci doar despre anumite aspecte concrete şi particulare din viaţa lor, recunoscînd că în mare măsură fiecare este şi va rămîne un mister.”
„Cuvintele sunt cheia – alese corect pot deschide orice suflet si inchide orice gura.” „Pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat daca se ia cu multumire.” (Timotei, 3-5)
“Dincolo de părerile noastre despre ce e bine şi ce e rău, se află un câmp cu flori.
Ne întâlnim acolo.” (Rummy)
(multumesc draga Mica: sa ne dam toti intalnire, in zile bune si in zile mai putin bune, intr-un câmp de flori… cât imi e de dor!!!)
Va îmbratisez dincolo de cuvinte,
Anisa
angelica
Adincul sufletului….acolo , unde toti ne adincim mintile. De acolo tisnesc spre exterior bunatatea din noi sau…rautatea.
Fericit e omul ce lucreaza zilnic cu el insusi.
Uite, se apropie Invierea si Bucuria Vietii ! Sa fim buni si smeriti cu inima! Sa fim iertatori si mai ales, rabdatori !
Va simt si va vad atit de frumosi….printre picaturi de ploaie si mult, mult soare . Multumesc !
Cristian Ţurcanu
Frumos comentariu Mica…felicitari! Cit despre versurile din final … sublime!
Mica
Sufletul meu se bucură (he! he!) pentru completările aduse şi aşează cu gratitudine o floare de cireş la picioarele tale, Cristian.
În funcţie de izvorul sau izvoarele de la care sorbim adevărurile, raţionalizarea sufletului şi a inimii, dar şi a iubirii, capăta diferite nuanţe. Există în noi, însă, aşa cum minunat ai spus tu, „adâncul sufletului”, acel loc al păcii şi al nepătimirii în care ar fi bine să ne mutăm şi, acolo să aducem toată lumea noastră, toate trăirile şi gândurile noastre. Numai acolo, în locul acela, nu este durere şi nici patimă ci este loc verde, cu cer senin şi flori de cireş (acolo e locul în care murim şi ne naştem din nou). Pentru unii Părinţi acel loc se află în străfundul minţii şi se numeşte inimă, fiind considerat locul în care sălăşluieşte harul lui Dumnezeu. Pentru ei, acolo este locul către care se spune „Coboară mintea în inimă”, în inima spirituală şi nu cea de carne. Dar, deja, de aici încep să apară întrebări, mirări şi păreri… de multe ori năucitoare… efectul raţionalizării, a nevoii de explicare, de aducere în lumea materială a lumii nevăzute a infinitului.
Important este că toţi simţim că este în noi, undeva, acel loc al luminii şi împăcării chiar dacă îl conştientizăm sau nu. Către acel loc ne mână dorul pe toţi.
„Dincolo de părerile noastre despre ce e bine şi ce e rău, se află un câmp cu flori.
Ne întâlnim acolo.” (Rummy)
Cristian Ţurcanu
Este adevărat că mintea face parte din suflet aşa cum şi forţa vitală a omului face parte tot din suflet (suflarea de viaţă), însă sufletul este cu mult mai mult decît forţa noastră vitală şi psihicul nostru – sufletul este şi acea parte nemuritoare a omului, acea scînteie din Dumnezeu, este sălaşul tăcerii şi al existenţei fără de formă, nesupusă transformărilor. În această parte a sufletului dacă ne mutăm sau măcar aspirăm să ne mutăm, vom reuşi să percepem altfel realitatea. A rămîne în minte este echivalent cu a trăi prin ego, prin acea falsă conştiinţă de sine pe care ne-o creează mintea (gîndurile). A trăi în minte înseamnă a trăi în reprezentările mentale ale realităţii şi nu în contact direct cu realitatea aşa cum o putem face prin intermediul celor mai înalte aspecte ale sufletului.
maria manus
Excelent articol! Am sa raspund cu un poem.”Nu Zidul Chinezesc este masura iubirii”
Cei doi iubiti au plecat fiecare din celalalt capat al Zidului Chinezesc,ca sa-si masoare iubirea/Au coborat prea adanc,la nivel de instincte,apoi s-au intalnit la nivel de minte/Acolo s-a vadit ca erau fascinati, de ganduri si idei ce blocau simtirea si trairea directa a iubirii/Si s-au instrainat,abia dupa treizeci de ani, s-au asezat fata in fata pt a se muta in suflet/Unde niciodata nu locuise iubirea lor si au simtit marele mister/Fascinati unul de altul ,mai apropiati ca niciodata,siroaie de lacrimi brazdau fata ei/Care traise atata amar de ani,la umbra sentimentului neconsumat de iubire/In deplinul regret:Zidul Chinezesc nu va fi niciodata un bun instrument de masura a iubirii. maria manus
Mica
Concentrând părerile despre suflet, din antichitate până în prezent, se consideră că sufletul este sediul ideilor şi al sentimentelor – este psihicul omului. Prin urmare, mintea este parte a sufletului. Când sufletul s-a transformat în iad nu mai contează dacă vorbim din otrava trupului sau din întunericul minţii.
Faptele şi vorbele noastre sunt gândurile noastre, iar gândurile noastre sunt felul în care am perceput realitatea. Suntem siguri că percepţia noastră e corectă? Totul pleacă de la percepţii, iar percepţiile îşi extrag seva din izvorul pe care ni l-am ales ca sursă a adevărurilor noastre, a principiilor noastre de viaţă.