iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Prea multe gînduri

Gîndim prea mult! Ne-am mutat în minte ca să ne îmbunătățim viața și am rămas prizonierii minții. Doamne, cum de am ajuns să gîndim atît de mult!? Cum de ne-am dat trăirea pe o adunătură de gînduri. Cum apare în noi o emoție, o stare, o simțire cum intervine mintea și o transformă de îndată în gînduri. Vedem cerul senin presărat cu nori pufoși drăgălași și deîndată începem să gîndim: „ce frumos e cerul! ce albastru este! Oare cît de adînc este Cerul? și norii cum de plutesc?” etc. În loc să ne simțim bine, privind cerul, ne gîndim că ne simțim bine. În loc să iubim, ne gîndim că iubim. Este dificil de sesizat diferența dintre a te simți bine și a gîndi că te simți bine, dar este totuși o mare diferență.

Avem nevoie să reînvățăm să simțim, să privim, să trăim pur și simplu. Este bună și gîndirea, dar parcă prea a pătruns peste tot și în toate și nu mai reușim să scăpăm de ea nici măcar în iubire. Chiar și aici în spațiul sacru al inimii pătrunde cu nonșalanță mintea cu temerile, cu calculele și cu planurile ei. Una dintre cele mai mari provocări pe care o avem în față și poate, totodată, soluția pentru o viață mai bună și o lume mai bună constă în a reînvăța să simțim, să trăim și nu doar să gîndim. Gîndurile există doar în spațiu și timp. Trăirile sînt atemporale și aspațiale. Gîndurile generează o mulțime de griji și prea puține soluții. Simțirea aduce mereu plinătate și sens. Investind în gîndire și predîndu-ne gîndirii am reușit să creăm condiții mai bune de viață, dar nu am crescut cu nimic calitatea fericirii noastre și nu am rezolvat mai nimic din problemele fundamentale ale omului.

Sincer, gîndim prea mult. Am acordat cîndva credit gîndirii și astăzi ne domină cu strășnicie. Cel mai evident semn că sîntem sclavii gîndirii este plictiseala. De asemenea, putem să ne dăm seama ca sîntem excesiv mentali dacă, oprindu-ne din orice activitate ne simțim stingheriți, simțim un gol sau chiar un atac de panică nejustificat. Îngrijorările excesive arată de asemenea că trăim prea mult prin intermediul gîndurilor noastre în detrimentul simțirii. Ne-am predat gîndirii și ea nu ne-a oferit altceva decît o falsă cucerire a lumii. Sensul și valoarea vieții vor fi date mereu nu de ce ajungem să avem și să gîndim, ci de ceea ce ajungem să trăim în mod direct cu întreaga ființă. Nicicînd nu te vei simți viu datorită gîndurilor, ci datorită trăirilor directe cu întreaga ființă a fiecărei clipe.

Previous

Credință și iubire

Next

Visătorul

9 Comments

  1. Amalia

    MINUNAT!!!

  2. Anisa Manescu

    „Sensul şi valoarea vieţii vor fi date mereu nu de ce ajungem să avem şi să gîndim, ci de ceea ce ajungem să trăim în mod direct cu întreaga fiinţă. Nicicînd nu te vei simţi viu datorită gîndurilor, ci datorită trăirilor directe cu întreaga fiinţă a fiecărei clipe.”

    Si acum revin la comentariul lui Cristian… interesant, si care ne face sa ne punem câteva intrebari…
    Draga Cristian,
    1/Dupa pararea mea, a gândi si a simti nu sunt doua procese diferite: se întrepatrund frumos, de exemplu, când scriem, când compunem, când cream – cum este cazul artistilor…Frumusetea gândirii se reveleaza atunci când ea intra pe fagasul inimii, si sublimeaza emotia. Citind de curând Gabriel Liiceanu cu a sa „Declaratie de iubire”, nu am putut sa nu ma intreb cum de oamenii pot scrie asa de frumos, atât de minunat! Va citez un pic, tot in acest spirit al gândului si al iubirii, din Gabriel Liiceanu…

    „Fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un ‘edificiu afectiv’. (imi place tare mult ideea). Masura in care el ‘este’ e data de consistenta acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi multi- pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si împotriva carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini, care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indifferent ca ele sunt sau nu in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama… sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. (…). Cu cât mai deosebita este calitatea oamenilor din care e alcatuit edificiul notru afectiv, cu atat mai subtil, mai tenace este modul nostru de a persista in viata.”
    „Oamenii au cautat dintotdeauna sa obtina o certitudine absoluta în ordinea mintii, o propozitie care sa nu poata fi niciodata infirmata, o forma de adevar absolut; de pilda, „suma unghiurilor unui triunghi este egala cu 180°”. Ei bine, nevoia unei certitudini affective este si mai crâncena în noi. Exista oare bucurie mai mare decât sa gasesti corespondetul afectiv al propozitiei de mai sus? Sa stii ca exista o constelatie umana la care poti oricând sa faci recurs?” ~ Gabriel Liiceanu, „Declaratie de iubire”.

    Cât de minunat si important este acest „edificiu afectiv” si aceasta „constelatie umana”!

    Si asta resimt si eu când scriu, când compun în emotie, si ascult cu gândul încordata ca sa nu pierd nici o briza de emotie care ma traverseaza, si nici un pic de concentrate a mintii pentru a nu o capta intr-un cuvânt! Aproape ca nici nu mai respir in astfel de momente, nici un fir de gând, de vânt nu imi mai tulbura concentrarea când îmi ascult emotiile si lumea mea interioara pentru a le transcribe in cuvinte. Deci, gândirea ca putere de inspiratie, de sublimare de redare a emotiilor, e ceva incredibil de minunat!
    Cum spune si Paulo Coelho, „lacrimile sunt cuvinte care au nevoie sa fie scrise.” Deci tot ceea ce simtim se cristalizeaza în ceea ce scriem, se purifica, se sublimeaza, se sacralizeaza in ideal.
    2/ Putem distinge totusi diferenta între mental/ratiune si emotional/pasiune.
    Intr-un mesaj recent spuneam ca „Inteligenta fara dragoste ne face pervers.” Deci si aici ratiunea, capacitatea de a rezona isi pierde sensul, se de-sacralizeaza, daca nu este impregnata de dragoste. Cum spunea Parintele nostru de Suflet, Arsenie Boca, draga Angelica, cel mai greu drum este cel de la ureche la inima ca este nevoie de foarte mult timp ca sa întelegem lucrurile simple: este nevoie de traire, de emotie, de experienta proprie, de credinta si de gândire. Numai împreuna gândirea si simtirea ne pot ajuta sa ne dezvoltam Intuitia. Dar ca sa ajungem sa le echilibram, se le armonizam in noi, vom cauta poate drumul toata viata. Este si una din cautarile mele. Si cea mai importanta.
    Va îmbratisez,
    Anisa

  3. Anisa Manescu

    Doamne, „Cum de ne-am dat trăirea pe o adunătură de gînduri?! Cum apare în noi o emoţie, o stare, o simţire cum intervine mintea şi o transformă de îndată în gînduri. (…) În loc să ne simţim bine, privind cerul, ne gîndim că ne simţim bine. În loc să iubim, ne gîndim că iubim. Este dificil de sesizat diferenţa dintre a te simţi bine şi a gîndi că te simţi bine, dar este totuşi o mare diferenţă. ”

    „Sensul şi valoarea vieţii vor fi date mereu nu de ce ajungem să avem şi să gîndim, ci de ceea ce ajungem să trăim în mod direct cu întreaga fiinţă. Nicicînd nu te vei simţi viu datorită gîndurilor, ci datorită trăirilor directe cu întreaga fiinţă a fiecărei clipe.”

    “Omul trebuie sa fie statornic in adânc de cer ca sa nu-l sperie nelinistile de la suprafata vietii. “( Cuvinte vii- Arsenie Boca). Draga Anglica, sa stii ca Parintele Arsenie Boca este si Sfântul meu de duh! 🙂 Si mai spune undeva in cartile lui… „Sunt ucenici ai lui Isus în care Cerul a prins radacini adânci.” Imi place foarte mult acest gând si îl împartasesc cu voi.

    Si cum astazi este ziua de nastere a Marelui Suflet Mahatma Gandhi, si imi permit sa impartasesc cu voi câteva gânduri de-ale dânsului…
    „Omul strică lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea.”

    „Îmi place Hristosul vostru. Nu-mi plac creştinii voştri. Creştinii voştri sunt atât de diferiţi de Hristosul vostru.”

    „Iubirea nu cere nimic, ea oferă. Iubirea suferă, ei nu-i pare niciodată rău de nimic şi nu se răzbună.”

    ~~

  4. angelica

    Eu iti multumesc, Draupadi. Sunt cuvinte care te patrund…si daca le uiti…se intimpla de le cauti iar.
    Mi-as fi dorit sa…ne intilnim…noi toti …acolo,in Iasi ! Cu sau fara ginduri…asa cum suntem. Caci…vreme trece,vreme vine.

