iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Analogii

Analogii mai mult sau mai puțin comice putem face între cele cinci simțuri clasice pe care le cunoaștem cu toții și cele cinci simțuri mai puțin conștientizate ca atare evidențiate și caracterizate de către mine în articolul precedent.

Astfel, bunul simț l-aș asocia cu simțul gust. Cine este de bun gust cam în tot ce face este totodată și plin de bun simț. Simțul umorului l-aș asocia cu simțul văz, pentru că și văzul și umorul au în comun lumina; simțul umorului ne aduce o lumină aparte. Simțul răspunderii l-aș asocia cu simțul miros, pentru că cel care are răspundere se fereste de lucrurile care nu-i miros a bine. Simțul măsurii l-aș asocia cu simțul tactil, cel care este cumpătat știe să atingă lucrurile și să se lase atins de ele cu tandrețe și blîndețe. Și, în sfîrșit, simțul datoriei l-aș asocia cu simțul auz, pentru că doar cine știe să asculte poate fi un om care își îndeplinește cu sfințenie îndatoririle. Sper ca v-am făcut să zîmbiți, măcar un pic!

Previous

De meditat

Next

Ce ne învață frunzele?

5 Comments

  1. Maria

    Doamne,Dumnezeule, n-am stiut de tragedia teilor din Iasi, nu prea ma uit la televizor. Este o crima ecologica … Traim in Romania tuturor posibilitatilor? Cred ca putem spune, Micule Print, ca Dumnezeu ne ingaduie liberul arbitru. Ceea ce oamenii infaptuiesc prevalandu-se de acest drept va genera consecinte pe care le vor suporta, fara indoiala. Caci mai exista si simtul dreptatii divine…

  2. Micul Prinţ

    Dacă tot suntem la tema „analogii”….

    Am auzit că un ieşean cu o ştampilă în mână….a cam făcut-o de oaie….şi a lăsat Iaşiul fără nişte tei…puţin spus „nişte tei”.

    Mă gândeam, cam, cum ar arăta Parisul fără faimosul turn Eiffel.Am încercat să îmi imaginez….şi n-am putut.

    Unde vreau să ajung?!….nu mai contează…răul s-a produs…asta e.
    Probabil de undeva de sus(mă refer la divinitate aici) acest lucru a fost îngăduit.Şi mă gândesc la acest paradox(ironia sorţii, într-un fel)…că
    oamenii învaţă să aprecieze valoarea sau importanţa unor lucruri….fie ea şi simbolică,în acest caz…abia când acele lucruri dispar fizic….din decor.

    Eu, dacă aş fi din Iaşi…aşa mi-aş pune problema…

    Undeva…la nivel subtil…teii aceia dispăruseră demult….poate că simţeau ignoranţa(răceala) oamenilor şi au aranjat, într-un fel magic,cu universul…să încălzească ei oamenii…transformându-se în lemne de foc pentru grădiniţe de copii.

    PS: De ce să ne mirăm de asta?!
    Au ars românii în sobă şi pe Picasso…dar un tei bătrân?!

  3. Maria

    Cel mai putin folosit simt este … simtul prezentului. Cati dintre noi percepem fiecare clipa ca pe un etern ACUM , in care trecutul, prezentul si viitorul se contopesc intr-un inefabil continuum? Nu ii pot asocia vreunul din cele cinci simturi clasice, pentru ca probabil le transcende …:)

  4. angelica

    Nu stiu de ce si cum,dar intotdeauna imi vine sa continui „finalul”.
    Micule Print, nu ‘poate”, ci sigur ar trebui sa nu mai asteptam…ci sa traim pina ajungem la …ce ni se cuvenea sa asteptam.
    Cristian…Bafta ! Simturile tale nu dau gres.

  5. Micul Prinţ

    Un om de ştiinţă controversat a spus odată că….abilitatea de a percepe sau a gândi diferit este mai importantă decât toate cunoştinţele acumulate….

    Trăim într-o lume bazată pe prea multă logică şi raţiune….bune…dar uneori prea limitate sau învechite….ne plângem de asta….dar în acelaşi timp, nici măcar nu îndrăznim să ieşim din tiparele cunoscute.Avem o logică ilogică…sau cum vreţi să-i ziceţi….
    Aşteptăm mereu ceva, de la alţii….care aşteaptă de la alţii….
    Poate ar trebui să nu mai aşteptăm….

Dă-i un răspuns lui Micul Prinţ Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén