Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Vacanțe

Oamenii de peste tot pleacă în vacanțe, călătoresc, vizitează. Se caută locuri faimoase sau doar diferite de cele în care îți trăiești viața în mod obișnuit. Uneori pleci doar ca să-ți reîntîlnești rude sau prieteni. Indiferent de motiv, nevoia de a călători este o nevoie a sufletului, a sufletului care aspiră prin natura sa imanentă să crească, să înflorească. Atît timp cît nu-i asiguri sufletului posibilitatea de a se expansiona prin intermediul profunzimii trăirilor interioare și a cunoașterii, el caută soluții exterioare. O călătorie te încarcă mereu cu energii noi, cu stări noi, dar partea cea mai bună pentru suflet este faptul că te aduce din nou față în față cu misterul, cu necunoscutul. Mintea, vrea mereu să trăiască intr-un spațiu cunoscut, vrea să controleze totul, vrea să creadă că are totul sub control, pentru a se simți în siguranță. Sufletul, dimpotrivă, este însetat de nou, de mister, de a se expansiona. Mintea înlocuiește această nevoie a sufletului cu interesul crescut față de senzațional, dar față de un senzațional care se petrece în limitele spațiului cunoscut. Sufletul se infioară, vibrează și se bucură nespus cînd se întîlnește cu misterul. În fața misterului mintea se contractă, se agită – sufletul se trezește. Acum depinde de la om la om, care parte a ființei este mai puternică: nevoia de cunoscut și de a avea totul sub control sau setea de mister, dorul de necunoscut. Vacanțele sînt un bun prilej pentru a afla răspunsul la întrebarea de mai sus. Unii vă simțiți stresați în fața unei călătorii, alții superîncîntați. Unii vreți să călătoriți doar dacă aveți totul aranjat, rezervat, alții pur și simplu plecați la drum și vă adaptați mereu la ceea ce găsiți în cale. Oricum ar fi și într-un caz și în celălalt, orice călătorie vă îmbogățește sufletul. Eu mi-am permis rareori să călătoresc, dar atunci cînd am mai reușit să plec pe ici pe colo, am simțit toate aceste avantaje ale unei călătoriei în locuri necunoscute, nu neapărat faimoase. Vacanță plăcută vă doresc, din vacanță!

Previous

De ce ar vrea mărul să devină zarzăr?

Next

Atingeri

3 Comments

  1. Cristian Ţurcanu

    Nu cunosc cartea tradusa de domnul Sarbatoare. Inspiratia imi vine din eter… eterul interior si exterior. Ma mai inspira discutiile pe care le am cu unii si altii. In cadrul acestor discutii ajung sa vorbesc despre lucruri care ar putea fi de folos multora si atunci le scriu aici.

  2. Ami

    Eu in cartea asta am citit ceva ce va sustine argumentele. E o carte a lui Lao-Tzu tradusa si comentata de scriitorul australian de origine romana Octavian Sarbatoare. Cunoasteti cartea? Dumneavoastra de unde va inspirati?
    12.
    In lumea manifestărilor culorile îl orbesc pe om,
    sunetele îl asurzesc, iar delicatesurile îi slăbesc simţul gustului.
    Acţiunea lasă amprentă asupra emoţiilor.
    Alergatul la vânătoare îl sălbăticesc pe om.
    Ceea ce se obţine greu îi îngreunează omului manifestarea.
    Dar Înţeleptul se detaşează de simţuri
    şi trăeşte din plin în lumea lui interioară.

    47.
    Cunoaşterea trebue să vină din interior.
    Mintea omului poate lua forme variate.
    Fără a merge-n lume, lumea se poate cunoaşte.
    Fără a privi pe fereastră, cerul poate fi cunoscut.
    Cu cât ne depărtăm mai mult,
    cu atât cunoaştem mai puţin din ce am lăsat.
    Căci Înţeleptul ajunge la destinaţie fără să pornească,
    el vede lumina fără a privi, înţelege fără a cerceta,
    căci îndeplineşte toate, în repaos fiind.

  3. luminita leonte

    Cred ca dorinta de a calatori este o nevoie a sufletului, pentru ca prin scoaterea la lumina a copilului si a inocentei din noi prin iesirea din ”setul mintii” in care suntem de obicei, ne putem conecta la Sinele inferior si putem spera la o conectare cu Sinele superior. Iubesc calatoriile pentru ca ele satisfac dorinta de nou, …..de verde, ….de crud si pentru ca niciodata nu esti sigur de rezultatul final.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén