Tot ca exercițiu de imaginație vă invit să vedeți cum ar fi să trăiți fără așteptări de la nimeni și de la nimic. Oare ce ar mai rămîne din viața noastră dacă am elimina toate așteptările? Să trăiești total doar în momentul prezent, să nu opui rezistență la nimic din ceea ce îți este dat să trăiești, să nu mai ai nici o dorință! Să fie oare cu putință? Măcar ca exercițiu de imaginație putem testa acest mod de a trăi, acest mod de A FI.
Fără așteptări de la viață, fără așteptări de la cei dragi, fără așteptări de la cei mai puțin dragi, fără așteptări de la guvern sau de la primărie, fără așteptări de la oameni, în general, ce-ar mai rămîne în mintea noastră? Ce altceva ar mai gîndi mintea noastră? Toate stările de furie au la bază o frustrare, adică o așteptare neîmplinită. Ne înfuriem atunci cînd ne așteptăm la ceva și obținem altceva. De exemplu, vrem să închidem o ușă, nu stă închisă și atunci ne înfuriem pe ea și o trîntim sau o înjurăm. Păcătoase și păguboase obiceiuri!
Orice așteptare neîmplinită se transformă într-o frustrare. Frustrările sînt toxine pentru psihic așa cum radicalii liberi sînt toxine pentru corp. Dacă nu avem un sistem capabil să le elimine, frustrările se adună și treptat ne vor face infirmi din punct de vedere sufletesc și spiritual.
Trăiți, măcar ca exercițiu de imaginație, din cînd în cînd, fără așteptări. Bucurați-vă și minunați-vă de fiecare clipă, de tot ceea ce vă iese în cale. Bucurați-vă de fiecare lucru pe care îl vedeți ca și cum l-ati vedea prima oară. Nu vă atașați de nimic, nu respingeți nimic. Căutați doar să înțelegeți totul și să cuprindeți în percepția voastră un cadru mult mai larg al realității din care fac parte cele ce vă sînt date să le trăiți, din care faceți parte voi înșivă.
De asemenea, trăiți fără să vă gîndiți că aveți de îndeplinit așteptările cuiva. Dacă este să aveți așteptări, măcăr să aveți așteptările propriei inimi. (Rețineți că am precizat ale inimii și nu ale minții!).
Am putea spune că visele sînt tot un fel de așteptări, însă nu este o problemă dacă visăm și apoi spunem „Doamne facă-se Voia Ta!”. Mă refer mai mult la așteptările imediate. Așteptări prin care cerem cumva ca ceilalți să se comporte într-un anumit fel, așteptări prin care vrem ca altcineva să ne rezolve problemele sau să ne facă fericiți. Să ne ocupăm mai întîi de acestea și apoi vom trece și la altele mai adînci! Eliminați acel gen de comportament prin care așteptați ca altcineva să vă facă fericit.