iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Fii tu însuți!

Este mult mai bine ca ceilalți să vadă la tine efortul de a transforma un defect, decît efortul de a-l ascunde.

Investim foarte multă energie în imaginea de sine, pe care să o arătam celorlalți, cheltuim resurse semnificative pentru a ne întreține măștile care, oricum, nu ne aduc decît niște beneficii de moment, în loc să urmărim să transformăm ceea ce vrem să ascundem. Învățăm să ne construim măști în loc să învățăm să ne acceptăm așa cum sîntem, să ne iubim și să transformăm ceea ce este de transformat. Este mult mai înțelept să investim în simplitate și sinceritate, decît în metode sofisticate de a impresiona și de a atrage atenția celorlalți, prin măști artificiale.

Fie să ne trezim și să alegem să investim energie în curajul de a fi autentici, în preocuparea constantă de a ne transforma, decît să investim în construirea unei imagini false de sine. Este cu mult mai înțelept să investim energie în aceste lucruri decît în măștile pe care să le purtăm. Mai devreme sau mai tîrziu măștile vor cădea, însă ceea ce am acumulat în suflet va rămîne mereu un bun al nostru.

Previous

În gesturile mici – trăirile mari

Next

Pacea interioară

1 Comment

  1. Mica

    Apropo de ceea ce înseamnă a fi tu însuţi.
    „Nevinovăţia râsului este arma cu care jurnaliştii francezi şi-au înfrânt agresorii.”
    spune Cristian Diaconescu cu privire la tragicul eveniment din Paris.

    Îmi permit să-mi spun şi eu părerea:
    Acum, mai mult ca oricând ar fi momentul ca, la nivel mondial, să se pună în discuţie la modul cel mai serios, „dreptul autonomiei individuale”, LIBERTATEA.
    Până când religiile lumii, confesiunile, etniile, care însumează 84% din populaţia globului nu vor înţelege exact ce este libertatea, şi nu-şi vor însuşi această valoare umană, nu se va rezolva nimic.
    Nedepăşirea acestui obstacol va însemna, mai devreme, sau mai târziu, Apocalipsul.

    Într-un asemenea moment simţi nevoia să te defineşti, să te gândeşti cine eşti :
    Sunt un creştin ortodox pătruns până în măduva oaselor de sindromul libertăţii, devenit acum „sindromul Charlie” şi, asemenea lui, prefer să mor în picioare, decât să fiu vie în genunchi.
    Aşa cum spuneam altădată, asemenea afirmaţii pot fi contradictorii, riscând răstignirea, atât de o parte, cât şi de cealaltă, dar, prefer să-mi dau viaţa pentru dreptul de a fi eu însămi (inclusiv de a crede în ce vreau), asumându-mi obligaţia morală de a respecta în permanenţă libertatea semenilor mei.

    * * *

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén