De curînd, cineva spunea ca filosofia a murit. Poate că așa o fi, filosofia și-a dat obștescul sfîrșit, însă au apărut filosofiile.  Dacă prin folosofie înțelegem iubirea de înțelepciune, într-adevăr puțini oameni aspiră la înțelepciune, puțini sînt aceia care să se preocupe constant să găsească raspuns la întrebări fundamentale, cum ar fi “cine sint eu?”, răspunsuri care să înglobeze o viziune unitară, coerentă și credibilă. Folosofia a murit pentru că, spune Stephen Howking, știința a luat-o cu mulți pași înaintea gîndirii filosofice.  Însă Stephen Howking scapă din vedere faptul că fiecare știință își are filosofia sa. Ca atare nu filosofia ne lipsește astăzi, ci viziunea unitară, răspunsul unitar la întrebările fundamentale. Nu știu cum ar mai scrie astăzi Kant “Critica rațiunii pure” printre atîția psihologi, psihiatri, neurologi, însă este adevărat că se simte lipsa unui Kant, lipsa unei minți care să înglobeze și chiar să depășească prin intuiție și inteligență, descoperirile tuturor acestor domenii. Fiecare grup își are propria filosofie, fiecare om își are filosofia lui de viață. Cine să mai ofere răspunsuri la același eterne întrebări fundamentale, care să înglobeze toate cunoștințele dobîndite de oameni într-o viziune unitară? Și ce ne facem cu aceia care cred că este nevoie de răspunsuri noi? Răspunsurile la întrebările fundamentale au fost oferite, de mulți filosofi, numai că mintea vrea altcvea și altceva. Vrea răspunsuri noi în loc să le asimileze pe cele existente deja. Omul vrea doar să audă filosofii, nu să trăiască în conformitate cu răspunsurile și îndemnurile filosofilor. Și cum mintea care doar vrea să audă se plictisește repede, ea vrea noi răspunsuri, de parcă filosofia ar fi o modă. A fost spus deja că nimic nu este nou sub soare. Tot ce este a mai fost, tot ce a fost va mai fi! Luați un filosof oarecare și căutați să-i înțelegeți cu adevărat scrierile și veți vedea că sînt destule gînduri care nu s-au perimat, dar sînt puține minți care mai vor să aprofundeze.