iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Luna lui Mart’e

Cînd Viața și Spiritul se îngemănează și împreunarea lor devine prilej de bucurie și omagiere, înseamnă că a venit luna lui Mart’e. Două principii și un singur dans, iar Pămîntul o scenă. Ne prindem de mîini și intrăm în cea mai înaltă și expresivă formă de a trăi – dăruind.

În conformitate cu anumite tradiții, anul începe cu luna martie, mai precis cu momentul echinocțiului de primăvară, cînd ziua devine egală cu noaptea și, din punct de vedere simbolic, toate principiile polare sînt într-un perfect și fascinant echilibru. Desigur, același lucru se petrece și în momentul echinocțiului de toamnă, iar creștinii ortodocși serbează începerea „anului bisericesc” în luna septembrie. Diferența dintre cele două echinocții este dată de perspectivă. Echinocțiul de primăvară exprimă începutul unei perioade în care Viața, principiile vitale, sînt în creștere, iar echinocțiul de toamnă marchează momentul de început al perioadei de diminuare pînă la stingerea totală a forțelor vitale ale naturii, ceea ce ar sugera o preocupare mai intensă față de munca spirituală și viața de dincolo, aspecte mult mai apropiate de tradiția creștină.

Luna lui Mart’e, după cum sugerează și numele, este sub semnul focului care trezește la viață. Și în prima zi a lunii avem un obicei cu adevărat glorios, acela de a dărui celor dragi mărțișoare. Inițial mărțișorul era doar o sfoară împletită din două fire, unul de culoare albă și unul de culoare roșie. Unul simbolizează Spiritul, celălalt Viața. Îngemănîndu-le nu facem altceva decît să unim în noi înșine aspirația spirituală cu vitalitatea unui suflet viu și plin de efervescență. Românul nu se teme de vitalitatea trupului său și crede cu tărie în adîncul inimii sale, că numai un suflet viu și în putere se poate apropia de Împărăția Cerurilor, în așa fel încît să fie respectate toate cîte sînt lăsate de la Dumnezeu.

 

Șnurul simplu, format din cele două fire de culori diferite, simbolizează armonia perfectă dintre Viață și Spirit și reprezintă, atunci cînd este purtat, semnul unei conștientizări superioare. Dăruind un mărțișor în prima zi a lunii martie, nu facem altceva decît să reamintim celor dragi simbioza perfectă care există între Spirit și Viață. Omul, centrat în spiritul său datorită perioadelor de recluziune și asceză, simbolizate de iarna care tocmai a trecut, se avîntă într-un mod perfect lucid și pe deplin conștient în vîltoarea Vieții odată cu venirea primăverii, pentru a extrage de aici cele mai suave picături de nectar.

Interesant este și faptul că în ziua a opta a lunii lui Mart’e este sărbătorită Femeia. Ortodocșii, în ziua a opta a lunii septembrie, sărbătoresc nașterea Fecioarei Maria! Cu siguranță că există o semnificație foarte profundă a celor două evenimente care se reîntîlnesc peste timp. În gnoza creștină, Fecioara Maria a ajuns să simbolizeze Principiul Feminin, Natura, Materialitatea lumii, Substanța din care totul se naște. Același lucru este simbolizat în alte tradiții spirituale de către Femeie. Femeia este simbolul perfect al Vieții, este chiar viața, este energia care naște și susține întreg universul. Celebrînd femeia în cea de-a opta zi a lui Mart’e, nu facem altceva decît să ne înnobilăm, deoarece, prin extensie, noi celebrăm întreaga Natură care este pe punctul de a se trezi la Viață în această lună.

Aceste două evenimente, atît de frumos păstrate încă de poporul român, ne spiritualizează chiar dacă între timp s-au mai pierdut din semnificațiile lor. În adîncul inimii, românii încă păstrează comori nebănuite de spiritualitate pură, elevată, universală, și cu siguranță va sosi și timpul în care toate se vor retrezi la viață. Să fim pămînt bun în care semințele bune să dea roade multe!

