Se spune că în momentul trecerii, atunci cînd plecăm din această lume, în marea lui bunătate, Dumnezeu ne iartă o mare parte din greșelile pe care le-am făcut de-a lungul vieții. Totuși, este bine să știm că nu ne poate ierta ceea ce noi nu am iertat celorlalți și, mai ales, nu ne poate ierta ceea ce nu ne-am iertat nouă înșine. Este deci, foarte important să iertăm și să ne iertăm pe noi înșine cît încă mai putem să facem aceasta.
Mica
Hehe, Doamne, cum lucreaza iubirea…
Aseara am citit articolul tau, iar in dimineata aceasta, in clubul 5AM din care fac parte, ne-a fost prezentata o resursa exact cu aceeasi tema. Este vorba despre videoclipul:
David Brooks: Ar trebui să trăieşti pentru CV… sau pentru epitaf?
Si… un extras din videoclip, care mi-a mers la inima:
Reinhold Niebuhr a reuşit să caracterizeze confruntarea celor doi într-o viaţă completă, astfel: ,,Nimic din ceea ce merită făcut nu poate fi realizat într-o viaţă; de aceea trebuie să fim salvaţi de speranţă. Nimic din ce-i adevărat, frumos sau bun nu are sens în contextul istoric imediat; de aceea trebuie să fim salvaţi prin încredere. Nimic din ce facem, oricât de virtuos, nu poate fi făcut de unul singur; de aceea trebuie să fim salvaţi prin iubire. Nici un act nu e chiar atât de măreţ privit din prisma prietenului sau al altcuiva. De aceea trebuie să fim salvaţi prin forma finală a iubirii, care e iertarea.”
Multumesc!