  5. Draupadi

    Angelica, iti multumesc ca deschizi pentru noi aceasta fereastra a sufletului tau din care iese o lumina asa blanda….cu aceasta ocazie descopar ce duhovnici plini de har ne daruie Dumnezeu…Voi cauta Cuvinte Vii….

  6. angelica

    „Ceea ce esti vorbeste mai tare decat ceea ce spui.” .
    Am citat din Cuvinte Vii , ale par. Arsenie Boca( astazi este ziua in care s-a nascut ) .
    ” Actiunea e cimentul din care suntem modelati .”
    „Desavarsirea este finalitatea nostra- cu porunca- daca este cine sa priceapa si sa se angajeze.” E Sfintul meu de suflet , ma iertati ca indraznesc sa deschid acea fereastra din adinc aici , asa cum Arta de a trai , aceste cuvinte vii ale Cristianului, ma fac sa vin si sa absorb tot ce spui din propria ta traire.
    Sa ma certi,
    Dar sa ma ierti !
    M-am intors in urma, am recitit atitea si atitea „pilde” , ginduri, trairi, momente ( aici, din aceasta carte a ta deschisa sufletelor vii ) , de anul trecut din primavara incoace si=mi place ce-am re citit, ce-am retrait si daca sufletul meu mai „atipeste”…esti tu aici care trezesti si ridici puteri nebanuite.
    De aceea iar si iar, ma-nclin a primavara,
    Iti multumesc cind zambesc a vara,
    Am sa pling cum ploua toamna,
    De-inghet la iarna , am sa-mi scot primavara din suflet si-am sa-ti cer imprumut o picatura din izvorul viu al intelepciunii tale.

    „Omul trebuie sa fie statornic in adanc de cer ca sa nu-l sperie nelinistile de la suprafata vietii. „( Cuvinte vii- Arsenie Boca)

  7. angelica

    Ginduri printre rinduri….ginduri vorbitoare si ginduri tacute…
    De multe ori am patit sa gindesc ceva si sa spun altceva. Sau…sa vreau sa spun ceva si sa nu ma pot exprima. Toate vin de undeva, din urma, ce nu se mai poate schimba.
    Sunt profunda doar la nivelul tacerii si al actiunii. La vorba sunt spontana.
    Costinel …si eu zimbesc si…oi fi eu prea usurica de stau prea des suita la cer.
    O dulce alinare sa va aduca ziua de azi !

  8. Micul Prinţ

    Bine v-am regăsit!

    Am râs la expresia lui Angi….cea cu suitul la cer….şi dacă eram lângă Angi îi ziceam….las-o mai încet…un sfat care s-ar traduce în multe feluri.
    Desigur…ar fi fost primul meu gând-reacţie ce ţine de raţiunea omenească(raţie =porţie…împărţeală)…ştiţi voi …gândirea carteziană….cu rădăcini adânci….care nu prea te lasă să visezi…să fii liber total…şi de ce nu…să simţi că poţi zbura…chiar şi fără aripi!

    Ştiu că am devenit subiect de dezbatere pe diferite forumuri pro sau contra…inexplicabilului…bine că n-au venit paparazzii ăia.
    Circulă o lozincă interesantă…performanţa inspiră…ha ha…la mine cred că a fost invers…inspiraţia mi-a adus performanţa.Dacă o putem numi performanţă.

    Până la urmă e vorba de marile întrebări existenţiale….pe care,dacă ai curaj să ţi le pui….deja ai trecut în altă lume (realitate)….şiii….dacă ştii să observi acest exerciţiu simplu….realizezi că mintea a tăcut….un fel de transformare bruscă a gândurilor…în mirare-bucurie-contemplare…..a întregului.

    PS: am încercat să explic în cuvinte simple…nu ştiu dacă am reuşit.
    Oricum, mă bucur că sânt aici cu voi…să dăruim gânduri frumoase….celor ce vor nimeri„ întâmplător” pe aici.

    Cu drag,Costinel….

  9. angelica

    „Noi muncim, noi nu gindim! „….un zimbet …
    Nu vi s-a intimplat sa actionati spontan , sa scrieti in timp ce ascultati , sa sunati pe cineva pe loc, sa va abateti din drum , sa daruiti un zimbet si mai mult, sa vreti sa imbratisati pe cineva deodat” doar pentru ca …Asa ati simtit?
    Si…nu-i asa ca…v-ati emotionat?
    Si…nu-i asa ca-i minunat? Va vina sa… va suiti la cer !
    Zimbiti Cerului si traiti-va INTENSITATEA !
    Tu scrii prea frumos, eu traiesc prea din plin…mi-as lua o clipa ragaz sa ma gindesc „oleaca” : E bine sa faci din suferinta – fericire?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén