iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Nevoia de educație

Este dificil și oarecum utopic să vorbim despre o artă de a trăi într-o țară în care nivelul de educație a scăzut foarte mult. A face o artă din modul în care trăiești, a deveni o mîndrețe de om, presupune un nivel ceva mai ridicat de educație și nu mă refer la erudiție, ci la bun simț. Promovabilitatea foarte redusă la examenul de bacalaureat este un indicator al disfuncționalității sistemului educațional din România. Se caută soluții, iar ceea ce se vehiculează acum cu bacalaureatul profesional sau diferențiat nu este altcevea decît o scădere a baremelor. Nu se pune problema creșterii nivelului de educație, ci scăderea gradului de dificultate al examenelor și astfel ne vom lăuda peste un an sau doi cu o creștere a promovabilității. Vă spun însă că, micșorarea gradului de dificultate sau a condițiilor de supraveghere în vederea înlesnirii fraudelor, va determina o scădere și mai mare a interesului pentru a învăța din partea elevilor.

Ideea este că omul vremurilor noastre nu mai este de calitate. Un om de calitate este responsabil, un om de calitate este învațat să facă eforturi, să se autoperfecționeze, sa facă sacrificii pentru a deveni mai bun, un om de calitate este onest. Pentru că ne doare să recunoaștem în mod oficial realitatea, faptul că am devenit o nație cu un înalt nivel de nesimțire și prostie, dar cu pretenții de oameni nobili, tot pornim de la premisa că avem un nivel de conștiință ridicat, că sîntem mereu animați de sentimente înalte, că sîntem oameni de bun simț, că sîntem preocupați de binele celorlalți și așa mai departe. Pornind de la astfel de premise nu facem decît să ne amăgim și să ne ascundem în spatele unor cifre statistice sau a unor realități scriptice poleite, cosmetizate, umflate ca să dea bine ca imagine. Este necesar să recunoaștem faptul că nivelul de nesimțire a devenit extrem de ridicat, chiar îngrijorător și pune în pericol însăși siguranța statului. Este necesar să recunoaștem că înainte de toate trebuie să ne educăm, să reînvățăm din valorile umane fundamentale, înainte de a dispărea cu totul. În fiecare om există încă o tendință naturală de a fi om de omenie, manifestînd respect și responsabilitate, dar acum la modă este șmecheria, grosolănia, nesimțirea, tupeul. Acestea cică ar fi devenit valorile care pot asigura succesul în viață! Sînt conștient de faptul că oricine ajunge să aibă cît de cît succes, trece prin tot felul de lupte și este angrenat în tot felul de lupte cărora nu le poate face față fără a avea o doză de cinism sau „șmecherie”. Știu că realitatea este cu totul alta decît aceea din filmele romantice sau chiar și decît aceea afișată public de către oamenii de succes! În culisele oricărui om de succes există multe lucruri negre, sînt multe bătălii care trebuie duse, sînt multe lucruri neortodoxe cărora, oricît de bine ar fi intenționat trebuie să le facă față prin mijloace mai puțin ortodoxe. Acestea sînt însă problemele unei minorități. Îngrijorătoare este problema majorității care se confruntă de la an la an cu o scădere a valorilor, cu o disoluție a calităților umane fundamentale, cu o deteriorare îngrijorătoare a calității caracterelor. Pe mine nu ma îngrijorează foarte multe faptul că există absolvenți de liceu care nu pot să facă operații aritmetice de bază (înmulțire, împărțire) cu numere mai mari de două cifre, pe mine mă îngrijorează faptul că din educația lor a dispărut respectul, responsabilitatea, bunul simț, compasiunea, grija față de aproapele ș.a.m.d. Chiar este cumva cutremurător faptul că nici Biserica nu mai reușeșete să facă față nevoii de educare a oamenilor în spiritul unor valori umane fundamentale. Am visat în ’89 libertatea, ne-am înfruntat cu tancurile pentru a o obține și ne-am ales cu un libertinism păcătos și dezumanizant.

Începe în curînd un nou an școlar și în preuniversitar și în mediul universitar. Continuăm nepunticioși să punem în mișcare un sistem rablagit, un sistem lipsit de valori și mijloace fundamentale, un sistem aproape inutil dacă nu chiar dăunător. Cine va avea curajul să propună un alt mod de educație, cine va avea puterea să redea oamenilor șansa de a învăța să devină în primul rînd oameni? Din punctul meu de vedere nu te naști om, ci devii om. Nu este suficient să te naști ca om, este necesar să evoluezi către condiția de OM. Și aceasta se face într-un mediu sănătos printr-o educație adecvată. Din păcate societatea, statul nu are responsabilitatea de a ne ajuta să devenim oameni, altfel am avea un minister al valorilor umane fundamentale. Responsabilitatea aceasta ne revine fiecăruia, în mod individual. Și sînt de admirat oamenii care trăiesc după un sistem de valori sănătos în astfel de vremuri. Cei care ajungeți să citiți aceste rînduri, chiar și din întîmplare, aveți șansa de a vă numi oameni, dar este necesar sa deveniți mai vii, mai buni promotori ai unor astfel de valori pentru cei din imediata voastră apropiere. Nu este suficient sa fii bun pentru tine, trebuie sa devii bun și pentru ceilalți. Orice contribuție la educarea oamenilor, în spiritul valorilor fundamentale umane, este binevenită și necesară!

Previous

Totalitatea

Next

Nevoia de inimă

8 Comments

  1. Nica Silvia

    Daca nu ne-am iubi pe noi asa fara masura, daca nu am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de fiecare data de cate ori mintim, daca in sfarsit ne-am examina mai des si mai cu nepartinire, am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si necinste murdara din care se ingrasa dobitocul si se lafaie in nobila sa faptura , atunci noi in sfarsit am intelege ce inseamna sa fi onnest , sa fi altruist si sa iti doresti sa ajuti desinteresat.

  2. Laura

    In cele cateva ore petrecute in lumea lui C-tin Brancusi, la Tg. Jiu, am inteles ca e bine ca din cand in cand sa ne asezam la masa tacerii, sa aruncam cateva priviri Infinitului si macar o data in viata sa ne oprim in dreptul portii casei noastre (oriunde ne-am afla) sa sarutam Pamantul. Iar de aici pana la a-ti dori sa daruiesti si sa ajuti pe cel de langa tine nu mai e decat un singur pas. Acest pas l-a facut chiar si marele artist, prin opera sa. Prin arta de a trai putem oferi vietii noastre si celor din jur opere de arta.

  3. Cristian Ţurcanu

    Dilema va continua sa existe atît timp cît vei dori ca ea să existe. Conștient sau inconștient există o reținere în a dărui în cazul celor care se gîndesc că ajutînd pe cineva îl împiedică astfel să-și învețe singur lecțiile vieții cu ajutorul cărora ar fi obținut singur ceea ce i s-a dăruit.

    Oarecare semne de întrebare apar legat de faptul dacă acel om merită sau nu să fie ajutat, cu toate că în anumite situații, de exemplu, cînd vrei să salvezi pe cineva de la înec acționezi spontan și ajuți, nu mai stai pe gînduri.

    Apoi, mai trebuie lămurit un aspect de finețe. A dărui consacrat, a ajuta consacrat. În ultimă intsanță nu noi sîntem cei ce ajutăm sau dăruim. Dumnezeu este cel ce acționează prin noi în orice act de generozitate pe care îl facem. Ca atare, atunci cînd dăruim sau ajutăm pe cineva este bine să ne gîndim că imboldul de a dărui sau de a ajuta vine de la Dumnezeu și EL este adevăratul făptuitor și ca atare tot EL este și cel care trebuie să primească mulțumirile. De aceea se spune că trebuie sa ajuți înainte de ți se cere și să te îndepărtezi înainte de a ți se mulțumi. Desigur, ar mai fi multe de adaugat, dar vom mai vorbi despre toate acestea, dar mai bine exersăm acțiunea de a dărui decît să o dezbatem.

  4. Leonte Luminita Dana

    Iti multumesc, dar dilema inca exista…

  5. Cristian Ţurcanu

    Ideea ca ajutînd o ființă îi furi experiența, adică o împiedici să învețe o lecție prin propriile sale eforturi, este corectă doar din punct de vedere logic. Din punct de vedere spiritual se insistă în toate scolile și religiile pe ideea de a fi generos. Daruirea, altruismul, compasiunea sint valori fundamentale din punct de vedere spiritual pe care trebuie sa le exersezi practic nu doar sa le asimilezi teoretic. A fi generos este o mare calitate. A spune ca „nu ajut pe cineva pentru ca astfel îl impiedic sa invete singur o anumita lectie” este doar o replică a zgîrciților, a fricoșilor sau a celor care nu au ințeles mai nimic din ceea ce inseamna sa fii spiritual. Este adevarat ca sint si lenesi si acestia trebuie pusi la munca. Sint si smecheri si acestia trebuie indreptati, dar a ajuta pe cineva, care chiar merita sa fie ajutat, este ceva divin.

    Ajut cu seninătate pe toti cei care vin spre mine cu ceea ce imi este in putere sa îi ajut si accept cu bucurie orice ajutor de la oricine dacă este venit din inima! Generozitatea este baza oricarei evolutii spirituale. Dacă poți să ajuți, ajută!

  6. Leonte Luminita Dana

    Astazi, cand am incercat sa fiu buna si pentru altii…mi s-a spua ca am sindromul salvatorului… ca ajutand, voi fura experienta celuilalt. Am ramas pe ganduri pentru ca scopul meu era bine intentionat….dar ramane dilema de a fi sau nu bun pentru ceilalti.

  7. o fiinta

    Daca nu ne place visul in care traim si am putea sa-l schimbam cu un altul, oare cum ar arata acest vis?

  8. cristina

    Sunt de acord cu cele ce ai scris, si chiar ma sperie gandul ca sunt responsabila de cresterea unui pui de OM. Ma sperie ideea de a forma un OM printre „OAMENII” de azi, de a nu da gres…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén