Suntem oameni mari, gigantici chiar, de aici și senzatia de supra-aglomerație, cum că nu am mai încăpea pe planetă! În realitate este loc suficient pe planetă, nu suntem chiar atât de mari și de mulți. Mari ne sunt doar egourile. Un ego nu partajează spațiu cu un alt ego, nici măcar un milimetru pătrat. Fiecare ego este bine delimitat de orice alt ego și dornic de expansiune, deoarece pentru ego mărimea contează. Sufletele cu cât sunt mai pure și mai rafinate cu atât sunt mai asemănătoare și chiar contopite, ocupând din ce în ce mai puțin spațiu pe măsură ce în conștiința lor cuprind nemărginirea!

Ca „giganți” ne deplasăm mai repede dintr-un loc într-altul, pașii ne sunt mai mari, sărim ușor peste munți și văi, dar ceva pierdem totuși. Ratăm toată frumusețea lucrurilor mici care se pot afla între doi pași. Adeseori urmărim în viață cu obstinație să bifăm anumite puncte de pe lista cu cele musai de făcut sau de obținut ca să te consideri un om realizat sau împlinit. Și în graba de a ajunge la bifarea următorului punct, a următoarei achiziții sau realizări personale ratăm o multitudine de mici emoții, de trăiri care provin din iubire, din relaxare, din acceptare, din dăruire, din libertate, din împărtășire. Cu timpul realizezi că aceste mici trăiri, mici gesturi, mici lucruri sunt tot farmecul vieții. Nu neglijați lucrurile mici! Oamenii cu adevărat mari știu asta, au descoperit cheia că împlinirea cea mai mare vine din realizarea lucrurilor mici. Oamenii mărunți, cu egourile mari, își spun mereu că lucrurile mici sunt nesemnificative, cantități neglijabile. Mare păcăleală. Și o mare capcană. Tocmai neglijarea lucrurilor mici ale vieții ne împiedică să devenim cu adevărat mari.