Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Dorul

Dorul, deși exprimă o lipsă, el poate fi și o bucurie. Pentru unii oameni dorul este chinuitor, dorul de ceva sau cineva îi chinuie și îi fac să se perpelească, să sufere și ei nu mai știu ce și cum să facă să scape de el. Pentru alții dorul este delicios, este o sursă de bucurie, de încîntare, o cale de a deveni mai conștienți de ceea ce iubesc, de ceea ce își doresc cu adevărat. Prezența dorului este semnul unui suflet viu. Oamenii care nu au dor de nimic și de nimeni, fie au devenit extraordinar de centrați în sinele lor și s-au detașat de tot și de toate, fie au sufletul împietrit și incapabil să mai simtă ceva. Dorul, atunci cînd apare, este semnul unui suflet viu, semnul unui suflet care simte, care aspiră să se dezvolte.

În procesul nostru de evoluție este necesar să ajungem să trăim cu intensitate dorul, dar să fie trăit ca și încîntare, să fie perceput ca o savoare a sufletului plin de viață. Faptul că ți-e dor de cineva sau ceva trebuie să fie dincolo de „durerea” inerentă, o încîntare a faptului că simți, că iubești, că există ceva sau cineva care contează foarte mult pentru tine.

Analizînd modul în care trăim dorul ne putem evalua sănătatea sufletului. Dorul trebuie să fie intens, dar nu din cale afară de intens, iar trăirea lui trebuie să fie însoțită de o savoare a sufletului, de o stare de încîntare și efervescență mobilizatoare armonioasă, care să compenseze din abundență durerea de a nu fi în locul de care ți-e dor sau lingă omul de care ți-e dor. Cînd dorul creează prea multă durere și nu îi mai simți deloc savoarea, cînd te face să cazi în trăiri obsesive și chinuitoare, el arată atunci o tulburare a sufletului, o stare de dependență, o înțelegere firavă a lucrurilor și o slabă cunoaștere de sine.

Fie ca dorul să vă fie bogăția sufletului, fie ca dorul să vă fie în primul rînd dorul de Dumnezeu, dorul de Acasă.

Previous

Iubire – cunoaștere – iubire

Next

Obsesia controlului

6 Comments

  1. angelica

    Mi-era dor de voi! De toti! Ce frumos e videoclipul, ce frumoase cuvinte…
    Va imbratisez cu dor!

  2. Dorul este frumos… atunci cand dispare! 🙂

  3. Draupadi

    Ce sincronicitate frumoasa…dimineata m-am trezit cu o stare vie de dor infloritor si m-am bucurat sa-l simt asa si nu chinuitor cum uneori s-a petrecut si stiu si cauza. Acum am simtit sa intru pe acest blog pe care-l citesc cu incantare si am descoperit articolul despre dor.
    De-a lungul timpului am trait ambele aspecte ale starii de dor, atat cea dureroasa cat si cea implinitoare care intr-adevar vine din suflet si-l imbogateste. Practic apare aceasta baleiere intre minte si suflet si de aici toate starile neplacute ….

    Mica, citesc cu incantare comentariile tale iar acesta despre dor, este extraordinar, il simt cu toata fiinta!

    Multumesc pentru articolele inspirate Cristian!

  4. Chirila Doina

    O definitie completa a dorului…

  5. Mica

    Dorul este chemarea iubirii. Cel ce caută iubirea este căutat de ea.

    Dorul este cel care produce realitatea în care trăim. El este puterea de a visa şi a acţiona, de a iubi şi a urî, de a nega şi a transforma; el este distrugere şi creativitate, el este nevoie şi acţiune.

    Dorul, ca strigăt al iubirii universale, este singura putere a vieţii şi numai el ne poate orienta către scopuri cu adevărat umane. De aceea, singura exigenţă căreia ar trebui să ne supunem este aceea de a fi atenţi la semnificaţia dorului nostru pentru ca, din putere a vieţii, să nu se transforme în dor de moarte, şi, deci, în moartea dorului.

    Închei cu câteva gânduri inspirate din scrierile pseudo-epigrafe ale secolului al doilea (Odele lui Solomon).

    Iar eu sunt dependentă de Iubire, fiindcă Iubirea mă iubeşte;
    pentru că eu nu aş avea de unde să ştiu cum este să iubeşti, dacă Iubirea nu m-ar iubi continuu.
    Căci cine este capabil să distingă iubirea, în afară de cel care este iubit şi iubeşte?
    Îmi place să fiu iubită, şi sufletul meu iubeşte Iubirea:
    şi unde se odihneşte Iubirea, acolo sunt şi eu;
    M-am unit cu Iubirea, pentru că iubirea şi-a găsit iubitul,
    şi pentru că Ea mă cheamă să O iubesc, şi să devin asemenea Ei.
    Pentru că cel ce se uneşte cu Ea, care este nemuritoare, de asemenea, va deveni nemuritor;
    Şi acela care se bucura de Ea, care este Viaţa, va deveni viu.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén