Nu voi intra în chestiuni de ordin moral pentru a spune ce este sau ce nu este un viciu. În general, cam orice creează dependență poate fi considerat un viciu. Orice ne condiționează să realizăm o acțiune chiar împotriva voinței noastre, poate fi considerat un viciu. Calea cea mai directă de a elimina un viciu este să ne întărim voința, pentru a ne putea abține astfel de la continuarea realizării acelui viciu. Există îndemnul de a face apel la orice mijloace care să ne întărească voința, însă aceasta nu este o cale foarte eficientă, deoarece chiar dacă pentru anumite perioade de timp viciul este oprit, majoritatea oamenilor ajung să recidiveze. Pentru a elimina cu adevărat un viciu este necesară o transformare mai amplă a ființei și nu doar o întărire a voinței. Orice viciu oferă o anumită plăcere, o anumită satisfacție, la care nu putem renunța ușor. Dacă vrem să eliminăm un viciu este necesar să aducem în suflet o satisfacție sănătoasă, cel puțin la fel de intensă ca cea obținută prin intermediul viciului respectiv.
Eliminarea viciilor minore se poate face prin creșterea frecvenței de vibrație a ființei. Exersarea virtuților conduce întotdeauna la creșterea frecvenței de vibrație a sufletului. De exemplu nu pot nici măcar să mi-o închipui pe Maica Tereza fumînd. Compasiunea vie, intensă și mereu prezentă în suflet face imposibilă manifestarea viciilor. Toate viciile sînt susținute de energii cu frecvențe joase. Dacă simultan cu abținerea de la realizarea unui viciu, căutăm să realizăm acțiuni și atitudini care să conducă la creșterea nivelului de vibrație al sufletului, de exemplu să fim cît mai compasivi, atunci eliminarea viciului se poate obține mult mai ușor, iar riscul recidivei este mult diminuat. Deci, calea de a scăpa de un viciu constă în căutarea și realizarea unor activități sau menținerea unor atitudini interioare care să fie susținute de energii cît mai elevate, cum ar fi: compasiunea, iubirea, credința, înțelepciunea ș.am.d.
O bună parte dintre cei care au preocupări spirituale întîmpină dificultăți în renunțarea la unele vicii minore. Există două explicații posibile: ori se auto-amăgesc că respectivele vicii nu sînt vicii, ori practica lor spirituală este anemică și, astfel, nu reușesc să-și modifice cu adevărat nivelul vibrațional al ființei, în sensul creșterii frecvenței. Legea spune că, dacă nivelul de vibrație al ființei crește, energiile de frecvență joasă sînt eliminate pur și simplu, datorită unei probleme de incompatibilitate. Nu poți să vibrezi și pe frecvențe joase și pe frecvențe înalte simultan. Renunțarea la vicii este totodată un semn că ființa s-a transformat în bine din punct de vedere spiritual. Faptul că au dispărut chiar și cele mai mici tentații de a mai relua un viciu este semnul consolidării unui nou nivel de vibrație al sufletului, semnul clar al unei evoluții spirituale autentice. Cît timp ești pe o cale spirituală, dar în același timp încă mai întreții o serie de vicii, de exemplu fumatul, înseamnă că încă nu s-a produs cu adevărat o creștere a nivelului de conștiință. Preocuparea continuă de a ne spiritualiza, efortul sincer de a vibra pe frecvențele înalte ale virtuților, simultan cu voința de a elimina viciile, vor conduce treptat la efectele scontate. Succes!
Lasă un răspuns