iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Adevărat a înviat!

În copilărie sărbătorile durau mai mult. Mai ales sărbătoarea Învierii Domnului era mai mult timp prezentă în gîndurile și în inimile oamenilor! Timp de 40 de zile pînă la Înălțare ne salutam cu „Hristos a înviat” și răspundeam cu „Adevărat c-a înviat”. Și pe atunci eram sub regim comunist, care, oficial scosese religia în afara celor bune și sănătoase pentru formarea „omului de tip nou”! Acum, după cîteva zile de la trecerea sărbătorii Învierii deja nu ne mai salutăm cu formula de confirmare si exprimare a credinței în Învierea lui Iisus. Trăim într-o epocă în care un subiect nu poate să ne mai atragă atenția mai mult de cîteva zile. Ori, ca și ființe care aspiră la desăvîrșire ar trebui să putem rămîne focalizați pe o idee sau un gest toată viața nu doar cîteva zile sau săptămîni.

Mi s-a cerut să scriu cîteva rînduri despre Iisus dacă tot au fost recent sărbătorile Pascale. Acum vreo nouă ani, cînd apărea revista „Arta de a trăi magazin”, am dedicat un număr întreg sărbătorii Învierii. Și în anii următori, cît a mai apărut revista, am scris măcar un editorial legat de Învierea Domnului. Astăzi nu mai sînt așa convins că am procedat corect. Nu mai sînt convins că o sărbătoare religioasă trebuie dezbătută pe toate fețele și în toată mass-media. Nu mai sînt convins că existența unor posturi de televiziune și radio dedicate religiei sînt ceva benefic. S-a bagatelizat complet sărbătoarea Învierii. S-a desacralizat ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai zguduitoare și misterioasă experiență spirituală pentru creștini. Toate prostiile astea cu aducerea „luminii”  de la Ierusalim, aducerea ei cu avionul, cu șalupa, cu „mertzanul” au exteriorizat complet actul iluminării interioare, simbolizat de Învierea Domnului. În loc să orientăm atenția oamenilor asupra luminii interioare și a experienței religioase personale, plină de misterul Învierii, s-a orientat atenția oamenilor tot spre exterior, spre circul aducerii luminii „adevărate”, vezi Doamne, tocmai de la Ierusalim! Circ și prostie, dacă n-ar fi poate chiar o conspirație pentru a deturna atenția oamenilor de la ceea ce ar trebui să reprezinte cu adevărat o sărbătoare religioasă. Nu știu dacă s-a urmărit intenționat, dar frumusețea extraordinară a sărbătorilor religioase s-a pierdut undeva pe drumul străduinței de a arăta prea mult, de a le explica prea mult. Tot ceea ce este legat de o experiența spirituală autentică este în primul rînd ceva inefabil și mereu învăluit în mister. Orice sărbătoare religioasă trebuie să fie învăluită în mister, trebuie să orienteze atenția oamenilor către realitatea de dincolo de gînduri, de dincolo de ceea ce percepem prin simțuri. O sărbătoare spirituală își atinge scopul dacă și numai dacă ne face să privim mai mult în noi decît în afara noastră! Și pentru aceasta ea trebuie să rămînă misterioasă, simplă, „ștearsă” din punct de vedere a atractivității exterioare, dar plină de fast prin ceea ce promite să reveleze în interiorul propriei ființe.

Așa că, n-am să mai scriu acum despre semnificațiile sărbătorii Învierii, dar vă invit să o TRĂIȚI. N-am să mai enumăr toate cele care sînt legate de sărbătoarea Învierii, dar vă invit să le descoperiți în și prin voi înșivă. N-am să mai spun de ce este considerată cea mai importantă sărbătoare a creștinilor, dar vă doresc din suflet să-i pătrundeți profunzimile. În orice zi de sărbătoare trupul se odihnește, mintea se întoarce spre înăuntru, inima înflorește. Dacă nu reușiți să întoarceți mintea spre înăuntru, dacă nu vă simțiți inima înflorind în timp ce se roagă în tăcere, aceea n-a fost zi de sărbătoare, ci doar de lenevire.

Dumnezeu să vă binecuvînteze, iar celor care ne păstoresc să le trezească mintea și inima, pentru a fi inspirați să readucă sacrul în oameni și în lume! Știu sigur că nu prin construirea de biserici impozante trezim în oameni sentimentul religios, nu prin fastuozitatea constructiilor mănăstirești retrezim credința, ci prin simplitatea inimilor aprinse de focul iubirii.

Previous

Fii tu însuți

Next

Controlul emoțiilor

4 Comments

  1. Anisa

    Iata rugaciunea lui Mahatma Gandhi:
    ” Domnul meu,
    Ajuta-ma sa spun adevarul in fata celor puternici,
    Si sa nu mint ca sa-mi atrag aplauzele celor slabi.
    Daca imi dai bani, nu imi lua fericirea,
    Si daca imi dai putere, nu imi lua capacitatea de a gândi.
    Daca imi dai succes, nu imi lua umilinta,
    Daca imi dai umilinta, nu imi lua demnitatea.
    Ajuta-ma sa cunosc celalalt aspect al lucrurilor,
    Si nu-mi permite sa-mi acuz adversarii de tradare
    pentru ca nu impartasesc acelasi punct de vedere ca mine.
    Invata-ma sa-i iubesc pe ceilalti cum ma iubesc eu pe mine,
    si sa ma judec cum îi judec si eu pe ceilalti.
    Nu ma lasa sa ma las ametit de succes daca il ating,
    si nici sa disper daca esuez.
    Ajuta-ma mai degraba sa imi amintesc ca esecul
    este incercarea care conduce la succes.
    Invata-ma ca toleranta
    este cea mai puternica forta
    si ca dorinta de razbunare
    este prima manifestare a slabiciunii.
    Daca imi iei succesul,
    lasa-mi vointa de a invinge esecul.
    Daca ma deposedezi de darul sanatatii,
    lasa-mi gratia credintei.
    Daca sunt nedrept cu cineva,
    da-mi puterea sa-mi cer iertare,
    si daca cineva este nedrept cu mine,
    da-mi puterea iertarii si a indulgentei.

    Domnul meu,
    daca eu te uit,
    Tu, nu ma uita pe mine!
    Amin!”
    MAHATMA GANDHI

  2. Anisa

    Cristos a inviat tuturor!
    „S-a desacralizat ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai zguduitoare şi misterioasă experienţă spirituală pentru creştini.” DA
    „Nu ştiu dacă s-a urmărit intenţionat, dar frumuseţea extraordinară a sărbătorilor religioase s-a pierdut undeva pe drumul străduinţei de a arăta prea mult, de a le explica prea mult.” DA
    „Orice sărbătoare religioasă trebuie să fie învăluită în mister, trebuie să orienteze atenţia oamenilor către realitatea de dincolo de gînduri, de dincolo de ceea ce percepem prin simţuri „, de dincolo de noi!
    „În orice zi de sărbătoare trupul se odihneşte, mintea se întoarce spre înăuntru, inima înfloreşte. Dacă nu reuşiţi să întoarceţi mintea spre înăuntru, dacă nu vă simţiţi inima înflorind în timp ce se roagă în tăcere, aceea n-a fost zi de sărbătoare…”

    Voiam sa mai adaug ca inima noastra e important sa infloreasca frumos cat mai des, si nu numai la sarbatoare ca sa ne simtim oameni cu trup SI Suflet! Altfel, nu suntem decat ca niste larve pe pamant cautand sa ne satisfacem nevoile de baza.
    Si rugaciunea trebuie sa ne insoteasca fiecare zi si noapte ca sa invatam incet incet sa ne inaltam la cer, dincolo de fire, dincolo de fiinta cum ar spune C-tin Noica… cum am putea oare sa ne depasim altfel daca nu prin insuflarea aceasta metafizica a rugaciunii traita cu mintea, trupul si sufletul care fac UNU? Pe mine rugaciunea sincera si tainica ma ajuta sa ma caut, sa caut sensul vietii pe pamant, sa inteleg cealalta parte a lucrurilor cum spunea Gandhi…
    Este o foarte frumoasa rugaciune a lui Gandhi pe care o voi traduce pentru voi toti din franceza… sunt sigura ca va va incanta sufletul si veti cugeta la sensul spuselor ei! 🙂
    Pe curand,
    Anisa

  3. Cristian Ţurcanu

    usor dezamagit – da, insa nu trist. multumesc pentru cuvintele frumoase. Un spatiu infnit iti doresc!

  4. marlena

    HRISTOS A INVIAT !
    Cristian ,articolul tau are o umbra de tristete…..
    nu trebuie…..zambeste!
    sunt zile de fericire in sufletul nostru indiferent de ce se petrece in afara..
    cel mai mult pe mine ma bucura cand mergeam la biserica sa iau lumina ,momentele in care ne plimbam cu totii cu luminarile aprinse de 3 ori in jurul bisericii cantand ‘HRISTOS A INVIAT cu moartea pe moarte calcand…!’;mereu asteptam aceste clipe de….fericire ! implinirea sufleteasca venea si din comuniunea de grup…..cu totii cantam si mergeam [calcam…]!
    de cativa ani nu se mai practica asa ceva la nici una din bisericile la care am fost …
    nu stiu de ce, am fost ca si tine un pic dezamagita….
    poate asa cum spuneai a venit timpul sa privesc mai mult in mine sa regasesc /sa recunosc inauntru bucuria invierii si a indumnezeirii.
    nu am dorit neaparat un articol despre inviere ci un sentiment viu, trait legat de acest eveniment
    multumesc.
    vreau sa-ti mai fac o marturisire chiar daca e legata de un mai vechi articol…personal nu am mai intalnit nicaieri afirmatia pe care ai facut-o’ barbatul tb. sa ofere spatiul in care sa se desfasoara sufletul femeii ‘
    mi se pare f. frumoasa si f adevarata pt ca uneori in plan fizic nicaieri nu e mai bine dacat in bratele barbatului iubit….!
    daca femeia [prin transfigurare] este universul ,manifestarea atunci barbatul este CEL care dincolo de EA o imbratiseaza,o sustine …
    nu poti descrie in cuvinte ceea ce este ….fara de cuvinte,infinit,divin si de nedescris !
    pace si lumina divina in suflet!
    cu drag,m

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén