Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Născuți pentru a fi fericiți

Cu toții sîntem născuți pentru a fi fericiți. Așa cum orice sămînță care încolțește își caută calea către lumină, la fel și noi căutăm mereu calea către fericire. Sîntem creați pentru a exprima bucuria, trăim pentru a fi bucuroși, existența noastră capătă sens doar cînd ne gîndim că ne-am născut pentru a ne bucura unii pe ceilalți. Orice om este conceput în și cu bucurie. Iată de ce vă rog să încetați să vă mai justificați orice formă de suferință. Nici o suferință nu este normală. Durerea provocată de afecțiuni ale corpului este singura formă de suferință justificată. În rest, toate suferințele noastre rezistă în timp doar pentru că le permitem aceasta. Să nu mai hrănim suferința. Este suficient că dau peste noi tot felul de necazuri. Ne zdruncină și ne îndurerează tot felul de probleme. Nu mai hrăniți suferința menținînd-o în viață mai mult decît trebuie, prin autocompătimire sau tot felul de convingeri eronate. Nu vă mai impuneți să suferiți și spun aceasta pentru că știu că există mulți oameni care își impun să sufere și consideră că este normal să sufere; există oameni care își justifică suferințele și le mențin în viața lor pentru că au ajuns să creadă că așa este normal. Nu vă mai lăsați cuprinși de suferință doar pentru că într-o anumită situație marea majoritate a oamenilor suferă. Bucuria este normală, bucuria este scrisă în structura noastră existențială, bucuria este puterea noastră, ea trebuie căutată mereu, ea trebuie susținută mereu.

Să zicem că este omenește să suferim în anumite situații pentru că așa ne-am obișnuit, dar în momentul în care ajungeți să vă autoconvingeți că este normal să suferiți, deja este prea mult! În momentul în care ajungi să vrei mai mult să te menții în suferință decît să cauți să trăiești bucuria, ceva nu mai face parte din normalitate! Suferințele sînt accidente existențiale, n-avem cum să ne ferim de ele tot timpul, ne mai îmbolnăvim, dar așa cum orice om care știe că s-a îmbolnăvit caută să se vindece, tot așa orice om care  suferă trebuie să acționeze grabnic în vederea îndepărtării suferinței. Bucuria face parte din temeiul existenței noastre. Bucuria este creată încă de la început, ea își are rădăcinile în Cer. Bucuria este reală, este adevărată și este înscrisă în natura noastră dintîi. Căutați mereu bucuria! Bucurați și bucurați-vă! Căutați mereu argumente doar pentru a fi în bucurie!

Previous

Între credulitate și îndoială

Next

Sărbători fericite!

1 Comment

  1. E bine subliniat fupatl ca bogatia nu inseamna numai bani, pentru ca majoritatea oamenilor la asta se gandesc cand aud acest cuvant. E vorba pana la urma de echilibrul la care ar trebui sa ajungem intre corp, minte si suflet, fiecare din aceste parti ale fiintei noastre avand nevoi diferite, si neglijarea uneia in favoarea alteia duce la perturbarea intregului. Totusi cred ca dintre acestea trei, ca sa ajungem la starea de echilibru, ar trebui sa-i dam sufletului rolul de coordonator al intregului, altfel riscam sa ne pierdem in nevoile trupului (care de cele mai multe ori cresc pe masura ce creste si venitul) sau in cele ale mintii, ale ratiunii care pot produce perturbari de alta natura, daunatoare sufletului si chiar trupului (stim cu totii ca pana nu ne linistim mintea nu putem percepe acea indrumare launtrica de factura divina, acea soapta a sufletului care ne vorbeste, calauzirea divina caruia fiecaruia ne este data).Trupul si mintea nu pot fi negate, intr-adevar, dar cu ajutorul sufletului (care e parte divina si tinde mereu sa se intoarca de unde a plecat, adica la Dumnezeu), acestea pot fi transformate cu adevarat in salas luminos al sufletului. Sfintii parinti ne-au aratat ca acest lucru este posibil, si ce bine mirositor, neputrezitor si facator de minuni devine un astfel de trup dupa moarte (si stim cu totii cum traiau sfintii parinti in pustie). Desigur ca putini sunt cei dintre noi care-si aleg un astfel de drum, dar totusi e o cale din care fiecare are de invatat.Putem sa avem abundenta materiala, rationala dar daca nu o avem pe cea sufleteasca cred ca niciodata nu vom fi fericiti si impliniti, si vom simti mereu un gol interior, mai mult sau mai putin constientizat golul din sufletul nostru.Discutia e frumoasa si poate continua. Ma opresc aici, insa.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén