Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Totalitatea

Nu contestă mai nimeni că actualmente omul beneficiază, datorită progresului științific, de o ameliorare a condițiilor de viață. Timpurile actuale ne-au adus destul de multe beneficii, dar au facut totodată să dispară unele lucruri și, mai ales, unele atitudini excepționale comune mai tuturor oamenilor nu cu mult timp în urmă. O pierdere semnificativă din punctul meu de vedere este conștientizarea totalității. Nu cu mult timp în urmă omul era conștient de faptul că trăiește într-un univers finit. El cunoștea granițile lumii, putea să înglobeze în mintea sa, chiar dacă era rudimentară din anumite puncte de vedere, întreaga lume. Un om care trăiește cu conștiința totalității, un om care înglobează în conștiința sa întreaga lume își trezește astfel conștiința transcendentă, devine conștient de acea parte a ființei sale prin care există dincolo de lume, dincolo de spațiu și timp. În vechime, cu ocazia anumitor sărbători anuale, erau repovestite miturile cosmogonice și astfel cel care le asculta reușea astfel să înglobeze în ființa sa măruntă întreaga lume.

Astăzi, aproape că nu mai există această conștiință a totalității. Aproape nimeni nu mai integrează în conștiința sa întreaga lume, întregul Univers. Trăim cu o conștiință limitată și ne-am resemnat copleșiți în fața imensității și complexității universului. Perspectiva totalității, integrarea întregii creații în propria conștiință este totuși o modalitate benefică și totodată necesară pentru a ne menține sufletul sănătos și luminos. Imaginați-vă din cînd în cînd că puteți vedea întreaga planetă, întregul sistem solar, întreaga galaxie, întregul Univers. Realizați această cuprindere  a totalității și urmăriți să simțiți ceea ce trezește în sufletul vostru perspectiva întregului Univers. Nu este necesar să ajungeți pe stația orbitală sau pe Lună pentru a cuprinde în „vederea” voastră imaginea întregii planete. Puteți să faceți aceasta cu ochiul minții. Dacă te familiarizezi cu această perspectivă a totalității trezești în tine rezonanța cu starea de unitate, te simți întreg, complet și chiar începi să simți că omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, fiind o imagine a totului. Problemele curente ale vieții de zi cu zi capătă cu totul altă pondere atunci cînd le raportezi la întreaga creație; visele devin mai vii și mai înalte, ambițiile mercantile legate de lumea imediat înconjurătoare se estompează. Mintea devine mai cuprinzătoare și mai liniștită, caracterul se îmbunătățește. Ar fi interesant de observat dacă la astronauții noștri, care au avut ocazia să privească Pămîntul de sus și să cuprindă în viziunea lor întreaga lume au apărut modificări comportamentale benefice, s-a restructurat gîndirea, au devenit mai profunzi, mai liniștiți, mai fericiți! Eu cred că da!

Un om care trăiește frecvent cu această conștientizare a totalității poate să se ridice deasupra lumii, ajunge să simtă prezența totului în orice și oriunde. La fel cum un om care iubește simte în ființa de care s-a îndrăgostit totul, la fel reușim să obținem aceeași conștientizare prin integrarea în viziunea noastră a totalității, a întregii lumi. Conștientizarea totalității alungă superficialitatea și chiar dacă nu devenim erudiți și enciclopedici, vom dobîndi totuși profunzime, claritate și discernămînt. Cuprindeți în îmbrățișarea gîndurilor voastre totul și veți fi surprinși de cît de puține lucruri veți mai simți nevoia să le aveți.

Previous

Axul vieții

Next

Nevoia de educație

4 Comments

  1. anisa manescu

    „Un om care trăieşte cu conştiinţa totalităţii, un om care înglobează în conştiinţa sa întreaga lume îşi trezeşte astfel conştiinţa transcendentă, devine conştient de acea parte a fiinţei sale prin care există dincolo de lume, dincolo de spaţiu şi timp.” Foarte frumos si bine spus! Este si aspiratia sufletului meu 🙂
    „Fiecare e înzestrat si trimis sa împlineasca un rost al lui Dumnezeu printre oameni. (…) La temperaturile la care se alege aurul fiintei noastre de zgura acestei fiinte, în firea noastra apare modul divin de a fi, de a voi, de a gândi.” (Parintele Arsenie Boca)

  2. Claudiu

    Mintea poate fi ajutată să accepte și să înțeleagă ideea totalității prin rezolvarea unor probleme. Una se referă la modul în care reușim să vedem lucrurile din jurul nostru în comparație cu imaginile pe care le vedem atunci când ne imaginăm ceva. Acest exercițiu poate fi de folos cititorilor, după umila mea părere.
    Cum se face că, atunci când privim un obiect, cu toate că imaginea se formează în creier, noi vedem obiectul la distanță de noi? Spunem despre el că se află undeva, departe de noi.
    Când ne imaginăm un obiect, cu toate că imaginea lui se formează tot în noi, spre deosebire de primul caz ea este conștientizată ca fiind în interiorul și nu în afara noastră.
    Rezolvarea acestei probleme de percepere în mod diferit a două imagini formate în același mediu poate oferi cititorilor dumneavoastră concluzii interesante.

  3. Cristian Ţurcanu

    In primul paragraf am specificat si eu ca mare parte din oameni si nu toti aveau aceasta constiinta a totalitatii sau altfel spus a lumii ca întreg, bine delimitat cel putin din punct de vedere spatial daca nu chiar uneori si temporal. Daca evolutia spirituala a celor din vechime pornea de la patrunderea voalului in spatele caruia se ascundea Dumnezeu, credinta ca El exista fiind aproape innascuta sau apriorică, actualmente o mare parte din drumul transformarii tine de convingerea mintii ca Dumnezeu există.

    Insa, constiinta totalității nu trebuie corelată doar cu aspirația la desăvîrșire. A trăi cu o conștiință a totalității este totodată o modalitate de ameliorare a vietii de zi cu zi, o șansa de a crește profunzimea gîndirii, de a maturiza sufletul, de a crea o lume mai buna pentru tine si pentru cei din jurul tau.

  4. Claudiu

    Cu siguranță, nu toți oamenii din vechime trăiau această stare a conștiinței, dar mintea lor accepta existența ei, chiar dacă nu o experimenta direct. Astăzi, ca și în vechime, înainte de a trăi direct conștiența întregului, este necesar ca mintea, care elaborează permanent și analizează, să accepte inițial, prin deducțiile ei logice, că starea menționată poate exista. Mintea ne poate conduce mai întâi către concluzia unității, apoi ea se retrage și apare experimentarea unității.
    Strămoșii noștri acceptau ca evidentă existența lui Dumnezeu, mintea lor nu lupta să argumenteze inexistența Sa. Noi , cei pe care viața socială ne-a îndepărtat permanent de sursa existenței, prinși parcă fără de scăpare în lumea iluziilor eu-lui, trebuie mai întâi să-i dăm minții sofisticate informația spirituală. Analiza va conduce apoi către concluzia unității, a totalității și, în continuare, cu voință și inspirație divină, vom începe să o trăim.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén