Trăim într-un univers care, din perspectiva conștiinței ultime, este doar un vis, o realitate iluzorie. Totuși, în interiorul visului suntem reali, avem o existență obiectivă. Problema omului este că, prin intermediul minții și limbajului, interpretează într-un mod personal realitatea obiectivă și, astfel, devine captiv propriilor sale judecăți. Trezirea presupune ca, mai întâi, să devenim conștienți de realitatea obiectivă așa cum este ea, iar pentru aceasta este necesar să ținem cont de câteva reguli.
Una dintre reguli ar fi să folosim cu mult mai multă atenție limbajul, să folosim cuvintele doar pentru a reda adevărul și ceea ce este necesar de comunicat. Altfel spus, trebuie redusă și chiar eliminată bârfa, obișnuința de a vehicula informații neesențiale și cel mai adesea neadevărate despre oameni și lucruri.
O a doua regulă ar fi să facem cât mai puține presupuneri sau, în limbajul de acum două mii de ani, să nu ne facem griji inutile.
Și, în sfârșit, o a treia cerință ar fi să nu judecăm, să eliminăm acest obicei de a-i judeca pe ceilalți, adeseori în mod pripit și superficial.
Ținând cont de aceste trei reguli ne putem transforma întreaga viață. Vom reuși astfel să ne „trezim” să devenim conștienți de realitatea obiectivă așa cum este ea. Desigur, vom mai avea apoi de făcut un pas, să conștientizăm faptul că și realitatea obiectivă este la rândul ei iluzorie din perspectiva conștiinței ultime, dar fără prima trezire nu poate fi obținută cea de a doua!
Lasă un răspuns