iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Controlul emoțiilor

Emoțiile sînt trăiri mai mult sau mai puțin intense pe care le resimțim la nivel psihosomatic, dar ele sînt declanșate, de fapt, de un iureș al gîndurilor, de o avalanșă de gînduri. În mod normal gîndirea noastră are o viteză relativ constantă. Un gînd se naște din alt gînd și uite așa se scurg în continuu prin mintea noastră aproximativ șaizeci de mii de gînduri pe zi. Uneori, un gînd anume, în anumite conjuncturi, poate să accelereze foarte mult nașterea următoarelor gînduri, mintea intră într-un fel de vrie, energia care ne traversează ființa crește exponențial și resimțim acest lucru prin modificări semnificative, mai ales la nivel somatic. De exemplu, putem constata o accelerare a bătăilor inimii, înroșirea obrajilor, fluturi în stomac, înmuierea genunchilor și multe altele. Numim această manifestare – emoție. Uneori avem senzația că de fapt, atunci cînd avem o emoție puternică nu mai gîndim și am ajuns să credem că emoțiile sînt altceva decît gîndurile. Totuși, emoțiile nu sînt altceva decît o modalitate particulară de funcționare a gîndirii. Emoțiile sînt declanșate de o avalansă de gînduri. Unii oameni au o gîndire mai constantă, rareori își iese din ritm și spunem că acești oameni sînt raționali. Alți oameni au o predispoziție mai mare în ce privește declanșarea avalanșolor la nivelul minții (sînt mai prăpăstioși), gîndirea lor se accelerează cu ușurință și creează vîrtejuri imenese de gînduri, care atrag în ființa lor o energie mult mai mare decît aceea cu care sînt obișnuiți și această energie este resimțită ca emoție. Spunem că acești oameni care au astfel de predispoziții sînt preponderent emoționali.

În timpul unei avalanșe de gînduri, acestea se succed cu o viteză foarte mare și este posibil ca noi să nu le mai conștientizăm și să avem senzația că ni s-a oprit mintea. Dacă sîntem atenți, putem observa că orice emoție este declanșată de un anumit gînd. Ca atare, dacă vrem să avem control asupra emoțiilor perturbatoare – frica, furia, gelozia, mîndria ș.a. – este necesar să facem în așa fel ca mintea să funcționeze constant, să evităm intrarea ei în vrie necontrolată, iar energia care ne poate inunda brusc, la un moment dat, să aibă spațiu interior suficient de mare în care să se poată mișca. Putem obține aceasta, fie lărgind spațiul minții, avînd o cunoaștere mai vastă și mai profundă asupra realității, fie reducînd volumul de gînduri atunci cînd simțim că o astfel de emoție este pe cale să se declanșeze, focalizîndu-ne mintea pe realitatea imediată. Gîndurile multe care apar în momentul în care se declanșează o emoție sînt legate întotdeauna de PRESUPUNERILE pe care le facem vizavi de o anumită situație. Simultan cu creșterea numărului de gînduri are loc o contracție a ființei sau altfel spus o centrare a atenției pe doar cîteva aspecte ale eului. Astfel, inainte de a se declanșa o emoție foarte intensă se produc aceste două fenomene: pe de o parte creșterea bruscă a numărului de gînduri și a vitezei lor, iar pe de altă parte contracția ființei, focalizarea minții doar pe un anumit subiect. Ambele efecte sînt contracarate dacă reușim să ne orientăm gîndurile pe ceea ce percepem prin simțuri, pe realitatea imediată, pe ceea ce știm că sîntem ca și suflet nemuritor și indestructibil. Dacă am reuși să rămînem focalizați asupra momentului prezent, observînd doar CEEA CE ESTE așa CUM ESTE, fără să mai facem presupuneri legate de ce ar putea să fie sau să nu mai fie, gîndurile se vor împuțina și emoția va putea fi controlată. Dacă emoția ajunge să se declanșeze, măcar după ce trece vîrful de intensitate maximă, urmăriți să vă gîndiți cît mai puțin la ea și să nu o mai hrăniți. Se știe la ora actuală, de exemplu, că o frică este cu atît mai mare cu cît avem o imaginație mai bogată! Cel puțin frica, dar celelalte emoții sînt în proporție de peste 90% o creație a imaginației noastre!

