Începînd din acest an voi organiza periodic un workshop pentru dezvoltarea păcii interioare. Workshopul este structurat în două module de cîte 4-5 ore fiecare modul. Cele doua module vor fi programate în doua zile consecutive, de regulă în week-end sau in aceeasi zi daca va fi necesar. Avînd în vedere că numărul de locuri este limitat este necesar să vă înscrieți în prealabil prin email paceinterioara@yahoo.com sau la telefon 0724372269. Vă aștept cu mare drag să lucrăm împreună pentru pacea interioară.
Autor: Cristian Țurcanu Page 7 of 36
Este mult mai bine ca ceilalți să vadă la tine efortul de a transforma un defect, decît efortul de a-l ascunde.
Investim foarte multă energie în imaginea de sine, pe care să o arătam celorlalți, cheltuim resurse semnificative pentru a ne întreține măștile care, oricum, nu ne aduc decît niște beneficii de moment, în loc să urmărim să transformăm ceea ce vrem să ascundem. Învățăm să ne construim măști în loc să învățăm să ne acceptăm așa cum sîntem, să ne iubim și să transformăm ceea ce este de transformat. Este mult mai înțelept să investim în simplitate și sinceritate, decît în metode sofisticate de a impresiona și de a atrage atenția celorlalți, prin măști artificiale.
Fie să ne trezim și să alegem să investim energie în curajul de a fi autentici, în preocuparea constantă de a ne transforma, decît să investim în construirea unei imagini false de sine. Este cu mult mai înțelept să investim energie în aceste lucruri decît în măștile pe care să le purtăm. Mai devreme sau mai tîrziu măștile vor cădea, însă ceea ce am acumulat în suflet va rămîne mereu un bun al nostru.
Știu că a fost o vreme în care am fost prieten bun cu vorbele, cu multele cuvinte. Iubitele mele erau cărțile, prietenii mei erau librarii și anticarii. Au trecut! Nu mai filosofați. Măcar de sărbători lăsați folosofările. Trăiți, simțiți, exprimați cu naturalețe ceea ce propriul suflet vă inspiră. Ascultați, priviți, gustați, atingeți, adulmecați cu nesaț mireasma văilor și a vîntului călător. Fiți cît mai naturali! Fiți în voi înșivă, acasă, nemuritori, incredibil de frumoși și de luminoși. Iubesc, vă iubesc, trăiesc! La mulți ani! Vă doresc tuturor multă sănătate și seninătate!
Cînd nu mai știi pe ce drum să apuci, mergi pe calea bunătății. Cînd te simți neputincios, mic și neînsemnat amintește-ți de bunătate. Cînd nu mai știi ce s-ar mai putea face și parcă s-au închis deodată toate ușile, nu dispera, deschide-ți sufletul pentru a lăsa să se reverse din el bunătatea. Ea niciodată nu se epuizează. Niciodată nu ne va fi luată șansa de a fi buni, de a dărui bunătate, de a răspunde cu bine. În bunătate este esența umanității noastre și totodată a îndumnezeirii noastre.
Prostia este păguboasă indiferent de forma în care se manifestă, însă cea mai dezastruoasă formă de prostie este aceea a oamenilor inteligenți. În anumite domenii mulți oameni dobîndesc o cunoaștere semnificativă, la testele de inteligență obțin punctaje foarte bune, însă aceștia se dovedesc extrem de nepricepuți, chiar dau dovadă de o prostie foarte mare în alte domenii ale vieții. Practica ne arată că un om cu un IQ ridicat, cu tot felul de diplome și doctorate poate fi extrem de prost în alte privințe. Se pare că în cazul acestora IQ-ul ridicat este folosit tocmai pentru a-și consolida prostia, pentru a-și argumenta unele convingeri eronate, care, în mod normal, nu le au decît oamenii cu minte mai puțină. De exemplu, înainte de a se inventa avionul o mare parte dintre savanții vremii susțineau sus și tare cu argumente extraordinar de solide că niciodată nu se va inventa un obiect mai greu decît aerul, care să poată zbura. Avionul a fost totuși inventat! Cele mai mari pagube le produc oamenii inteligenți care își folosesc inteligența pentru a-și argumenta și fortifica unele atitudini sau convingeri izvorîte din prostie.
Porniți mereu de la prezumția de bunătate, de la prezumția că oamenii sînt buni și apropiați-vă unii de ceilalți cu bunătate. Fie ca bunătatea și prezumția de bunătate să fie ultimul lucru la care să renunțați! Fie ca bunătatea să ne fie mereu confirmată, mereu îmbelșugată! Fiți binecuvîntați cu un suflet plin de bunătate, înconjurați mereu de oameni plini de bunătate! Este atît de ușor să fim buni! Sînt atît de multe beneficiile unei vieți în care dăruim mereu bunătate! Cuvintele sînt de prisos! Acordați mereu fiecărui om pe care îl întîlniți prezumția de bunătate. Este cea mai bună cale a vindecării și a transformării!
Adeseori ne surprindem în ipostaza căutătorului, ca și cum Dumnezeu s-ar afla ascuns undeva, iar noi trebuie să-l găsim. Adeseori ne tînguim „arată-mi-te Doamne, te caut de atîta timp!” sau spunem cu indignare uneori „unde ești Doamne?” cînd, de fapt, dacă este să credem cu adevărat în Dumnezeu ar trebui să știm că El este în tot și în toate – omniprezent. Nu-l transformați pe Dumnezeu într-un obiect, în ceva ce trebuie căutat și cunoscut. Trăiți mereu cu sentimentul că El este aici și acum în ceea ce simțim, în ceea ce gîndim, în ceea ce ni se petrece – El este mereu prezent, este ceea ce este!
Adeseori te poți surprinde întrebîndu-te dacă mai simți cu adevărat iubire față de cineva sau dacă mai ești iubit? Atît timp cît mai apar momente în care privești ființa pe care o iubești ca și cum ai vedea-o pentru prima dată înseamnă că încă o iubești. Dacă ți se petrece să rămîi adeseori minute întregi sau, măcar secunde bune, privind plin de drag către ființa iubită, atunci cînd ea nu știe că este privită, înseamnă că o iubești. Știi că ești iubit dacă îi suprinzi uneori privirea plină de încîntare poposind asupra ta, dacă o surprinzi privindu-te cu drag, cînd tu ești concentrat pe altceva. Dacă îi apare o ușoară fîstîceală atunci cînd îi surprinzi privirea orientată îndelung asupra ta, atunci cu siguranță îi ești tare drag.
Seninătatea va rămîne mereu aspirația cea mai profundă a sufletului. Ne amăgim uneori că savoarea vieții o vom găsi în vîltoarea pasiunilor sau alteori ne lăsăm înșelați cum că norii negri ai suferințelor ar avea nu știu ce profunzimi, cînd de fapt seninătatea este cea mai adîncă și mai înaltă stare cu putință.
Ai apărut în fața mea
cu sufletul doldora de frumusețe.
M-ai scăldat în laptele bunătății tale,
M-ai uscat cu șoapte fierbinți,
M-ai așezat în inima ta și m-ai privit…
M-ai privit pînă mi-ai prins firul gîndurilor
si cu mișcări dibace ai tras de el … si
mi-ai destrămat toată țesătura minții.
Atunci m-am văzut și m-am îndrăgostit!