Oamenii vorbesc in jurul meu despre schimbari, modificări, transformări de opinii, tendințe, obiceiuri, idei, valori. Eu insumi mă privesc si mă surprind cumva altfel decît altădată, dar nici pe departe nu resimt schimbări, modificări, transformări de asemnea anvergură ca cele pe care le observ în lumea exterioară. Și probabil că fiecare dintre noi resimte cam la fel discrepanța dintre schimbările, modificările, transformile proprii și cele ale lumii în care trăiește. Cum de apar asemenea discrepanțe? E doar o problemă de percepție? Să fie oare din cauză că schimbările, modificările, transformările lumii ajung la un moment dat să fie o însumare a schimbărilor, modificărilor și transformărilor din viețile noatre individuale?

Oricum, dincolo de schimbările, modificările sau transformările lumii sau ale oamenilor se observă că rămîne mereu sentimentul de A FI și puterile care emana din existența pură și care sînt totodată virtuțile universale și eterne: bunătatea, iubirea, smerenia, dăruirea, compasiunea și altele. Dacă sesizăm shimbări, modificări sau transformări în ceea ce ne privește de la o zi la alta sau de la un an la altul înseamnă că există ceva în viața și ființa noastră care nu emană din existența noastră pură. Pentru că ceea ce este universal și etern nu se schimbă, nu se modifică și nici nu este necesar să se transforme. Dacă lumea sau ființa se schimbă, se modifică, se transformă e pentru că astfel își caută drumul mereu și mereu spre ceea ce este identic cu sine in veci.