După fiecare emoție avem tendința să vorbim în gînd, uneori chiar cu voce tare, tot felul de lucruri despre ceea ce am trăit. Este necesar să evităm să mai întreținem astfel de gînduri care vor face să se prelungească efectele emoției perturbatoare sau chiar să îi declanșeze un alt maxim de manifestare. Cum mintea nu poate fi oprită să gîndească, o puteți opri să se mai gîndească la emoția perturbatoare care v-a cuprins, dîndu-i alt subiect asupra căruia să se concentreze. Știu că nu este simplu, dar aceasta este calea cea mai eficientă și constructivă de a ne ține sub control emoțiile perturbatoare sau pentru a minimiza efectele lor nocive.

Previous

Adevărat a înviat!

Next

Ceea ce merită

4 Comments

  1. draupadi

    va multumesc din suflet !
    realizez ca pe treapta pe care ma aflu acum, nu vad prea clar……dar aspir sa urc tot mai sus…

    Imi plac mult articolele d-voastra ca raspuns la tematicile autorului. Va admir.

  2. cristina

    Adeseori am intalnit o confuzie intre ceea ce numim emotie si ceea ce numim sentiment…Confuzia la nivel de traire si de intelegere e destul de grava si pt a ma face inteleasa voi da un exemplu clasic…Suntem barbati si femei…ne intalnim unii cu altii iar baza atractiei sunt inregistrari vechi la nivel de subconstient,pe acesti stimuli din exterior adusi de partenerul din intalnire,….vin la suprafata emotiile.
    Reactionam functie de ele si facem pasi pe drumul trasat de reactivitate si nu de actiunea constienta, apoi numim asta….dragoste.
    ‘M-am indragostit…! Am fluturi in stomac si ma gandesc numai la ea/el’ Dar, cat tine ‘dragostea’ ?Ce aduce de fapt acel cumul de inregistrari subconstiente vechi spre constientizare si ratam datorita confuziei?!?…De aceea relatiile noatre, daca ne privim cu sinceritate, ori… nu tin atata cat sa ajungem sa identificam adevarata dragoste in ele, Iubirea si cresterea, ori… tin mult dar descarca fiecare acolo emotii jos vibratorii cum ar fi gelozia…posesivitatea…agresivitate si nu numai, fara a le mai si curata

    In momentul in care apare un stimul exterior(- si acesta poate fi vocea persoanei, un cuvant rostit, o asociere”intamplatoare” a unei culori purtate si a propozitiei rostite, o conjunctura -orice poate fi un stimul exterior ne invata psihologia dar mai profund…dianetica-)activeaza emotii puternice negative pe care s-au facut inregistrari in subconstient, in trecut.Bineinteles ca si pe emotii puternice in imprejurari fericite facem inscrieri….emotii pozitive, pt ca emotia e un suport de inregistrare .Ei…si uite asa stimulati luam decizii de a merge mai departe, cumva!

    Hai sa privim si cum functioneaza in legatura unele cu altele din ceea ce am scris…tot prin exemple:
    Daca , de pilda, in viata intrauterina, cat ai fost fat, parintii au avut un conflict in care mama si implicit tu ai fost agresat prin cuvant, sau chiar fizic…cu o lovitura, in momentul in care unii factori din acea conjunctura se intrunesc( in care s-au facut inscrieri in subconstient, de trauma), desi acum esti adult si sa spunem ai o viata linistita, reactia ta va fi in concordanta cu emotia trecutului.Atunci cand in preajma ta cineva va tipa asemanator cum au facut-o parintii candva ‘hei! ma enervezi!!!pleaca!”, dintr-o data te cuprinde nelinistea si teama sau angoasa se instaleaza si nici macar nu constientizezei ce e…Iti spui ca ai o stare proasta, o…migrena, ca ploua afara sau cine stie ce….dar emotia negativa nu o cureti…si functioneaza ca un program mental suprapus pe cel arhetipal, corect, initial , nevirusat…Oare cate asemenea programe-emotii nu am cumulat noi de-a lungul veitii?…Vietilor?!?

    Cu urmatorul pas al dialogului nostru,sa mai facem o legatura….In momentul in care esti deja tulburat de un stimul exterior, gandurile tale- de furie sau gelozie, sau…neincredere, frici…,-au o proprietate pe care e bine sa o amintim si anume ca prin rezonanta vor atrage din mentalul comun sau…subconstientul colectiv- cum l-a numit Freud- ganduri de acelasi nivel vibrational..
    Cu cat te adancesti in povestea lor falsa,duci o disputa si nu iti acorzi sansa de a te decupla de la mentalul comun , cu atat enrgia pe care acestea ti-o dizloca spre consum creste si te vei trezi epuizat de o lupta fantasmagorica in care nicicand nu vei iesi invingator.Primul „ranit”….vei fi tu
    Ce e de facut?….E de invatat ca ori de cate ori apar tulburari in fiinta noastra sa constientizam ca sunt inregistrari ale subconstientului in rezonanta cu cel colectiv si sa invatam sa ne decuplam de acolo
    Cum?
    Metodele sunt f multe, variate, dar iata ca in dimineata aceasta am primit de la cineva drag mie un material numit „pledoarie pt o carte”…si am sa sustin cu mult avant asta…sa citim, sa aplicam,sa invatam sa traim constient si nu lasand pe fiecare in parte sa ne conduca de la bordul navei performante care suntem, apasandu-ne butoanele emotiilor inconstiente! De ce daca cineva , cand ma intalneste imi spune „vaiii!!! dar ce rau arati azi”, eu sa ma conformez, sa ma gandesc ca asa e…, uite in ce hal sunt si…sa decad de la un minut la altul oglindindu-i vibratia? De ce sa nu ma centrez in singurul adevar neschimbator ca sunt fiinta perfecta, parte din Dumnezeu,port chipul si…. asemanarea Lui- pe care stiu sigur ca o realizez continuu!
    Meditatia, hatha yoga, lucrul cu tine insuti si cu credinta in Inteligenta Divina care ne-a construit si ne-a dat si instrumentele necesare devirusarii…pt ca El a stiut ca vom deveni „creativi” in campul acesta!

    Revenind la dragoste, la ‘indragostire’, ea va fi reala in momentul in care nu ne vom mai intalni cu celalalt rezonand pe inscrieri negative identice- ca o lectie…intr-o clasa comuna, colegi de banca pana la curatare-ci…constientizandu-ne emotiile negative deja, vom avea parte de intalniri dincolo de periferia fiintei,
    …in centrul ei!
    De acolo vom vibra sentimente si vom emite ganduri de o alta calitate vibrationala.
    E…altceva decat emotia!
    Inchei dialogul cu speranta ca fiecare participant sa inteleaga ca suntem complecsi si ca in acest complex ADEVARUL are tot atatea nuante cate trepte spre Cerul interior am parcurs…Deci ceea ce azi vad asa, maine….se va completa altcum,poate
    Multumesc Cristian si…usa INTELESULUI sa ramana deschisa!

  3. draupadi

    te rog, vorbeste-ne despre emotie si subconstient, daca exista vreo legatura si de ce…..
    daca trairile reprimate candva pot exprima mai tarziu emotii necontrolate……
    vreau sa stiu in ce masura subconstientul poate fi „curatat” de anumite depuneri din trecut…..

    multumesc !

  4. o fiinta

    Multumesc pentru acest articol, ai explicat foarte pe intelesul meu mecanismul emotiilor. Serios ca pana inainte sa-l citesc nu pricepeam nimic 🙂 Multumesc!

Dă-i un răspuns lui o fiinta Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén