iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

„Prea frumos ca să fie adevărat!”

Voi cum faceți cînd sînteți pe punctul de a vi se împlini un vis din categoria: „prea frumos ca să fie adevărat!”? Ce fel de emoții vă cuprind atunci? V-ați observat cum reacționați în astfel de situații? La mine pot să spun că apar emoții intense. Foarte multe emoții. Și toate aceste emoții scot la iveală trăsături de caracter care se află dincolo de controlul și cenzura minții obișnuite. În astfel de situații pot apărea surprize: oameni cunoscuți ca fiind optimiști pot să arate în pragul împlinirii unui vis că de fapt sînt sceptici sau, dimpotrivă, oameni cunoscuți în mod obișnuit ca sceptici pot arăta un optimism foarte intens în pragul împlinirii unui vis.. Oamenii calmi pot deveni agitați și invers. Oricum în fața unei situații de genul „prea frumos ca să fie adevărat” iese la lumină o parte mai profundă a sufletului nostru și ne putem cunoaște astfel mai bine.

Am fost de multe ori în pragul împlinirii unui vis fără ca acesta să ajungă să se împlinească. Cu toate acestea continui să visez! Cîndva poate voi reuși să rostesc – „atît de frumos și atît de adevărat!”.

Previous

Îngerii

Next

Atenția

5 Comments

  1. Dragos

    Frumos aricol Multă sănătate dl Cristian Turcanu

  2. ghiocel

    Cred ca la majoritatea dintre noi functioneaza si in aceste situatii efectul Pavlov. Adica cineva care a sperat mult si care a fost dezamagit mult, are tendinta neincrederii, iar un norocos deja obisnuit cu succesele va fi mereu plin de incredere in viitor. Caci celui care nu are, i se va lua si ceea ce are, iar celui care are, i se va mai da peste ceea ce are. Rare si pretioase sunt surprizele pozitive contrare mersului obisnuintelor, dar speranta moare ultima.
    Iar orice emotie puternica produce o oscilatie, o alternanta de minusuri si plusuri, deci, pe undeva, daca suntem atenti, chiar o intamplare aparent negativa aduce cu ea si un aspect pozitiv, dupa vorba din strabuni: tot raul e spre bine. Nu degeaba se spune ca Dumnezeu nu-ti inchide o usa, pana nu-ti deschide o alta in alta parte. Iar cea catre El e mereu deschisa.

  3. Bagal...

    In linii mari ,autocontrol e necesar pentru a face ordine in marea de ganduri si emotii care ne invadeaza atunci (cand apar evenimente spontane, vise realizate) iar abandonul e necesar pentru a trai intens, la maxim bucuria, fericirea, extazul ……:)

  4. Cristian Ţurcanu

    Interesanta intuiția ta in legătură cu ceea ce ar trebui făcut pentru a fructifica acele momente din categoria „atît de frumos și atît de adevărat” – ai nevoie atunci de abandon și autocontrol. În aparență sînt două lucruri contrare – abandonul și autocontrolul – însă privite mai adînc ele chiar trebuie să coexiste. Fascinant mister, provocator paradox – abandon și autocontrol!!! Succes!

  5. Bagal...

    Frumoasa tema acestui articol….imi da prilejul sa evoc reactiile mele in fata unor evenimente spontane.
    Anul acesta am primit o veste minunata care intr-adevar m-a facut sa intreb de vreo 3 ori la telefon: sigur asa e?! (fiind si la servici, am fost luata de-a dreptul prin surpindere)
    Era vorba despre implinirea unui vis. Dar iata ca in prima faza am trecut printr-o stare de neincredere. Insa in a doua faza, m-am bucurat enorm, m-a cuprins o stare de euforie ( minunata traire de altfel) .

    Tot anul acesta am avut parte, de data aceasta, de o surpriza minunata venita din partea unui barbat deosebit…si am exclamat: „O, Doamne!”….

    Intr-adevar apar emotii puternice si pentru a ne putea bucura cu adevarat de visele implinite (care de multe ori vin pe neasteptate), cred ca e necesara amplificarea starii de abandon si autocontrol. Sunt in etapa in care lucrez la aceste doua aspecte si nu numai la acestea 🙂

    De-a lungul vietii am avut ocazii sa afirm cu bucurie : „atît de frumos şi atît de adevărat!”

Dă-i un răspuns lui Cristian Ţurcanu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén