În adunarea virtuților Răbdarea abia strălucește. Nu iese în evidență cu nimic. Îmbrăcată anost, tăcută, emană o lumină comună. Nu este nici pe departe strălucitoare ca Iubirea sau nobilă ca Umilința. Nu are nimic din ținuta impunătoare a Credinței și nici din simplitatea plină de profunzime a Discernămîntului. Seamănă cît de cît cu Blîndețea și uneori mai stă de vorbă cu Dîrzenia, dar în cea mai mare parte a timpului este singură, tăcută și trează. Puțini știu însă că are o calitate deosebită: îl copleșeșete cu daruri pe cel care a reușit să-i cîștige încrederea.
Este inutil să vorbesc despre ea și binefacerile pe care le aduce celui care o primește în suflet. Îi puteți descoperi calitățile oricare dintre voi, cu o singură condiție: după ce ați chemat-o, nu vă grăbiți să o întebați de daruri. Trebuie să aveți răbdare pentru a beneficia de darurile Răbdării.
Se arată fiecăruia altfel și se manifestă diferit de la o zi la alta, de la o situație la alta. O recunoști atunci cînd suporți cu tărie și luciditate suferința, dar și atunci cînd te îndeamnă să rămîi neînduplecat în realizarea îndatoririlor tale de zi cu zi. Este alături de tine numărînd secundele pînă la „marele eveniment”, este lîngă tine ori de cîte ori tinde să te încolțească furia. Odată ce ai ajuns să o cunoști ți-o vei dori aproape de tine pentru totdeauna și nu vei mai avea liniște decît în brațele ei.
I-am cunoscut și binefacerile, dar și asprimea. Cu cît entuziasm așteptam uneori momentul împlinirii unui vis! Îl simțeam că este pe cale să se împlinească, îi simțeam deja bucuria venind în valuri, dar pentru că de multe ori îmi pierdeam răbdarea, cursul vieții căpăta deodată o cu totul altă turnură și visul nu se mai împlinea. Cu timpul înveți că mult mai multe obții cu Răbdarea decît cu nerăbdarea. În cele mai multe cazuri nu-i nici o problemă dacă nu te grăbești să vorbești, de cele mai multe ori nu-i nici o problemă dacă aștepți momentul potrivit pentru a realiza o acțiune. În toate acestea, Răbdarea este cea mai bună prietenă.
Calin Diaconu
Foarte frumos articolul Dumneavoastra, ne-a adus aminte de Sf Pavel (Scrisoarea catre Romani, cap 5 – v. 3-5):
” 3. Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare,
4. Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde
5. Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.”
Anisa Manescu
„Si asa, având Avraam îndelunga-rabdare, a dobândit fagaduinta „cu adevarat binecuvântând te voi binecuvânta, si înmultind te vei inmulti.” (Ap. Evrei 6, cap. 6).
Este important sa intelegem ca rabdarea este sinonim de actiune înteleapta, perseverenta ‘in tacere’, si nu pasivitate, inactiune, indiferenta. Rabdarea este cea mai grea incercare a mea. Dar acum imi dau seama ca nu o pot gasi inainte de a face pace in fiinta mea, inainte de a aduce tacere in mine si de a ma considera destul de curajoasa pentru a nu fugi când nerabdarea ma prinde din urma. 🙂 Cred ca inteleg mai bine când se spune ca nu putem combate un ‘rau’ luptându-ne cu el, ci cultivând contrariul lui: „Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca” spune Gandhi.
A suporta suferinta inseamna a fi deasupra ei, a o domina prin luciditate, printr- o minte treaza si constienta de cine sunt eu (prin observatia starilor interioare). Adica sa ne vedem bulversati si in acelasi timp sa contientizam ca este o stare de moment, dar nu suntem noi starea aceasta. Si adevarat, când avem rabdare ca ceva sa se împlineasca, gustam bucuria implinirii si cu mai mare pofta! Dar atunci când ne precipitam sa gustam aceasta bucurie, nu mai avem timp sa o de-gustam, sa o sorbim încet si sa o simtim cu adevarat. E ca atunci când mâncam ceva bun repede. Dar când îl mâncam încet, il apreciem mult mai mult.
„Este indicat ca dorintele noastre sa nu zboare prea sus; sa le oferim orizontul cel mai apropiat; in acest caz, nu vor suferi de o captivitate absoluta. (…) sa ramânem contienti ca toate lucrurile sunt la fel de frivole; la exterior, forme diverse, in realitate aceleasi vanitati.” (Seneca, tradus din franceza). si totusi „In zadar bate la usa templului Muzelor, omul care este stapân pe el însusi.” (Platon) caci „Point de grand génie, sans un grain de folie.” (Aristote) (nici un geniu, fara un gram de nebunie).
gabriela
mai suntem cu zambete si cu admiratie fata de puterea cuvintelor care ajung in inimile noastre…iubire, lumina, rabdare…
Bagal...
cu admiratie…..
http://www.youtube.com/watch?v=2p_yifwWOMo&feature=relmfu