Este uimitor cît de rar privim cerul! Cel mai adesea mergem cu privirea în pămînt, uneori privim la cele din jur sau, cîteodată, privim la reclamele de pe blocuri. Și, totuși, Cerul este atît de frumos și fascinant! Să-l privim și să ne cufundăm în el, să ne mai eliberăm de praful drumului, de firele nevăzute ale teluricului, care ne atrag mereu spre în jos. Dacă este să faceți un calcul, veți vedea că priviti cerul mai puțin de trei minute pe zi și, apoi, vă mirați de ce vă simțiți atît de condiționați în lumea aceasta, de ce vi se pare lumea atît de strîmtă și chiar sufocantă. Priviți cerul mai mult, îndrăgiți să vă înconjurați de albastru, lăsați gîndurile să se topească în visurile senine ale cerului nesfîrșit. Nu priviți ceva anume de pe cer, priviți Cerul. Ori de cîte ori aveți ceva timp liber, priviți cerul. Odihniți-vă ochii privind albastrul cerului măcar cîteva minute neîntrerupt. Dacă vom urma acest îndemn cu consecvență, ceea ce se va transforma în percepția noastră va fi uimitor. Vom fi cu adevărat mai senini!
Bagal...
este un sfat foarte bun sa privim cerul un timp mai indelungat….in acest weekend voi merge intr-un spatiu verde, sper sa mai gasesc, si voi sta intinsa pe jos privind la cer.
totodata eu vad cerul senin cand privesc ochii iubitului meu….
numai bine !
ghiocel
„Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.”