Cu ceva timp în urmă se estima iminența unei crize mondiale în următorii 50 de ani din cauza epuizării rezervelor de energie bazate pe petrol, precum și datorită efectelor poluante ale acestui tip de energie. Posibil să fie o previyiune corectă, însă marea problemă este alta. Eu cred că omenirea este de fapt sub amenințarea imaturității sale. Aceasta este adevărata criză a omenirii și ea nu se rezolvă doar prin construirea unui sistem de control și supraveghere sofisticat și sufocant, ci prin investiții masive în procesul educațional.
În ultima vreme, progresul tehnologic a condus la crearea unei societăți în care s-a distrus cea mai importantă sursă de progres uman real – aspirația la o condiție umană mai bună. Dorința de a trăi mai bine avea în vedere cîndva o mai bună cunoaștere de sine, o aspirație la omenie. Astăzi prin a trăi mai bine, fiecare înțelege ceva de ordin material, o mașină mai bună, o casă mai frumoasă etc.
Deturnarea aspirației de a deveni mai bun în aspirația de a avea ceva mai bun este una dintre cele mai mari crime împotriva umanității. Și aceasta este problema cea mai spinoasă pe care trebuie să o rezolve omenirea înainte de a se gîndi la pericolele legate de epuizarea rezervelor de petrol sau la efectele încălzirii globale.
Omul trebuie ajutat să se maturizeze. Și pentru aceasta este necesar să retrezim în oameni dorința de a fi mai buni, de a se gîndi la binele celorlalți. Este mult mai important ceea ce ești decît ceea ce ai. Este mult mai important să ai bogății sufletești decît bunuri materiale. Și aceasta nu mai este în opinia mea doar o problemă de opțiune personală, ci o chestiune globală care trebuie tratată cu toată atenția. A venit timpul să se realizeze investiții masive în educarea oamenilor pentru a-i ajuta să-și regăsească valorile vieții interioare.
Este adevărat că marea masă de oameni a fost mereu preocupată de îmbunătățirea condițiilor materiale de trai, însă în alte epoci, cinstea, omenia erau totodată valori la fel de importante ca și aurul și mai ales erau aducătoare de venit, și de aceea mulți oameni și le doreau. Astăzi nu știu dacă mai există oameni care să asocieze prosperitatea materială și sufletească cu cinstea, respectul, într-ajutorarea. Mă gîndesc că, dacă s-ar restabili legătura directă dintre aceste lucruri, atunci ar exista o cale de îndreptare.
Anisa
„Omul trebuie ajutat să se maturizeze. A venit timpul să se realizeze investiţii masive în educarea oamenilor pentru a-i ajuta să-şi regăsească valorile vieţii interioare.
…în alte epoci, cinstea, omenia erau totodată valori la fel de importante ca şi aurul şi mai ales erau aducătoare de venit, şi de aceea mulţi oameni şi le doreau.” Da, asa este, cineva spunea ca acum ceva timp, omenia era sinonima de bun simt, dar acum aceasta valoare s-a pierdut cu desavârsire… desi cred ca in Romania înca mai exista oameni umani si cu o inima calda si un suflet blând, chiar recent cineva mi-a povestit o experienta incredibila de omenie in vacanta în Romania, si a ramas impresionata de generozitatea si ospitalitatea românilor. Deci, ceea ce conteaza este sa cultivam in jurul nostru aceasta valoare si sa o împartim cu cei pe care îi intalnim în drumul nostru…
„… dacă s-ar restabili legătura directă dintre aceste lucruri, atunci ar exista o cale de îndreptare.”
„Pentru a fi, este nevoie să învăţăm arta de a nu fi, arta de a muri falsul “Eu”. Frumos comentariu, draga Mica 🙂 Nu mai stiu cine spunea ca „daca nu lasi Eul sa moara, Sinele nu se poate naste.” „Dând la o parte bolovanii din faţa uşii virtuţilor, lumina iubirii, lumina lui “Eu sunt alfa si omega” pătrunde de la sine.” Minunat !
„Deturnarea aspiraţiei de a deveni mai bun în aspiraţia de a avea ceva mai bun este una dintre cele mai mari crime împotriva umanităţii.” Minunat exprimat, draga Cristian, de o mare forta interioara. Efectul acesta de perversitate al mintii umane este ceva incredibil de surprinzator, ma uimeste de fiecare data când ma gândesc, ca de altfel multe lucruri in jurul meu. Aici in Paris sunt adesea socata de ‘capacitatea’ parizienilor (caci se diferentiaza net de restul francezilor) de a ‘cultiva’ politetea de dragul politetii! Ma revolt de fiecare data când vad aceasta atitudine mândra, dar lipsita de umanitate! Si încerc sa sparg barierele acestei codificari ori de câte ori sunt inspirata sa o fac. As vrea sa le spun sincer ca ne putem respecta fara prea multe artificii, doar fiind umani si simpli si cinstiti unii cu ceilalti. Ca avem toti nevoie de o privire calda, de o vorba din suflet, sa ne simtim apreciati si iubiti. De ce atata parada si zorzoane? Cum spune si Cristian, daca am asocia omenia cu respectul si cu simplitatea de a fi, as adauga eu, ne-am regasi toti sub acelasi cer senin al frumusetii de a fi împreuna.
Mica
A fi mai bun, mai drept, mai înţelept, mai harnic, mai curajos, mai puternic…
a fi… a fi… a fi…
Parafrazându-l pe Rumi, «mă întreb din toți acești mii de „mine”, care sunt Eu?»
Secretul lui „a fi”, este, de fapt, „a nu fi”.
Căci, dacă nu mai sunt mânia, lăcomia, lenea, mândria, gurmandismul, invidia desfrâul şi tot ce înseamnă întunericul Ego-ului meu, atunci sunt ceea ce trebuie să fiu.
Pentru a fi, este nevoie să învăţăm arta de a nu fi, arta de a muri falsul „Eu”.
Dând la o parte bolovanii din faţa uşii virtuţilor, lumina iubirii, lumina lui „Eu sunt alfa si omega” pătrunde de la sine.