Îngălbenesc frunzele și cad, iată-le cum vin mai aproape de noi. Zgribulite se adună grămezi la picioarele noastre. Toată vara au tînjit după privirile noastre, dar noi ne-am ținut ochii mai mereu în pămînt. Acum au venit în calea privirilor noastre, dar noi continuăm să le ignorăm, să privim fără să vedem și, cel mult, le mai împrăștiem cu picioarele din cînd în cînd. Doar cîteva fetițe și cîte-o bunicuță le mai adună și le așează acasă între pagini de carte sau undeva pe-o măsuță.
A venit toamna … cu frig și cald, cu mere și nuci, cu pere și gutui… a venit cu dor de munte și de alb, cu ale ei miraculoase, fascinante, copleșitoare rochii. Pregătiți-vă, pentru că oricît de tare v-ați strînge coastele, n-o veți împiedica să va atingă sufletul. Are ea așa un dar, de a ne atinge sufletul și de a-l face să se scuture de toate zorzoanele verii efemere… A venit toamna și ne îndeamnă a deznădejde și a sfîrșit de lume, să ne găsim salvarea într-o îmbrățișare, într-o îmbrățișare cît cerul, cît dorul, cît gîndul de mare.
Nemaiavînd concurența soarelui arzător, chipurile ne sînt mai luminoase acum. Doar toamna știe să ne scoată în evidență zîmbetele și strălucirea ochilor, bunătatea sufletului și cumințenia minții. Toamna are o blîndețe a ei aparte și o melancolie numai bună să te facă să privești în tine însuți. În cămară ai adunat una alta, dar în suflet ce-ai reușit să aduni pînă acum? – te întreabă Toamna. Ai strîns ceva iubire? ceva înțelepciune? ceva bunătate? sau te bazezi doar pe zacuscă, murături și gogoșari!?
cristina
….
La unison cu toamna din afara, iti las si eu aici „maci invizibili” din toamna interioara-noiembrie.
Noiembrie al meu mai poarta haina
Cu umeri goi si flori de camp pe ea,
Din vara care-acum isi duce taina
Intr-un alt timp inscris… pe palma mea.
Imi trec pe chipul lui buzele ude
Si degetele reci de-atatea ploi,
Ca sculptorul in pietrele profunde
Cioplind spre amintire riduri noi;
Noiembrie al meu pe ritm danseaza
Si trece peste prag cu pasii mici,
Cromatic ca-ntr-un vis ne proiecteaza
In pur si simplul lui acum… si-aici,
Iar cand de frunze cosmic-revelate
Se scriu in inimi mult prea multe foi,
O carte-ti fac, iubire, sa-ti prind soapte
de stropi… ,pe rochia mea cu umeri goi.
…………………………………………………..
Apoi, razand de el, il trag de poala
Si-i scutur zile reci peste copaci,
Ca poleiti si ei, din creanga goala
Sa-ti infloreasca invizibili maci…
anisa manescu
Ce dragut! 🙂 Si eu iubesc toamna cu infinitatea culorilor ei, cu pasiunea ei pentru culorile calde in nuante infinite de galben aramiu rosu aprins ruginiu…. Iubesc toamna pentr ca ne indeamna la reflectie, ne indeamna sa ne re-vedem, sa ne re-cautam adânc inlauntrul nostru si sa sa ne oprim putin mai des în cursa noastra prin viata…
Toamna… ne ghemuim la umbra unui gand… ne lasam mangâiati la trecerea unei brize… simtim nevoia sa ne iubim… dincolo de varfurile inalte ale copacilor… culegem albastrul cerului cu delicatetea unei atingeri.. cochilia timpului se inchide la trecerea soarelui… Si când toate vor tacea in noi, vom intelege cu adevarat.. bucuria toamnei!… freamatul codrului in tacerea timpului… albastrul sperantei in caderea soarelui~~linistea sufletului in adormirea timpului… infinitul de-a fi in cochilia timpului… pentru ca toamna timpul cronologic s-a oprit si ne indeamna sa traim în
timpul infinit al naturii~~
„Are ea aşa un dar, de a ne atinge sufletul şi de a-l face să se scuture de toate zorzoanele verii efemere…” 🙂
O toamna bogata va doresc!~~
Nela
Felicitari va admir , ma consider o prsoana bogata sufleteste sun nascuta in octombrie in belsug si moarte, este un motiv sa gandim positv si sa ne bucuram
Draupadi
Primele mangaieri ale razelor blande de soare le-am simtit Toamna, atunci cand am venit pe lume….asa ca Toamna are o insemnatate aparte, e un anotimp al expansiunii (abundenta, belsug) si al retragerii (uscaciune,moarte), ne arata cel mai bine efemeritatea acestei lumi si ne invata sa pretuim VIATA.
Cat despre gogosari, zacusca si alte feluri, nu am deprins inca acest obicei 🙂 Deocamdata culeg si ma bucur de roadele faptelor bune….dar culeg si roadele faptelor mai putin bune, sunt si ele acolo, nu le neg…..
Cu admiratie….