Dăruiți șnurul alb-roșu celor pe care îi iubiți, celebrați femeile pe care le iubiți, în toate ipostazele lor de soții, mame, iubite, surori, prietene, și astfel veți rămîne conectați la sursele inepuizabile de energie și înțelepciune ale Universului. Dacă femeile din viața dumneavoastră nu sînt doar un prilej de încîntare și poftă de viață, nu vă gîndiți că ceea ce am spus aici nu ar fi adevărat și că celebrarea femeii ar fi de fapt o găselniță artificială a unor „cucoane” dornice de emancipare. Femeia, ca simbol al Vieții, nu știe sa facă altceva decît să trăiască. Dar pentru ca dezvoltarea ei să fie echilibrată și armonioasă, pentru ca fructele Vieții ei să fie gustoase și „hrănitoare”, are nevoie de un mediu prielenic în care să se dezvolte. Femeia trebuie să se simtă iubită, protejată, respectată, dorită și mai ales integrată în Împărăția spiritului. Iar crearea mediului prielnic se pare că este o sarcină specifică a naturii bărbatului, pentru că aici pe pămînt el simbolizează manifestarea și lucrările Spiritului.

Dorința femeilor de a prelua conducerea în multe domenii ale vieții nu exprimă altceva decît o slăbire a implicării bărbatului în domeniile respective. Bărbatul este puternic atît timp cît este orientat către Dumnezeu. Dacă își pierde credința în Dumnezeu, bărbatul ajunge rapid neputincios și este firesc ca femeia să devină cu mult mai puternică, pentru că în cîmpul vieții este la ea „acasă”.

În societățile profund desacralizate, puterea bărbatului se bazează doar pe violență, teroare și brutalitate, ceea ce conduce în mod firesc la o „alterare” profundă a principiului Feminin, care, într-un astfel de climat, își pierde capacitatea de a se dezvolta armonios. Fără credință, bărbatul se „deconectează” de la Spirit și atunci singura putere de care se mai poate bucura pentru a trăi, o mai poate lua doar de la Viață, adică de la Femeie. Însă în subconștientul său este atît de mîndru sau atît de întunecat încît creează tot felul de strategii pentru a nu lăsa să se vadă slabiciunea lui și „hoția” lui.

 

Voi, minunate femei, iubiți-ne și arătați-ne cu umilința specifică naturii voastre superioare, drumul spre Spirit, pentru ca astfel să redevenim capabili de a vă iubi cu adevărat, de a crea mediul în care să înfloriți. În luna lui Mart’e simbioza dintre Viață și Spirit care apare la nivel Cosmic, rearanjează ordinea fireasca în lume și de aceea totul pare mai nobil și mai pur.

În luna lui Mart’e majoritatea oamenilor sînt prinși în acțiuni de purificare a mediului. La sate se curăță grădinile și poienile, livezile și pășunile, pentru ca totul să redevină util și frumos. Pentru cel inițiat, toate aceste acțiuni exterioare nu sînt altceva decît o prelungire a activității intense a celor două principii care acționează cu putere în adîncul inimilor noastre Să le ajutăm în munca lor, conștientizîndu-le și susținîndu-le prin eforturile noastre volitive.

Previous

Frunze, flori și roade noi

Next

Hai să-ți spun eu cum se face

3 Comments

  1. angelica

    Cind cuvintele tac, citeste-mi tacerea….
    Minunat! Mai Cristianule, mai….
    Si ce frumos a scris Mica cu suflet mare!
    Eu va multumesc !

  2. Brida

    „În adîncul inimii, românii încă păstrează comori nebănuite de spiritualitate pură, elevată, universală … Să fim pămînt bun în care seminţele bune să dea roade multe!” … La mulți ani lumină Om Bun!

  3. Mica

    Banuiam ca ne vei spune cateva ganduri si le asteptam, iar asteptarea n-a fost in zadar caci, in loc de ganduri, am primit o bucata de suflet mangaiata de spiritul curat al dumnezeirii.
    Da, barbatul este puternic atat timp cat este orientat catre Dumnezeu, iar femeia este facuta sa traiasca prin puterea lui.
    Este o ordine fireasca a lucrurilor: capul barbatului sa fie Dumnezeu, iar capul femeii sa fie barbatul (acel barbat care are pe capul său cununa dumnezeirii). Orice deconectare a acestei legaturi duce la dezechilibru, iar luna martie pare a fi o reasezare a firii in rosturile ei.
    „Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos : Dumnezeu.” spune in 1Corinteni 11.3 .
    Sa ai parte de bucuria sfanta, Cristian!
    Cu multa recunostinta si cu bucurie.

Dă-i un răspuns lui Brida Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén