O transformare uluitoare a vieții apare odată cu conștientizarea faptului că a putea iubi este o grație, o calitate și totodată o putere extraordinară. Din păcate, majoritatea neglijează conștientizarea faptului că sunt privilegiați atunci cînd simt iubire în sufletul lor, din cauză că se concentrează mai mult pe a fi iubiți, decît pe a iubi. Iubirea neîmpărtășită aduce oarecare suferință și neîmplinire, dar dacă ne gîndim că spre deosebire de cei care nu simt deloc iubirea în sufletul lor, noi avem totuși grația și puterea de a iubi, acest lucru ar trebui să ne facă să fim fericiți, chiar dacă nu suntem iubiți.

Conștientizarea iubirii, desfătarea în iubire și nu neapărat în iubirea față de cineva sau ceva, iubind Iubirea însăși ne vom umple sufletul de fericire, bunătate și înțelepciune. A iubi este mereu la îndemîna noastră, a fi iubit depinde de ceilalți. Deși psihologii spun că există o nevoie fundamentală de a fi iubit, această nevoie este una creată de educație și nu de structura imanentă a sufletului nostru. Sufletul are înnăscută nevoia de iubire, ci nu nevoia de a fi iubit, iar nevoia de iubire se exprimă în primul rînd prin acțiunea de a iubi, prin curajul de a susține orice imbold de iubire care ne apare în suflet. Este alegerea noastră de a ne concentra mai mult pe puterea de a iubi decît pe nevoia artificială de a fi iubiți. Oamenii mari, oamenii îmbunătățiți nu simt nevoia de a fi iubiți, ei simt doar un elan nestăvilit de a iubi, de a iubi necondiționat, fără a aștepta nimic în schimb. Si, paradoxal, ei primesc foarte multă iubire, deși nu trăiesc pentru a fi iubiți, ci pentru a iubi!