iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Omul ca templu

Ați trăit vreodată sentimentul profund de sfințenie? Ați simțit vreodată ceva special în sufletul vostru, apropiindu-vă de o biserică sau de un loc sfînt? Cunoașteți starea aceea de sacru care vă umple de frumusețe, măreție și semerenie? Dacă da, atunci e foarte bine, dacă nu, merită să vă propuneți să aveți parte și de o astfel de experiență și vizitați cîteva locuri sfinte pînă cînd se va declanșa lăuntric starea de sacralitate.

Acum mă adresez celor care au simțit măcar odată în viața lor acest sentiment profund de sacralitate. Dacă știți ce înseamnă starea de sfințenie trăită în apropierea sau în interiorul unui templu, atunci eu vă spun că trebuie să vă propuneți să o trăiți și de fiecare dată cînd vă apropiați de un om. Nu este omul un templu? Nu este locuitorul templului însuși Dumnezeu? Nu există în fiecare om o scînteie divină? Orice om este purtător de Dumnezeu. Apropiați-vă de orice om ca de cel mai sfînt loc. Dacă Dumnezeu poate fi prezent într-o piatră, la urma urmei orice templu este făcut de obicei din pietre, atunci cu atît mai mult EL este prezent într-un om, în sufletul lui viu. Poate fi unul din cele mai grele exerciții, să simțiți în preajma fiecărui om o stare de sfințenie, dar merită să-l realizați pentru că beneficiile lui sînt foarte mari. Apropiați-vă de fiecare om ca de un templu. Priviți cu transfigurare orice om sau cel puțin pe cei care vă sînt dragi, urmăriți să simțiți că în mod misterios Dumnezeu este prezent în omul din fața voastră și totodată în voi înșivă.

Previous

De la o stare la alta

Next

Gînduri

7 Comments

  1. Anisa Manescu

    Sacrul si Profanul”, Mircea Eliade
    http://www.miscarea.net/sacrul-profanul.htm

  2. Anisa Manescu

    „Sacru si profan” de Mircea Eliade! Am cumparat cartea aceasta ca sa înteleg mai bine ideea ca „sacrul nu exclude profanul”. Am nevoie sa înteleg acest lucru ca sa încep sa vindec si sentimentul acesta de vinovatie promovat de biserica ortodoxa si transmis si trait prin prisma educatiei mele. Va voi spune mai multe dupa lectura cartii. Dar daca ati citit deja cartea, puteti împartasi deja punctul vostru de vedere pe acest subiect delicat. Da, când ma rog profund si cu inima si mintea clare si împacate, traiesc niste stari minunate de lumina, blândete, caldura interioara, iluminare, iubire profunda, un fel de sfintenie cum sugereaza Cristian. Nu îndraznesc sa spun sfintenie pentru ca este un cuvânt foarte evlavios si rezervat sfintilor, un cuvânt sacru. Noi aici pe pamânt suntem profanati, si suntem în cautarea drumului spre sacralizare. Dar sa avem grija sa nu ne mândrim prea tare cu starile pe care le traim. Dimpotriva, mi se pare ceva atat de pretios si delicat, ca mai ca nu stiu unde sa ma ascund ca sa nu vada nimeni ce simt si sa-mi ceara explicatii. Momentele acestea sunt unice si trebuie respectate cu intelepciune. Imparatesc cu voi cu mare drag câteva cuvinte încurajatoare spuse din suflet de Parintele Porfirie…
    „Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos.[…] Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti trimita sfanta smerenie. Nu pe aceea care spune ‘sunt cel din urma, sunt nimic.’ Aceasta e smerenie diavoleasca. Smerenia cea sfanta e dar de la Dumnezeu. Dar. Harisma. Nu provine din stradaniile noastre. Pregateste-te si cere-I lui Dumnezeu acest dar sfant.”
    „Deschide-ti inima cu simplitate, nesilit, spontan, inaintea Domnului nostru.[…] Sa fii placut. Sa iubesti tacerea, pentru ca doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe putine, dar cu miez. Sa iubesti osteneala trupului si oboseala, fiindca acestea intaresc trupul si sufletul deopotriva.[…] Tacerea sa-ti fie tainica, adanc in inima. Nu-ti vadi tacerea sa o priceapa toti. Spune doua-trei cuvinte, dar launtric nu conteni a te ruga Domnului pentru toti.”
    „Sa spui mereu adevarul. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun. (…)
    „Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit.”
    „Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[…] In rugaciunea ta sa-I ceri lui Dumnezeu sa se faca voia Sa pentru tine. Acest lucru iti este cel mai de folos. (…).
    „Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. (…). Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc.”
    http://prosanthropos.wordpress.com/2009/12/16/parintele-porfirie-antologie-de-sfaturi-si-indrumari-cuvinte-alese/

    „Într-o lume plină de ură, trebuie să îndrăznim să sperăm. Într-o lume plină de mânie, trebuie să îndrăznim să alinăm. Într-o lume plină de disperare, trebuie să îndrăznim să visăm. Într-o lume plină de neîncredere, trebuie să îndrăznim să credem.” (Michael Jackson)

  3. veroela

    Sacralitate…ce exraordinar de frumos concept, sentiment,…trăire…!
    O poți simți în cea mai firavă floricică, o respiri când urci un munte, te învăluie in mare cu fiecare val … o percepi cu fiecare iubire… o auzi în acordurile divine ale unei melodii inspirate!
    Vă dăruiesc sacralitatea acordurilor lui Michel Pepe:
    http://www.youtube.com/watch?v=s4S4H_0cSp8

  4. Perceptiile lumii exterioare le aducem in noi – in iadul sau in raiul din noi.
    De exemplu, cand citesc randurile temei de astazi, ele intra in sufletul meu -fie, intr-o zona calda si luminoasa ca o primavara fie, intr-o zona intunecata si rece ca moartea. Daca poposesc in prima zona, in raiul sufletului meu, ele pot deveni caramida a zidirii templului din mine sau, in cazul in care templul exista deja, ele pot intra in templu sa-si cante bucuria fiintarii.
    Cred ca abia atunci cand voi putea sa-i aduc pe semenii mei in templul din mine, voi fi in stare sa constientizez templul din ei.

    Sa ne dea Domnul intelepciune, pace si spor in zidirea “templului cel nou”!

  5. angelica

    Ce frumos ai spus Laura! Bucurie si liniste si in inima ta!
    Daca ati fost la mormantul par.Arsenie Boca, poate ca ati simtit acel moment de sacru, acea tacere…dar ce tacere: e linistea tacerii. Cand ma apropii( indiferent cat de multa sau putina lume este) simt ceva…e o pace nemaiintalnita, e un sentiment profund !
    De la o stare la alta….sa ne dea Dumnezeu putere sa traim, sa fim, sa existam si mai ales sa ne vedem mai mult in aceasta stare: a constientizarii si a vederii templului din om. Fiecare om este un suflet viu.
    Cristian…scrie un articol peste care sa „sar”, sa-l ignor. Iti spun eu ca nu poti , pentru ca…esti un suflet ales. Ce frumos ai scris intr-o carte: ca iti transformi sufletul intr-un izvor de apa vie din care sa bea cei insetati. Si nu doar o picatura ci intregul izvor, ca ei insisi sa devina izvoare pentru alti insetati.
    Este de lucru, dar ce frumos este sa inspiri un aer de sfintenie. Acum imi vin in minte doua cuvinte: Doamne Ajuta!

  6. cristina

    Trezirea Sufletului…Numele nou al cursului cel nou cu Cristian…:)

    Intotdeauna am stiut acest nume si intotdeauna am stiut ca darul tau e sa aduci pt oameni, mai aproape …niste pasi, Trezirea…
    Eu nu zic aici, Cristian, ca fara tine nu se poate sau din astea…Te-am vazut si pe tine ratacind printre optiuni, tatonand aspecte ale personalitatii tale si imbracandu-te in ele pt o vreme, cercetandu-le valabilitatea si valentele de exprimare in Acum…Si te-am vazut apoi receptiv la simtirile-semnale venite din suflet , din Sufletul tau Pur si am apreciat inca o data ca marea virtute a omului nu e aceea sa nu se clatine sau sa nu se impedice, ci aceea de a se ridica si de a fi un dram mai puternic si mai generos, dupa…Sa vii asa, in fata constiintei tale si a celor care te asteapta si sa spui cu mana pe inima pe unde ai umblat, ce ai invatat din asta si sa daruiesti…
    E firesc sa ne manifestam atat codul genetic uman cu mostenirile pe linia descendentilor si cu toate ale materiei inscrise acolo, cat si codul genetic de Lumina de la Dumnezeu Tatal…pt ca la urma urmei impreuna au rost aici pe Pamant!, acesta este chiar proiectul de exploratori in care suntem: sa ne reamintim-reactivam natura noastra divina, spirituala din trup uman si fire- si de AICI sa ne inscriem transcendenta, nu dupa ‘plecare’ !
    Toate cate le-am auzit ieri la curs, Cristian -si stii bine ca nu pt prima data- ar merita scrise acum, dezbatute intre noi…Atatea idei valoroase….simple….pt care vin si de fiecare data sunt fericita ca reusesti sa aprinzi alte si alte cotloane ale fiintei mele din alte unghiuri de vedere si de pe noi vibratii…
    Tin minte ca am scris pt cineva drag inimii mele, cu multe luni in urma despre cursul tau, cam asa: si daca ar fi acelasi, de 100 de ori, merita sa mergi! cu fiecare data ai sansa sa intelegi in plus, sa intelegi altcum, sa devii constient! Campul si sustinerea in el sunt fabuloase….pt ca Domnul Cristian Turcanu umple informatia…el nu o da goala….
    Cu ce anume, ma intrebi?!? Cu….CONSTIINTA…si as desena aici si…o INIMA 🙂
    Ce as mai vrea sa subliniez e ca TU esti in stare sa tii un curs si pt un singur cursant daca acesta vine…si in taina inimii tale , in camerutzele secrete care fac poarta cu deschidere catre Sine, esti multumit! Esti radiant de Dumnezeu si bucuria ta da pe din afara cand vorbesti…Ma faci ades sa-mi amintesc ca El ne numara cate unul….niciodata nu trece la cifra doi , sub farul constiintei asa se face:….zici Cristina si numeri-unu, apoi zici Cristi si numeri mai departe -unu….
    Dreptul divin la orisice pe lumea asta asa ne creste…prin smerenie fata de darul primit ! Pe tine, Cristian, te vad smerit pt cativa cursanti cu aceeasi masura ca pt sala plina ochi ….si-nvatz din asta ca TOATE AU UN ROST AL LOR DE CRESTERE

    Ieri ,meditatiile dintre capitolele explicate -cu Starea de Sacralitate , cu Trupul ca un Templu Sfant, au fost Ocean de revarsare a Gratiei si dupa prima , daca m-ai fi pus sa zic un nume as fi rostit fara sa ezit: ‘asistati de Inger in Lucrare’…I-am vazut statura, Aripile-Lumina ridicate pana in inalt , facand deschidere si uniune…Nu o sa intru in mai multe detalii pt ca si tu ai simtit si confirmat si nu vreau ca pt cititori sa para o poveste, atata timp cat ramane citita si nu traita, insa ….sa ne amintim cuvintele 🙂 ‘multe v-as mai spune , dar ma tem ca nu o sa le puteti duce!’
    Eu nu sunt o fire inclinata dogmatic, eu cand scriu numele Sau nu fac musai incadrarea intre atributele pomenite in literatura patristica…Mai degraba sunt reticenta in a pune cuvinte care au conotatiile incarcate altfel decat eu le traiesc si mi le traduc, insa un vocabular, cumva, trebuie sa-l folosesc pt ca…blogul asta tranporta: cuvinte…Aaaaa, ca de fiecare data ma intreb daca am reusit cat-de-cat sa strecor in ele macar parte din simtire si inteles, asta e alta poveste!!! Am ezitat de pilda sa pun cuvantul ‘ïnger’ pt ca in evolutia noetica a Creatiei sale stim cu totii ca exista regnuri superioare, ierarhii, dar ….din pacate, cat de mult s-a aberat si pe aceste teme…Am insa increderea si nadejdea ca ochii nostri sunt cu fiecare literutza traita in sine oleaca mai deschisi….si ca gandim in Larg, in orizontul de Trezire a Sufletului cu o minte luminata integrata in Spirit, cum zice in Biblie….si voi cita prin interpretare:’ e scrisa de duh pt duh si se citeste in duh’….

    Astept cursul urmator de pe 25 in care sunt avansata 🙂 cu aceeasi prospetime si cu aceeasi energie de inceput ca si la acesta cu nr 2….
    Te imbratisez cu drag !

  7. Laura

    Am deschis in aceasta dimineata paginile acestui blog, asa cum fac mereu, in cautarea unui moment de tihna, a unui fir de inspiratie divina, si am gasit azi aici acum, cuvinte profunde pe care le doream sa le citesc… Am mai experimentat inainte (rar, ce-i drept) aceste stari si am mai meditat la ideea ca omul este templul lui Dumnezeu si ca in fiecare dintre noi zace „o scanteie divina”… ce frumos le-ati spus pe toate! Ce trezire a sacrului adormit din noi, cu fiecare rand si subiect citit aici… Cuvintele au o mare incarcatura emotionala si merita in fiecare dimineata sa meditam la ele, sa incercam sa descoperim in noi mai mult, sa primim pe Domnul cu bucurie in vietile noastre, mai mult…
    Binecuvantare si pace in suflet !

Dă-i un răspuns lui veroela Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén