Luna august, luna concediilor pentru majoritatea oamenilor, luna vacanțelor, luna deconectării de la obișnuitele treburi cotidiene. În tot acest context puțini mai realizează că luna august este lună de sfirșit de an, conform calendarului Bisericii. Sărbătorile din calendarul creștin au semnificații profunde, adeseori ascunse într-un ezoterism fin, care cumva, oficial, a fost lăsat deoparte, dar nu abandonat odată cu repudierea gnosticilor. Sărbătorile de peste an, mai exact ordinea lor, are legătură cu drumul parcurs atît de fiecare om cît și de întreaga Creație pe calea manifestării și apoi a resorbției. Anul Bisericesc, cum i se mai spune, începe la 1 septembrie și se termină la 31 august. Astfel, sărbătorile principale, sau anumite sărbători înșirate de-a lungul anului au o semnificație multiplă, adeseori greu de înțeles pentru creștinii de obște. În primele 7 zile ale anului bisericesc sînt pomenite cele 7 zile ale Creației. Apoi, pe 8 septembrie este sărbătorită într-un mod sublim Nașterea Fecioarei Maria, nașterea întregii Creații, prin intermediul Eternului Feminin, Fecioară și Mamă a tot și a toate. Prin sărbătorirea Nașterii Fecioarei Maria este sărbătorită într-un anume fel apariția întregii Creații. Apoi în luna august, pe 15, este sărbătorită „Adormirea Maicii Domnului” adică, este sărbătorită transcenderea întregii Creații, reîntoarcerea în inima lui Dumnezeu. Numai că acestă întoarcere este precedată de „Schimbarea la față” sărbătorită în 6 august. Prin această sărbătoare întreaga Creație a fost unificată cu Dumnezeu, Lumina necreată a lui Dumnezeu pătrunzînd și radiind din ființa trupească a lui Iisus Hristos. Această îndumnezeire a materiei care se produce la 6 august poate fi înțeleasă totodată ca un triumf al Luminii asupra materiei, dar mai degrabă trebuie văzută această sărbătoare ca o revelare a faptului că Lumina lui Dumnezeu ne pătrunde continuu. Odată revelată această taină, existența în trup nu se mai justifică, existența întregii materii nu se mai justifică, astfel că întreaga Creație este resorbită, ”Adormită”, transcenderea culminînd cu sărbătoarea din 29 august, „Tăierea capului Sfîntului Ioan Botezătorul”, adică transcenderea finală a gîndurilor a realității percepută prin intermediul minții. Astfel, se încheie Anul Bisericesc cu reîntoarcerea întregii Creații în inima și ființa lui Dumnezeu.
Desigur, v-am prezentat aici doar un mod de a privi cîteva dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin, mod care vă poate suscita interesul față de latura mistică a sărbătorilor și nu doar față de latura lumească cu bîlciuri și alte cele.
Lasă un răspuns