Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Înălțarea

Trăim într-o lume care se transformă continuu. Un lucru rămîne însă constant – sufletul și nevoia lui de creștere continuă spre o libertate deplină. Atunci cînd direcția de transformare a lumii nu este tocmai cea mai bună pentru dezvoltarea sufletului, ramîne la alegerea fiecăruia dintre noi să facem în așa fel încît să respectăm nevoile sufletului propriu, iar nevoia cea mai puternică a sufletului oricărui om este aceea de a se înălța. Din nefericire, egoul interpretează în mod eronat această nevoie a sufletului și o transformă într-o nevoie de mărire, nevoia de a fi apreciat, nevoia de strălucire, nevoia de a fi cineva. Sufletul nu vrea decît să se înalțe, să se exprime liber, să iubească, să bucure și să se bucure. Nu-l interesează poziția socială, averea sau „titlurile nobiliare”, însă vrea să fie cît mai bogat în trăiri frumoase, să se ridice în continuu spre cerurile cele mai înalte, să fie cît mai nobil prin smerenie, pentru că înălțarea noastră ca oameni este direct proporțională cu smerenia cu care ne îndreptăm către ceilalți.

Tot un fel de înălțare a sufletului este și orientarea gîndurilor către scopuri ceva mai înalte decît cele lumești. Însăși preocuparea de a ne gîndi mai mult la „nemurirea sufletului” este un mod de a ne înălța, chiar dacă în mod curent oamenii iau în derîdere o astfel de aspirație. Pentru mine rămîn extrem de frumoase versurile lui Nicolae Labiș de la începutul poeziei sale numită Bucuria, versuri pe care vi le reamintesc aici și acum:

Vreau astăzi să-ntoarcem privirea în sus,
Spre codrii cu brazi, spre cerul cu lună.
Veniți să-ndrăznim să simțim nemurirea
Cu inima-n repede tropot cum sună!

Dacă simți mișcîndu-se ceva în tine citind aceste versuri, dacă simți că se luminează ceva în tine, înțelegînd profunzimea lor, înseamnă că sufletul tău încă mai are șanse să se trezească.

Previous

Acțiunea și contemplația

Next

Munca fără rost

5 Comments

  1. Anisa Manescu

    Vorbind despre înaltare si despre demnitate… va impartasesc articolul de mai jos… un om care si-a iubit semenii si a acceptat sa suporte suferinta si tortura pentru a nu se da in mâinile dusmanului.. pâna la moarte!

    Witold Pilecki, Polonia
    „Câtă umanitate conține acțiunea lui? Până unde poate să meargă sentimentul de a-ți păsa de semenii tăi? Cât de mult trebuie să-și fi iubit țara încât să nu suporte că acele lucruri se petreceau lângă el? Aproape că personajul principal din filmul Lista lui Schindler pare marginal pe lângă acest polonez. Umanitate absolută.”

    http://despredemnitate.wordpress.com/witold-pilecki/

  2. angelica

    Smerenia si credinta adinca te inalta! Simti ca zbori!
    Ingaduiti-mi sa redau un fragment din Sfantul inchisorilor -Valeriu Gafencu, o carte tulburatoare, din care am invatat ca atunci cind eu cred ca sufar- de fapt e un moft in comparatie cu cei privati de libertate., chinuiti pina la moarte.
    Testamentul lasat prin cuvinte vii ( a stiut cind va pleca de aici ):
    ” In primul rand gandul si sufletul meu se inchina Domnului. Multumesc ca am ajuns aici. Merg la El. Va rog mult sa-L urmati, sa-L slaviti si sa-L slujiti. Sunt fericit sa mor pentru Hristos. Lui ii datorez darul de azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveti de purtat o cruce grea si o misiune sfanta. Veti avea multe necazuri. Fiti tari in credinta, caci Hristos ii va birui pe toti vrasmasii . Indrazniti si rugati-va. Paziti neschimbat Adevarul, dar sa ocoliti fanatismul.
    Nebunia credintei este putere dumnezeiasca, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrata, lucida si profund umana.
    Sa-i iubiti si sa-i slujiti pe oameni. Au nevoie de ajutor, caci dusmani pradalnici cauta sa-i insele. Ateismul va fi invins, dar sa fiti atenti cu ce va fi inlocuit…..”

    ” – S-a sfarsit! ”
    A ridicat ochii albastri spre cer si am vazut cum se descopereau in ei minuni tot mai adanci, tot mai uimitoare. Totul era facut din lumina nepamanteasca, dar real, un fel de realitate desavarsita, a carei vedere te face fericit.”

  3. cristina

    ‘…Şi Acela pe care nu-L încap cerurile, intră in sufletul viu prin rugăciuni.’

    Buna dimineata Cristian! Azi ma adresez tie pt ca mi-am inceput dimineata cu Rugaciunile tale…Si stii cum e? Aer ca dupa ploaie, teitza de sub geam pana peste masura mea , parfumata…si… El
    Revarsata din toate si din tot -din lectura, muzica inregistrarii si mai ales… vocea ta!- Inaltarea…! Starea de Rugaciune…

    ‘Precum trupul acesta al nostru, în lipsa sufletului, e mort şi rău mirositor, la fel şi sufletul, care nu se mişcă prin rugăciune este mort şi nenorocit şi rău mirositor. Căci trebuie să socotim lipsirea lui de rugăciune mai amară decât orice moarte, cum bine ne învaţă marele Daniil proorocul, care voia mai bine să moară decât să fie lipsit, fie şi măcar o clipă, de rugăciune.

    Dacă te lipseşti de rugăciune, faci ceva ca şi când ai scoate pestele din apă. Precum apa e viaţa aceluia, aşa iţi este ţie rugăciunea. Precum acela trăieşte prin apă,aşa noi putem sa ne înălţăm la ceruri si să ajungem aproape de Dumnezeu, prin rugăciune.

    Rugăciunea şi cererea fac pe oameni biserici ale lui Dumnezeu… Ce laudă mai mare s-ar putea aduce rugăciunii, decât că zideşte biserici lui Dumnezeu? Şi Acela pe care nu-L încap cerurile, intră in sufletul viu prin rugăciuni.

    (Calist şi Ignatie Xanthopol, Metoda sau cele 100 de capete, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. VIII…

  4. angelica

    Da-mi mina Ta, Doamne si inalta-ma la Tine! Dar lasa-mi smerenia sa tin ochii plecati. Si deschide-mi ochii sufletului sa priveasca ochii Tai, Doamne.
    De sunt in genunchi ma ridic, de vreau cele lumesti inalt privirea la cele ceresti.
    O taina avem in noi si-o lupta deopotriva. Vreau iubire omeneasca, dar sufletul il vrea pe Dumnezeu.
    Ma inalt si ma cobor, spre cer si spre adincul din mine.
    Ma rog si pentru mine si pentru voi. Harul dumnezeiesc sa curete, sa lumineze si sa desavirseasca sufletele voastre.
    Si sa doresc asa:
    Cine plinge-sa rada!
    Cine lacrimeaza-sa zimbeasca!
    Cine urca-sa coboare!
    Cine sufera in exterior-sa se bucure in interior!
    Cine iubeste-sa infloreasca!
    Cine moare-sa renasca!

  5. veroela

    Desprindere…înălțare…plutire…
    raspuns prin … Omar Khayyam:

    Condiția umană cu greaua-i umilire
    Dizolv-o în delirul beției. Mântuiți
    Vom fi astfel – și-n ceruri, de trupuri despărțiți,
    Plutim desprinși dincolo de orice-ngrădire.

    ps. lui Costinel: mulțumesc pt. salut … te îmbrățișez!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén